13 aprilie 2013

Am fost cu elevii în săptămâna altfel

Am fost cu elevii în săptămâna altfel, redenumită „Să știi mai multe, să fii mai bun”. Planificasem o drumeție de două zile anulată pe considerente meteo. Dar am reușit totuși să mergem într-o excursie cu eco-target, cu microbuzul. Printre altele am ajuns să discutăm, la masă, și despre cum e la școală și ce doresc elevii de la sistemul de educație.

Primul lucru ce l-am remarcat (deși-l bănuiam, m-a frapat din nou) este autolimitarea pe care și-o propun în cunoaștere. „Asta este fizică, nu ne interesează, suntem de la uman. Biologia o învățăm pentru că trebuie, eu vreau să știu lucruri doar despre psihologie, nu-mi încarc memoria cu detalii biologice.”

Ce am remarcat de fapt? Lipsa de coordonare și asamblare a informațiilor primite de elevi la școală. Pur și simplu aceștia nu-și pot da seama de ce trebuie să învețe anumite lucruri și cum se angrenează acestea. După cum spunea și academicianul Solomon Marcus: „Încă din şcoală, de la vârstele fragede, ştiinţa este sacrificată. Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală.

Se ajunge ca elevii să nu înțeleagă mecanismele prin care particulele de materie, ce acționează conform fizicii, construiesc atomii, care la rândul lor interacționează conform regulilor chimiei, alcătuind substanțe, inclusiv molecula vieții, ADN-ul. Acesta construiește mașinării biologice, vii, supuse regulilor selecției, rezultând evoluția. Că noi suntem una din aceste mașinării extraordinar de bine finisate datorită selecțiilor de mii, milioane și miliarde de ani, lucru evidențiat astronomicgeologic, paleontologic și antropologic. Că homo sapiens are o istorie posibil a fi evidențiată și care contează pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere social şi economic. Și că deciziile personale se desfășoară într-un organ anatomic numit creier, ce funcționează logic, conform principiilor matematice, dar a cărui psihic poate fi influențat negativ de idei parazite. Care poate genera înţelegerealtruism și iubire. Și că a fi oameni înseamnă de fapt a fi capabili de a înțelege că înțelegem aceste lucruri, de a avea conștiința că suntem capabili a filosofa despre asta. Și că avem unica și extraordinara șansă de a cunoaște, de a vedea măreția și bogăția universului și de a ne împărtăși astfel cu existența.

Din păcate copiii sunt văduviți de aceste oportunități. Sistemul educațional e pe dos. Ministerul și Inspectoratele școlare dau indicații și interdicții pentru ca elevii să nu aibă acces la informație (expoziția Human Body). Parlamentul construiește o lege a educației la indicația Bisericii (Religia în școală - considerații juridice). Părinții sunt depășiți.

Cu toate acestea am primit și vești bune.
„Cum e cu ora de religie?”
„Cum să fie? Același lucru plictisitor, de ani de zile, doar cu alt format, în funcție de profesor. Îndoctrinare. Dacă întrebăm ceva ce nu convine răspunsul e evitat sau suntem repeziți că de ce punem întrebări d-astea. Am prefera să nu facem religie sau să facem istoria religiilor, să aflăm cum sunt religiile altora, de exemplu.”
„Păi am putea face asta. Să înaintăm către direcțiune un act prin care să solicităm să se facă la clasa noastră istoria religiilor în loc de religie confesională. Sunt sigur că găsim profesorul ce are cunoștințe despre asta. Ce ziceți?”
„Hm! Și putem noi să facem asta?”
„De fapt... nu. Conform legii părinții voștri trebuie să întreprindă această acțiune. Așa este legea educației acum. Aveți dreptul de a vă alege religia pe care să o practicați sau Dumnezeul în care să credeți și singuri, dar pentru orele de religie părinții voștri hotărăsc.”

PS. Poate veţi spune că de ce ar avea copiii nevoie de ştiinţă, de ştiinţă de-asta, complicată? Mai întâi că nu este complicată deloc. Dimpotrivă, se articulează perfect, este uşor de înţeles şi, cel mai important, este aplicabilă, oferă soluţii şi previziuni. Îi fereşte de parşivii ce-i mint cu leacuri minune şi cu reţete absurde, îi fereşte de ştiinţa falsă, de pseudo-ştiinţă. Le dispare frica datorată lipsei de informaţie şi le generează toleranţa necesară pentru a-i înţelege pe cei diferiţi.
De asta!
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. http://profudereligie.blogspot.ro/2013/04/am-fost-cu-elevii-in-saptamana-altfel.html

    RăspundețiȘtergere
  2. @ pseudoprofu de religie
    Nu subscriu in totalitate opiniei tale.
    Zici ca elevii trebuie sa cunoasca cate ceva din toate ramurile stiintei si sa aiba o viziune de ansamblu asupra lumii si vietii, cu asta sunt de acord.
    Dar nu poti contesta anumite preferinte ce tin de individ si sunt personale. De ex daca unora nu le place matematica (nici mie nu mi-a placut cand eram in scoala), asta inseamna ca trebuie criticati pt asta? Adica sunt de acord cu a invata cateva chestii practice de mate si geometrie, cum ar fi rezolvarea unei ecuatii, calculul unui volum de corp geometric, al unei arii, perimetru si alte cateva principii generale. Dar nu obliga pe copil sa invete nu stiu cate functii, tot felul de integrale, carnaturi intregi de exercitii daca lui nu-i place asta si vrea sa se orienteze de ex pe uman. Acele carnaturi de exercitii nu folosesc decat acelora care vor sa dea la o facultate de matematica sau la unele inginerii, dar in rest nu folosesc la nimic. Nu le folosesc la nimic mai ales acelora care vor sa se faca medici sau psihologi, sau filosofi, profi de romana, teologi, preoti, profi de limbi straine s.a.m.d.
    De ce sa mi se bage pe gat carnaturi de exercitii complicate de mate sau fizica, daca eu vreau sa ma fac psiholog?
    Asta e o problema mare a educatiei, ca nu da posibilitatea elevilor sa-si aleaga efectiv materiile care ii intereseaza pe ei, si nu alea care intereseaza pe impostorii aia care fac programe de invatamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai oarecum dreptate, în sensul că fiecare elev este o personalitate originală, unii având performanţe în latura logico-matematică, alţii în cea emoţional-socială. Numai că optica penalizată de mine este ideea că trebuie să se înveţe "ceva" şi nu "cum" trebuie să se înveţe. Nu contează că se studiază psihologia sau istoria, viaţa religioasă sau muzica, ceea ce trebuie să înţeleagă învăţăcelul este "cum" se ajunge la anumite concepte, "cum" de există anumite situaţii sau credinţe, "cum" de suntem încântaţi sau "cum" putem înţelege ce a fost în trecut, astfel încât ei să poată şti "cum" să reacţioneze pe viitor, "cum" să ia decizii. De asta ştiinţa are întâietate, pentru că ea este instrumentului "cum" se ajunge la un rezultat, şi nu la "ce" rezultat trebuie să se ajungă. În matematică noi nu trebuie să ştim în primul rând "ce" rezultat are problema ci "cum" se rezolvă. Mecanismul este al ştiinţei. Prin reculegere, tradiţie sau revelaţii nu ai acces la o metodă eficientă de rezolvare. De la matematici la fizică, de la chimie la biologie, de la psihologie la sociologie se foloseşte metoda ştiinţifică.

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.