19 mai 2012

Moartea ca paradox

Probabil că am devenit oameni când am conştientizat moartea. Fenomenul morţii este unul cât se poate de comun, natural şi previzibil. Nu neapărat când se întâmplă ci că se întâmplă cu siguranţă. În virtutea acestei situaţii oamenii au dezvoltat nenumărate mijloace culturale de a ocoli evenimentul (utopică dorinţă) sau de a-l transcede, modifica, subjuga sau cel puţin întârzia. La îndemână au avut practicile religioase, la început simple manifestări şamanice, mai apoi rafinate ritualuri, uneori extrem de elaborate. S-au născut nenumărate zeităţi implicate în controlul, drămuirea şi valorificarea morţii. S-a ajuns la personificarea acesteia (Hades) sau la negarea ideii în sine (înviere, renaştere, reîncarnare). Fie că se încerca mituirea sau ignorarea acesteia, manifestările specifice trecerii în nefiinţă se traduceau în costuri substanţiale.

Istoria ne demonstrează că cele mai performante sisteme sociale (în sensul că au avut capacitatea de a coagula resurse) au fost cele ce au capitalizat spaima de moarte, utilizând politic zeităţile aferente. Această situaţie a fost maxim fructificată în regimurile tiranice, ce au utilizat aparatul clerical pentru a controla şi subjuga populaţia în interesul, uneori absurd de sinucigaş, al conducătorilor. Avem cazul incaşilor sau al aztecilor ce transformă calamităţile naturale în supărare divină, folosind moartea ca mijloc de îmbunare, jertfind pe altarele zeilor sclavi, prizonieri şi uneori chiar proprii cetăţeni. Aceste practici duc de fapt la o criză profundă de sistem, resursele fiind epuizate pe absurde manifestări de contracarare a unei temeri alimentate chiar de cei puşi să o elimine. Găsim utilizarea morţii în Egiptul antic, construcţii uriaşe şi savante tehnici de mumificare fiind necesare pentru a învinge moartea. Moartea devine apanajul principal al Diavolului, acesta devenind simbolul acesteia în creştinism şi islam. Unele civilizaţii ocolesc moartea fie ignorând-o, ca în budism, unde decesul devine o simplă trecere într-o altă viaţă, fie înnobilând-o, moartea fiind considerată un apanaj al aleşilor, în funcţie de scopul în care a fost aceasta obţinută (geto-daci, triburile precolumbiene nord-americane, shintoismul japonez).

Avem explicaţii psihologice la această situaţie. Suntem influenţaţi în luarea deciziilor de mesajele pe care le primim. De suntem înconjuraţi de chipuri zâmbitoare, sănătoase şi tinere vom avea un tonus optimist. Dacă primim imagini ale unor scene morbide psihicul nostru se tulbură, deciziile fiind mult mai defectuoase. Deciziile greşite se traduc în structuri sociale defectuoase. Lipsa de colaborare duce la fărâmiţarea şi ineficientizarea comunicării, lucru ce se transformă în mase de oameni uşor de condus. Se ajunge la manipularea acestora pentru a identifica un inamic. Utilizarea simbolisticii morţii ca instrument de control nu rămâne fără urmări nici pentru emiţător, chiar iniţiat fiind. Astfel că de cele mai multe ori chiar clerul cel uns cu toate alifiile este mesagerul ce distruge, uneori involuntar, ceea ce proclamă a susţine. În creştinismul ortodox din punct de vedere dogmatic aceste rezultate sunt evidente. Inchiziţia a fructificat spaima de moarte declanşând, prin iconografia sugestivă specifică evului întunecat, o vânătoare ce a alimentat chiar exacerbarea fricii de moarte. Aproape de la naştere omul era asaltat de imaginea morţii, deşi creştinismul se proclamă religia vieţii. Crucifixul cu al său scheletic decedat atârnat pe cruce nu face altceva decât să alimenteze o infernală maşinărie de autodistrugere. Iar imaginea cadavrului crucificat este promovată în toate spaţiile ce se considerau astfel ferite de Diavol: deasupra leagănului copilului, în dormitorul matrimonial, în sălile de clasă sau în intersecţiile de drumuri. Ca loc de intâlnire biserica stă sub imaginea morţii, în mijlocul mormintelor sau cu mortul cel mai de vază din comunitate afişat în faţa altarului. O supremă sărbătorire a morţii se evidenţiază prin iubirea arătată făţiş faţă de unele cadavre sau părţi ale acestora supranumite moaşte. Religiile consacră moartea, o subliniază, o înnobilează şi într-un final o sărbătoresc.

