Cum a înviat... şi s-a înăţat Iisus

Hristos a înviat. Adevărat a înviat? este articolul de analiză comparativă a celor patru mărturii testamentare acceptate de majoritatea creştinilor şi care pun baza credinţei lor.
Binenţeles că unii credincioşi au sărit în sus susţinând că mărturiile sunt dovezi.
Nu sunt.

Mărturiile învierii nu pot fi luate în considerare.
Nucleul înfiinţat de Iisus oferea sentimentul apartenenţei la grup, adepţii se simţeau ca având un scop, o valoare. Binenţeles că dispariţia sa i-a lăsat de izbelişte. Astfel că "propunerea" ca Iisus să fi înviat a fost o soluţie benefică căutării de sens a activităţii de până atunci a ucenicilor. Aşa că aceştia (chiar dacă Maria nu a susţinut că Iisus a înviat) au preferat să considere că învierea este posibilă şi că Maria a fost martoră la asta. Sau garantă a acestei învieri. Oricum Maria nu avea nimic de pierdut dacă accepta că l-a văzut pe Iisus înviat, mai ales că poveţele lui Iisus ofereau tuturor, inclusiv femeilor (care aveau statut de proprietate a taţilor sau soţilor lor) teoretica posibilitate a mântuirii, respectiv a fi egale cu bărbaţii.
Odată ce Petru (care era chiar cel mai puternic, dar și misogin dintre ucenici) a îmbrăţişat această idee, simpla afirmare a ideii a ținut loc de dovadă (mai ales că venea de la persoana care se încredea cel mai puțin în vorbele unei femei). De fapt Petru a utilizat-o pe Maria Magdalena ca instrument în a-și menține controlul asupra grupului, iar din momentul în care aceasta a devenit părtașă la minciuna învierii nu a mai putut da înapoi.
De aici procesul a fost identic cu cel descris și în pilda (povestea) "Hainele Împăratului", cei chemați să-l vadă pe Iisus înviat se simțeau datori să proclame, la fel ca și ceilalți, că Iisus "adevărat a-nviat" de teama de a nu fi excluși din grup. Psihologul Solomon Asch a făcut experimente, pe care oricine le poate face, arătând că oamenii se conformează grupului, chiar dacă acesta merge într-o direcţie greşită (Conformismul. Experimentul lui Asch).
Ba unii, din dorința de a se face indispensabili grupului sau de a cuceri o și mai mare influență, susțineau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el".
În momentul în care ar fi fost cineva îndoielnic cu privire la noua idee îmbrăţişată de ucenicii cei mai puternici acesta nu mai avea nici o șansă de a mai face parte din biserică, iar a rămâne singur, în acea vreme, era că şi cum ai fi fost condamnat la moarte. Oricum contestatarii erau eliminați, dacă nu fizic atunci ca opinie, în mitologia creștină supraviețuind doar afirmarea învierii şi nu contestarea ei.
Mitul învierii este comun de altfel și altor religii: Ce au copiat creştinii din mitologia păgână.

De altfel atât de bine a prins magia învierii că mulţi proclamau că "l-au văzut", "i-au vorbit", "l-au atins" sau "au stat la masă cu el", astfel încât apăruse pericolul inflaţiei de apostoli. Unul dintre ei a fost de altfel Pavel, care nu făcea parte din ucenicii cu care Iisus a avut cina cea de taină, acesta declarând că "l-a auzit" pe Iisus. (Este interesant că "l-a auzit" abia după ce intrase în contact cu creştinii şi avea procese de conştiinţă deoarece participase la crimele împotriva lor.)
Atunci mai marii proaspetei biserici au securizat puterea cultului în mâinile lor, declarănd că Iisus "s-a înălţat", nemaifiind posibilă "vederea" lui decât pentru cei acceptaţi de preoţi, restul fiind băgaţi la nebuni sau la eretici.
Adică pentru unii e voie "să-l vadă pe Iisus" iar pentru alţii nu, după cum vrea popa.

În prezent cine spune că "aude vocea lui Iisus" necesită, normal de altfel, tratament psihiatric...