Legea privind înființarea, funcționarea și organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină

Iată argumentele pentru care legea ce impune consilierea anti-avort trebuie blocată (via ASUR):

1. Proiectul de lege iniţiat de deputatul Dugulescu şi susţinut de PDL condiționează nejustificat accesul femeilor la serviciile medicale de întrerupere voluntară a sarcinii de participarea la ședințe de consiliere obligatorii. Precizăm că suntem pentru informarea pacientei de către medicul său, care este obligatorie exclusiv pentru cadrul medical conform Legii Drepturilor Pacientului 46/2003. Atunci când dreptul la informare se tranformă într-o obligaţie pentru pacientă, aceasta din urmă nu i se poate sustrage: este anulat ca efect dreptul de a decide ea însăși pentru propria situație.
Iată paragrafele de lege la care propunerea intră în contradicţie directă:
Art. 7. - Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. (inclusiv psihică - nota mea)
Art. 9. - Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său.

2. Proiectul de lege inițiat de deputatul Dugulescu își propune, în mod deliberat şi structurat, manipularea deciziilor personale ale pacientelor aflate într-o etapă de vădită vulnerabilitate, când întreruperea voluntară a sarcinii este adesea ultimă resursă în faţa unor situaţii-limită.

3. Proiectul de lege stabilește o perioadă de gândire de 5 zile înainte de intervenție. Se pleacă de la prejudecata discriminatorie şi dispreţuitoare că femeia nu ştie ce face şi care-i sunt opţiunile. Perioada de gândire a celor 5 zile survine după aşa-numita consiliere şi creează întârzieri nejustificate ce cresc riscurile pentru sănătatea pacientei.

4. Proiectul de lege numește „consiliere” (ce poate fi oferită şi în afara cadrului medic-pacient, de un psiholog sau de un asistent social fără calificare în acest domeniu) printre altele, vizionarea de materiale foto/video și parcurgerea unui set de informații care arată “că avortul înseamnă încetarea unei vieți, deoarece fătul este o ființă vie chiar din momentul concepției sale”. Astfel, acest tip de comunicare ajunge să inducă sentimente de vină și să manipuleze femeia în luarea unei decizii, în loc să îi permită, de o manieră obiectivă, să ia singură decizia pentru sine. Cadrul medical, psihologul sau asistentul social se va afla în situaţia de a fi obligat să prezinte informaţii extra-medicale pentru care nu are competenţa necesară, fără legătură directă cu pacienta şi care sunt menite strict să-i inducă acesteia dubii sau sentimente de vină.

5. Proiectul de lege încalcă ostentativ solicitările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) adresate statelor, inclusiv României, în sensul în care informaţiile transmise de personalul medical femeilor care solicită întreruperea sarcinii trebuie să fie oferite într-o manieră nediscriminatorie, lipsită de constrângere sau influenţare a deciziei.

6. Numeroase studii internaționale ale unor institute de cercetare prestigioase din Europa și Statele Unite demonstrează că nu există niciun efect evident de cauzalitate între impunerea obligativității unei perioade de consiliere (cu atât mai puțin în condițiile traumatizante impuse de proiectul de lege) și decizia de păstrare a sarcinii. Efectul obţinut nu va duce la creşterea natalităţii în România, fapt recunoscut public de către preşedintele Colegiului Medicilor din România.

7. Proiectul de lege conţine grave erori de tehnică legislativă: fetusul este investit înainte de a se naşte, din momentul concepţiei, cu personalitate umană şi drepturi aferente. Aceasta construcţie juridică este folosită de către iniţiatorii proiectului legislativ pentru a limita sau chiar a nega drepturile femeii însărcinate, de al cărei corp fetusul este legat indivizibil pâna la momentul naşterii. Următorul pas va fi interzicerea dreptului la avort.

8. Propunerea legislativă are o importanţă deosebită asupra drepturilor omului şi sănătăţii publice a unei categorii largi a populaţiei – femeile care sunt la vârsta fertilităţii. Propunerea legislativă impune exclusiv femeilor o condiţionalitate în accesul egal la servicii de sănătate publică, ceea ce are impact asupra sănătăţii şi drepturilor femeilor şi fetelor din România. Impactul propunerii de lege se înregistrează şi la nivelul sănătăţii publice a populaţiei: unele femei nu vor putea îndeplini condiţionalităţile dorite de deputatul Dugulescu şi parlamentarii semnatari şi vor recurge la mijloace nesigure de întrerupere a sarcinii, punându-şi viaţa sau sănătatea în pericol.

9. Proiectul de lege Dugulescu-Barbu nu are referințe la estimările bugetare pentru punerea sa în aplicare. Aspectele bugetare sunt per ansamblu ignorate în proiect, cum ar fi lipsa oricăror mențiuni despre cine acoperă costurile ecografiei obligatorii din cadrul ședinței de consiliere, costurile cu îngrijirile medicale post-avort pentru femeile care vin cu complicaţii în urma inducerii întreruperii de sarcină acasă sau în afara unităţilor medicale, costurile cu absenţele sau zilele de concediu pentru efectuarea vizitelor suplimentare la cabinetul de consiliere, costurile pe care le implică mărirea numărului copiilor abandonaţi care trebuie preluaţi în sistemul de protecţie a copilului, creşterea nevoii de creşe şi grădiniţe, creşterea numărului indemnizaţiilor pentru îngrijirea copilului, etc.