Ateismul o devalorizează. Pentru atei moartea este o consecinţă simplu de înţeles, asemănătoare cu o defecţiune majoră a unui computer sau cu arderea unui bec. Nu-i mai bine aşa?

34 de comentarii:

  1. Mulţumesc! :) Îmi place cum s-au legat ideile pentru demonstraţie, îmi place enorm concluzia finală. Eu văd moartea ca pe un şir de reacţii chimice care ne simplifică, în aşa fel încât să ne împrăştiem mai uşor în lumea din jur, vie sau nevie. Tot atee sunt, dar cu o instrucţie mai spre biologie şi chimie. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc.
      În sprijinul ideii tale o interesantă sugestie de la un artist-biolog ce pregăteşte un costum special pentru înmormântare: http://www.ted.com/talks/lang/ro/jae_rhim_lee.html

      Ștergere
  2. Pentru mine, desi sunt practic ateu, moartea tot ramane ceva de neinteles.Nu ma refer fireste la procesele fizice ce o implica,doar ca nu ma pot autopercepe ca pe un fel de computer ce se va defecta la un moment dat.Nu imi pot imagina disparitia sinelui si a intregii vieti interioare fara urma. Poate as putea face o paralele cu somnul fara vise,dar nu stiu daca ar fi chiar cea mai nimerita.
    Interesant cum analizezi folosirea mortii ca material de propaganda de catre diverse religii si sisteme social-politice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paralela cu somnul nu este nimerită. Somnul presupune o trezie, moartea nu. Problema ta apare datorită sinelui. Sinele este o construcţie a creierelor noastre, utilizată, inconştient, în mod eficient în vederea conservării aglomerărilor de molecule ADN (informaţia autoreplicantă). În realitate sinele este o iluzie, pe parcursul vieţii întreaga masă de compuşi chimici ce ne compun corpul fiind schimbată de câteva zeci, sute, chiar mii de ori de ori. Într-o paralela calculatorului sinele este softul, mai exact softul conştient de propria sa existenţă (deocamdată nereprodus în sistemele informatice artificiale).

      Ștergere
    2. Asta habar n-are... nu te mai obosi sa il intrebi.
      Mai ales cand incepe cu compusi chimici si `aglomerările de molecule ADN`.
      Cand cineva habar n-are, imediat o da pe termeni pomposi.

      Evident ca `solutia` este sa te minunezi de mister... ca d-aia e mister. Daca il ignori, practic, iti ignori toata esenta vietii.

      Ștergere
  3. 1."in crestinismul ortodox.."..apoi "inchizitia a fructificat..". vezi ca'i o fractura logica in pseudoargumentatia ta. parca ziceai ca esti "prof de religie" nu?
    2. Normal ca "sinele" este o iluzie, viata materiala este o iluzie prin urmare si ceea ce definesti drept "stiinta" sau "ateism" sau "comunitate stiintifica" sunt iluzii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Am spus "În creştinismul ortodox din punct de vedere dogmatic" respectiv utilizarea cuvântului ortodox în sens de "Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine, ale unei dogme" (DEX). Aici catolicismul şi ortodoxia sunt asemenea, aripi forte ale creştinismului dogmatic.
      2. Dacă te referi la imaginea pe care o construieşte "sinele" despre realitate, ai dreptate. Numai că realitatea există indiferent de imaginea acesteia în capul nostru. Problema este când această imagine este complet falsă sau ignorată de mental. Se pare că singurele metode în care putem avea încredere sunt cele ştiinţifice. Pentru că această "comunitate ştiinţifică" pe care încerci să o iei în derâdere nu se lasă prinsă în mrejele subiectivismului. Ba chiar are modestia de a sublinia că subiectivismul contează în cercetarea realităţii...

      Ștergere
    2. @Anonim,

      Daca totu' e o iluzie, de ce nu iei matale un pistol (iluzie), cu glont (tot o iluzie), si mergi frumos si iti zbori creierii (tot o iluzie), ca sa vezi daca si moartea (tot o iluzie, normal) e pe bune sau nu?

      Macar aflam si noi ceva, vorba aia, experimental...

      Pana si documentatia cre(s)tina parca zicea ceva de trup ca templu pentru suflet (ala, apropo, nu e tot iluzie? nu prea am inteles documentatia, prea stufoasa). Pai tu dai cu oistea'n gard si strici bunatate de templu'?

      Ateismu' o fi o iluzie, da parca e mai buna decat alternativa (sau alternativele - parca erau vreo 3000 ultima data...).

      Inca ceva, daca stiinta e o iluzie, sa nu uiti data viitoare cand nu ai curent si nu vezi nimic si te lovesti cu capu' de zid, ca si intunericul, doar, e o simpla iluzie...

      Ștergere
    3. Voi va prefaceti?
      Iluzie inseamna ca, ca si in somn, poti sa visezi ca esti imparat... insa in realitate nu esti.

      Ștergere
  4. 1.draga, "comunitatea stiintifica" NU a afirmat catecoric, definitiv, inexistenta lui Dumnezeu (nici macar Richard Dawkins si nici macar Hawking..) doar unii "exponenti" al unor ramuri ale filosofiei speculative.
    2.crestinismul e religia mortii NU a vietii (daca as fi rautacios as scrie ca esti inselat din ignoranta).
    3.ai dreptate , obiectivismul nu exista in realitatea senzoriala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Comunitatea ştiinţifică este o formulare vagă. În articol nu am vorbit nimic despre ce afirmi tu. Am totuşi câteva contre:
      "Ştiinţa răspunde din ce în ce mai mult la întrebări care intrau în sfera religiei. Explicaţiile date de ştiinţă sunt complete. Teologia este inutilă." - Stephen Hawking
      "Fie admitem că Dumnezeu este o ipoteză ştiinţifică şi atunci îl supunem aceleiaşi judecăţi ca pe oricare ipoteză ştiinţifică, fie admitem că statutul lui Dumnezeu nu este cu nimic mai elevat decât cel al zânelor şi spiriduşilor." - Richard Dawkins
      Mai multe pe pagina mea de citate.
      2. Creştinismul susţine că este religia vieţii veşnice (prin mântuirea hristică) nu eu. Deşi pot fi înşelat, e adevărat, sunt un ignorant...

      Ștergere
    2. `realitatea există indiferent de imaginea acesteia în capul nostru`
      Dogma ateista.

      Ștergere
    3. @Adi,
      Hmm, nu stiam ca realitatea e guvernata de vreo dogma... sa inteleg ca realitatea mea e diferita de realitatea unui cre(s)tin?

      Ștergere
    4. Depinde daca tu intelegi prin `realitate` anume `perceptia ta asupra realitatii`...

      Ștergere
    5. Perceptia mea despre realitate e irelevanta. E sigur diferita de a ta, si de a oricarui alt individ.

      Problema mea e daca perceptia realitatii schimba in vreun fel realitatea...

      Conteaza ca eu sunt ateu sau nu? E mai mare numarul PI pentru un ateu decat pentru un cre(s)tin?

      Ștergere
    6. Numarul PI este o conventie. Daca nu erau oamenii de acord... de altfel, vezi geometrii noneuclidiene
      Cum poti stii daca `realitatea` este sau nu determinata/schimbata de perceptia ta asupra ei... altfel decat printr-o alta perceptie a ta asupra realitatii (schimbate sau nu)? :)

      Ștergere
    7. Numarul PI este o conventie, dar valoarea lui nu. Valoarea este rezultatul unui calcul matematic, valoare pe care o denumim PI. Oricum vrei tu sa o numesti, semnificatia si valoarea lui nu se schimba... Geometriile non-euclidiene au alte concepte, se bazeaza pe alte postulate, sunt alta mancare de peste.

      Pai exista si alte metode de a testa realitatea, nu neaparat bazate pe perceptie directa. Perceptia sufera de mult prea multe defecte si este mult prea volatila pentru a o putea folosi ca si instrument stiintific.

      Apropo de perceptie, crezi ca se schimba valoarea lui PI daca te uiti mai de sus la un cerc, sau daca iti imaginezi ca e patrat?

      Asta e, din cate stiu eu, esenta metodei stiintifice.

      Ștergere
    8. Ma tem ca tu incerci sa manipulezi relativismul in favoarea ta...
      Tu sustii ca `realitatea` e independenta de perceptia ta, iar eu sustin ca nu exista nicio realitate `obiectiva`, independenta de perceptia, conceptele, ideile tale etc.
      Tu dai nr. PI exemplu de `obiectiv`, iar eu ti-am ilustrat ca si valoarea, chiar si ideea de a raporta raza la circumferinta... astea sunt tot relative la un cadru conceptual conventional, i.e. geometria euclidiana.

      In afara de perceptie si derivate ale acesteia (care ii mostenesc imperfectiunile), nu ai indicat nicio metoda stiintifica de a testa realitatea!

      Ștergere
    9. Nu cred ca e vreo problema de relativitate aici. Pur si simplu nu vad unde intervine perceptia in studiul realitatii...

      Conceptul de numar PI are sens doar in geometria euclidiana si reprezinta un raport. Orice alt concept, sau raport, sau "obiectiv" din alta sfera de exprimare nu e PI. Sa nu ne invartim dupa coada totusi...

      Ok, ce parere ai despre etaloanele de masura? Sau si ele sunt interpretabile perceptiv?

      Cred ca nu inteleg ceva din rationamentul tau... eu nu ma refer la realitatea subiectiva, perceputa de fiecare individ, ci la realitatea obiectiva, "masurabila". E drept ca dupa cateva pahare un cerc pare patrat, sau invers, dar e mai greu de verificat raportul pentru PI in cazul asta.

      Bazele gandirii magice, din cate am inteles eu, sunt sumarizate chiar in modul prezentat de tine: schimbarea cadrului schimba realitatea. E ca si cum daca tu ai zice ca in geometria BL, numarul PI nu are sens, si brusc eu nu o sa mai pot masura lungimea unui cerc corect din cauza ca numarul PI nu mai e corect...

      Legile si conceptele stiintifice sunt descriptive, si sunt in asa fel formulate incat sa previna erorile perceptuale. O alta caracteristica la fel de importanta in formularea lor e completitudinea. Daca o sa cauti descrierea formala a nr. PI o sa vezi ca se specifica foarte clar ce fel de geometrie este vizata, ce axiomatica si ce ecuatii descriu obiectele matematice implicate. Scopul metodei stiintifice tocmai asta e, sa ne asigure ca nu trebuie sa verificam local de fiecare data cand vrem sa aflam lungimea unui cerc, valoarea raportului notat cu PI...

      Ștergere
    10. Nu inteleg de ce nu vezi tu unde intervine perceptia in studiul realitatii...
      Pentru ca sa studiezi `realitatea` iti trebuie un sistem conceptual (e.g. metodologia empirista)... insa orice sistem conceptual este mai intai intocmit pe baza unor observatii anterioare.
      Nu te nasti cu conceptele si nici nu iti pica din cer, ci le dobandesti de la alti oameni!
      Te-ai gandit cum ar arata geometria inventata de furnici... sau de extraterestri?
      Ar dezvolta o intreaga stiinta complet diferita de a oamenilor (la fel cum si stiinta noastra de astazi e incompatibila cu cea din urma cu mii de ani!)... pornind de la exact aceleasi observatii.

      Exemplul lui PI e graitor, deoarece, daca prima compilatie de geometrie nu ar fi apartinut lui Euclid, ci cuiva care ar fi gandit 3D din prima (sau 4D, nD whatever)... atunci cu siguranta ca `realitatea` lui PI nu ar fi existat, de vreme ce nu ar fi existat nicio raza, nicio circumferinta si niciun cerc!!!

      Tu faci urmatoarea eroare:
      Afirmatia ca `realitatea` depinde de perceptie nu este echivalenta ca depinde in toate modurile in care iti poti imagina. Ci depinde... doar in modurile in care depinde :)
      Eu depind psihologic de sotia mea... dar asta nu inseamna ca depind de sotia mea si sa ma nasca :))
      Conversely, daca doua chestii sunt independente sub un anumit aspect, nu rezulta nicidecum ca sunt independente sub orice alt aspect!!

      Ștergere
    11. Pai cred ca nu mai am nimic de zis aici...

      Imi pare rau ca tu consideri ca specificatia si semnificatia lui PI (asa cum e el definit) poate fi influentata de existenta sau acceptarea altor geometrii. Daca tu consideri ca daca maine vine cineva sa prezinte o noua geometrie, raportul notat cu PI isi schimba valoarea, eu nu prea am ce sa mai comentez.

      E complet adevarat si formalismul extrem, dar personal nu ii vad prea multa aplicabilitate practica.

      Putem numi o culoare cu o anumita lungime de unda, "verde", dar asta nu ii va schimba lungimea de unda. La fel si cu numarul PI.

      Putem formaliza intr-o geometrie aleasa convenabil conceputl de punct, cerc, dreapta, si sa demonstram ca raportul dintre lungimea (stabilim noi o metrica pt. geometria noastra) cercului ("cerc" in geometria noastra), si lungimea razei (raza considerata "dreapta" in geometria noastra), si eventual sa ajungem sau nu la numarul PI (3.14...). Ce nu inteleg eu e cum ajungi tu la concluzia ca demonstratia asta ar modifica cu ceva valoarea raportului din geometria euclidiana. Imi pare sincer rau, dar nu inteleg...

      Observational, se schimba ceva daca vezi lumea 3d/4d/nd? E un cerc plan in geometria euclidiana, altfel? Are colturi sau ceva? Sunt complet de acord ca in mecanica cuantica actul observational altereaza obiectul observat, exact cum si in mecanica clasica taiatul unui cerc din lemn cu un topor ii afecteaza lungimea perimetrului, dar totusi...

      Ștergere
    12. Alo, gara! Unde era platonistul...?!
      void PI (real existenta, unsigned valoare, string semnificatie)
      ...whatever, fuck C
      Ajunge sa varieze un singur parametru ca sa zici ca variaza functia! Nu neaparat toti odata!!
      Evident ca, de vreme ce avem geometrie euclidiana, avem si PI... daca nu aveam geometrie euclidiana, nu mai aveam PI!!! Ce e greu de inteles in asta??
      Evident ca suntem intr-o configuratie prezenta acum, unde avem PI... dar puteam f bine sa ne aflam in orice alt scenariu istoric, in care nu inventa Euclid geometria si nu aparea niciun PI de nicaieri.
      Unless consideri cumva ca entitatile matematice au vreo existenta paralela cu lumea materiala :)

      Analog, contingenta ne-a determinat sa apreciem lungimea de unda a luminii... dar gandeste-te daca am fi ajuns sa apreciem polaritatea sau viteza... si sa definim in functie de acestea ce este `verde`!

      Observatia depinde de cadrul de cunostinte existent. Mai ales ca `cerc` este o abstractiune care chiar nu exista in realitate!!!!!!!!!!
      Daca ai vedea 10D, foarte probabil ca nu ai ajunge niciodata sa faci simplificari 2D, de dragul folosirii creionului si hartiei...
      Daca nu te-ai mai deranja cu abstractizari 2D, atunci, dupa cum spuneam mai sus, nu ai ajunge niciodata la conceptele de raza, circumferinta... cu atat mai putin la raportul lor sau valoarea acestui raport!!

      Ștergere
    13. Maestre, ai luat ceva?
      PI nu e o functie, e un concept. Conceptul reprezinta un anumit raport, fara unitate de masura (parca se invata prin scoala generala, cu metoda de determinare cu tot). PI nu are parametri, variabile, etc. Are o definitie foarte formala, pe care nu cred ca o stii/intelegi.

      Se pare ca tu nu intelegi. Pana acum imi tot turnai avioane cu geometrii non-Euclidiene, BL, etc, si imi tot aratai ce important e sa alegi geometria ca sa iti iasa PI. Sau ai uitat? Citeste cateva posturi mai sus, sa refresh.

      Entitatile matematice au o existenta paralela, chiar tu singur o afirmi 3 fraze mai jos... suferi de vreo afectiune de care ar trebui sa tin cont?

      Ceva nu cred ca e bine la tine la procesor (s-o fi incalzit ceva lampa, fileaza, etc). Omul, cu vederea lui stereoscopica, vede 3D. Totusi, foloseste foi de hartie, si nu blocuri de piatra cand vrea sa descrie un cerc. Exista mecanisme matematice care iti permit sa vezi cate dimensiuni vrei tu. Totusi, pentru geometria euclidiana, unde conceptul de PI este definit, panul de referinta este R^2. Nu R^n sau altceva.

      Scuza-mi curiozitatea, tu cand ceri la magazin 1 metru de sfoara, ii ceri liniar, sau in N dimensiuni, eventual cu un atlas de functii diferentiabile local pe post de harta a spatiului? Si eventual, metru cum il definesti?

      Trezeste-te man, formalismul are un alt scop decat se pare ca stii tu. Cine a inventat geometrii BL si non-euclidiene, nu avea ca si scop invalidarea lui PI (concept care poate nici nu are sens in geometriile respective)! Faptul ca tu te uiti 10D la o scena, nu schimba cu nimic raportul dintre raza si perimetrul unui cerc desenat pe un plan 2d din acea scena!

      Daca nu inventa Euclid geometria, se gasea sigur cineva care sa vrea sa stie cata sarma ii trebuie sa inconjoare un teren circular cu raza data! PI nu a aparut, pentru ca nu era nimic de aparut la el. Confunzi grav denumirea unui anumit concept cu insasi conceptul. Daca nu ii ziceau PI, ii ziceau X, A, tz, sau cum vrei tu. Uita-te in fizica, matematica, etc. E plin de constante care reprezinta ceva. Constantele nu apar din senin, si nici nu au vreo legatura cu ce iti imaginezi sau crezi.

      Poti aprecia la lumina ce vrei tu, asta nu ii schimba lungimea de unda. Si nici corepondenta dintre denumirea de "verde" si marimea respectiva (asta daca nu cumva suferi de vreo afectiune oculara).

      Ștergere
    14. `insasi conceptul` :)
      Teoria mea explica foarte elegant si natural de ce constantele au valori disjuncte. Teoria ta trebuie sa se fofileze ca au picat din cer... sau din Universuri paralele :)

      Te invit sa arati unde am zis eu ca se modifica valoarea lui PI, semnificatia, formula etc...
      Poate prin influente ezoterice, cum zice Adrian Nastase :) Dar nu prin perceptie!

      E ca si cum tu te-ai casatorit cu o tipa si aveti un copil impreuna... si te gandesti ca daca te-ai fi casatorit cu alta si aveati alt copil... atunci inseamna ca copilul s-a schimbat odata cu perceptia ta a cugetului? :)

      In sens `metafizic`, parametrii lui PI erau: daca PI exista, ce valoare are -descriere formala, ce semnificatie are etc.

      Ma cam vexeaza sa repet a 5a oara: daca aveai 10 ochi, ca tantarul, atunci vedeai lumea in jurul tau cu totul altfel... cu siguranta nu vedeai niciun cerc!! De fapt, nu prea ai cum sa iti imaginezi ce ai fi vazut... deoarece pornesti automat cu prejudecatile a ceea ce ai vazut deja cu cei 2 ochi.
      E analog cu a-i explica unui orb nativ cum arata flori, copaci etc.

      Daca tu nu ajungi niciodata sa vezi un cerc (pt ca cu 10 ochi cerc nu exista), atunci nu ajungi niciodata la necesitatea sa ii masori raza si circumferinta!!
      Oi putea ajunge sa dezvolti cu totul alte concepte, pe care nu ai cum sa ti le imaginezi acum... dar ar fi complet unwarrented sa afirmi ca ai descoperi cumva, vreun miracol platonic, aceleasi concepte... inclusiv pe PI :)

      Entitatile matematice au o existenta paralela la modul cum persoanele juridice au o existenta paralela cu persoanele fizice :)

      Ștergere
    15. Mersi mult ca mi-ai confirmat banuiala.
      Trollare placuta in continuare...

      Ștergere
  5. "teologia este inutila afirma Stephen Hawking".."orice afirma Stephen Hawking este adevarat" .."prin urmare teologia este inutila"..argument circular se numeste , sau daca preferi apel la autoritate. atentie la erori logice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am susţinut că "orice afirma Stephen Hawking este adevarat", de unde aberaţia asta? Revizuieşte-ţi atitudinea!

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
    3. Bai smecherie cu urechi! Tu nu aveai nevoie de hawking pentru articolul ala de rahat, explozia de ura si de anti-om este rezultatul (in)culturii, pregatirii (instructiei) si obedientei tale, este o oglinda a ce reprezinti tu de fapt: un individ cu probleme medicale grave, spalat la cap cu hipoclorit, te poti lua de manuta cu babele ce pupa cadavre impaiate, cu canibalii sau cu orice individ care a deraiat iremediabil de pe sine.

      "Stiinta e pt prosti! Sa spele mintile alora tineri care nu sunt atat de handicapati incat doar sa se uite la filme si fotbal… le da sa se uite la `documentare`. E jenibil ca 1 miliard de oameni nu au acces la apa de baut, iar jumate din populatia planetei traiesc cu mai putin de 2 Euro/zi… insa bani sunt pentru cautat extraterestri si gauri negre…"

      Tu cat moash'ta pe gheata platesti la popi si vrajitoare??? si daca nu tu (ca tu esti smecher), poate-mi explici de unde au bani parazitii aia sa umble in masin de j'de mii de euroi!! ai idee cata apa ar putea bea altii pe banocii aia aruncati in aer?? Penibilule si ipocritule!

      Si-si mai si da aere de intelectual!!!!... a evoluat si el din acelasi stramos cu maimuta, dar impreuna cu gasca lui va auto-involua in oi si berbeci! Din partea mea puteti fi ce vreti voi, dar atunci stati naibii in tarc si faceti beeheee, groh-groh, iii-aaaa sau ce va mai spune pretenu imaginar!

      Ștergere
    4. Vai, Luke, ma sochezi cat de plin de prejudecati poti fi!
      De fapt, avand in vedere ca faci parte din tagma `rationalista`... nimic nu ma mai mira :)
      Unde e plin de prejudecati, e gol de cunoastere si de intelegere.
      Voi cand intalniti o critica nu stiti raspunde la obiectul criticii... decat prin ad-hominem. Ca si cum eu nu am voie sa folosesc calculatorul sa scriu mesajul... logica inversa ar fi ca daca s-a comis o crima cu un cutit, atunci eu nu ar mai trebui sa folosesc cutitul sa tai paine :)

      Penibil esti tu ca habar n-ai despre ce vbesti! In loc de gandire, ai clisee copiate de pe forumuri, adecvate la mahala, unde iti pare mai prielnic... daca aerele de intelectual te sufoca :)

      Ștergere
  6. Of course my horse! doar tu sti ce vorbesti, adica pardon, tu si gasca tai de admiratori, iar restul lumii, aburiciul de Hawking si gasca lui de oameni de stiinta ignoranti, imorali si inculti, ei nu stiu. Doar tu!... ce frumos!! imi vine sa ma cac.. ghici pe cine!

    S-apai eu!... habar nu am pe ce lume traiesc, pentru ca nu am "harul" tau dumnezeiesc sa vad unde nu este nimic de vazut, sa aud pasarele si greierasi care ma cheama sa cantam impreuna , lei si tigrii care abea asteapta sa ne jucam , sa ne gadilim, sa ne pupam bot-in-bot pe vesnicele plaiuri ale imaginatiei infantile si al plictiselii.
    Pacat ca prostia nu doare, ca ar fi multa durere in lume, iar tu ai fi mai chircit si mai indurerat ca Hawking, chiar si asa cu un singur neuron in cap.

    Foloseste-l totusi sa ma luminezi ce "obiectul criticii" aveai tu acolo?? ca am studiat link-ul tau de tot jegul si n-am gasit. Poate n-am vazut de prea multul gunoi de acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luke, mare dusmanie remarc la tine... in locul tau mi-ar fi jena.
      Chiar si exacerband acuzele tale... tot esti in situatia de a trage cu tunul dupa muste!
      Dpdv psihanalitic, nervozitatea ta furibunda este indiciul defularii unor conflicte morale... stii, sentimentul mustii de pe caciula.
      ...Dupa care este complet contraindicat sa dai cu tunul :))
      Sa meditezi ca nici macar aburiciul de Hawking nu s-ar deranja in halul in care tu dai in flacari :)
      Mi-ar fi frica sa fiu in mintea ta, sfasiata intre pretentiile pe care le afisezi, de a fi in culmea maturitatii, pe de o parte... si atitudinea mixata de hippie, golan si bagabont :)

      Ștergere
  7. Întrucât discuţia degenerează şi este pe lângă subiect voi considera toate comentariile lui Adi şi Luke drept inoportune de aici încolo şi vor fi şterse.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.