30 aprilie 2013

Corect şi incorect în educaţia românească

O vorbă populară spune că un prost aruncă o piatră în lac şi zece înţelepţi se chinuie s-o scoată. Şi asta nu pentru că înţelepţii sunt incompetenţi, ci pentru că prostia prinde. Mai ales la vârste fragede. Atunci creierul copilului este atât de avid de informaţii încât toate informaţiile sunt considerate corecte. După mult timp şi efort ajung tinerii (care ajung) să manevreze cu scepticism şi atenţie informaţiile ce le primesc. Sau sunt atât de saturaţi cu elemente contradictorii şi false încât pur şi simplu devin refractari la orice fel de informaţie. De asta are dreptate părintele ce subliniază eroarea dintr-o anexa a unui manual de clasa I, în care Constantin Brâncuşi este rebotezat Nicolae: "La şcoala la care învaţă copilul meu, părinţii elevilor de clasa I au fost obligaţi să cumpere această carte, întrucât este folosită atât la ore, cât şi la temele pentru acasă. Abia am reuşit să-mi conving copilul că este o greşeală. Este la vârsta la care crede tot ce învaţă la şcoală: 'Doamna ştie cel mai bine'. Cu atât mai mult manualul!"




Iisus ştia ce ştia când a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine. Vor pleca complet îndoctrinaţi, fără putinţa de a mai fi recuperaţi. Pentru că a pune în mintea copiilor pseudoştiinţa şi informaţia eronată e uşor. De scos erorile înlocuindu-le cu gândirea de tip analitic este un efort colosal. De asta ora de religie de tip confesional, ce susţine anumite idei totalmente false ştiinţific, este crima cea mai mare pentru că ucide mintea copiilor noştri. În loc să-i ajute să gândească singuri, şcoala, mai ales prin prin orele de religie catehetică, le ucide spiritul. Această crimă este mai mare decât vărsarea de sânge. Şi este făcută asupra unor copii de şase, şapte ani. Exact la vârsta ideală pentru a fi uşor de manipulat.

Dar iată ce spunea Carl Sagan despre importanţa cunoaşterii de tip ştiinţific (spicuiri din cartea sa "Creierul lui Broca", sublinierile îmi aparţin):

"Ştiinţa este mai curând un mod de gândire decât un volum de cunoştinţe.

Dacă îţi vei petrece o parte din timp făcând ipoteze, încercând să vezi dacă au sens, dacă sunt în acord cu celelalte lucruri pe care le cunoşti, gândindu-te la testele pe care le poţi născoci pentru a sprijini sau a contrazice aceste ipoteze, vei constata că te ocupi de ştiinţă. Pe măsură ce te obişnuieşti cu acest mod de gândire, vei obţine mai mult. A pătrunde în miezul lucrurilor [...] înseamnă să încerci un sentiment de bucurie de care poate că numai fiinţele umane sunt capabile pe planeta noastră.
Suntem fiinţe inteligente, iar folosirea adecvată a inteligenţei ne face cu adevărat plăcere. În acest sens, creierul este ca un muşchi. Atunci când gândim bine, ne simţim bine. Înţelegerea este un fel de extaz.

În trecut, teama avea o funcţie utilă, de adaptare. Acum, cred că frica a devenit mai curând un balast emoţional.
Merită să te lupţi cu teama.
Toate cercetările comportă un oarecare risc.
Nu există garanţii că universul se va conforma predispoziţiilor noastre. Dar nu ştiu cum am putea trata universul [...] fără a-l studia.

Câtă vreme ştiinţa este considerată o pustnicie ermetic închisă în faţa neiniţiaţilor, prea dificilă şi misterioasă pentru înţelegerea omului de rând, pericolul de abuz este mare. Dar dacă ştiinţa devine un subiect de interes general şi de preocupare obştească şi dacă frumuseţile ei, ca şi consecinţele ei sociale sunt discutate regulat şi cu competenţă în şcoli, în presă şi acasă, în jurul mesei, atunci vor creşte şansele noastre de a afla cu adevărat ce este lumea şi de a o îmbunătăţi - şi pe ea şi pe noi înşine."

Ei bine, în şcoala românească se face exact invers. Programatic. Conform doctrinelor pedagogice înghiţite pe nemestecate de profesorii ce acceptă fără crâcnire indicaţiile unor oameni cu funcţii sau pedigree cum este Constantin Cucoş. Ce recomandă educaţie de tip mistic. Că e "tradiţională", "morală" şi "benefică" intelectului elevilor...

21 aprilie 2013

Codul genetic al lui Iisus Hristos

Întrebarea de mai sus a fost pusă pe forumul Scienţia Q&A.

Să considerăm că divinitatea este o conştiinţă superioară, atotcuprinzătoare, dar imaterială. Nu are masă, nu are energie. Aceste lucruri se pot evidenţia pe când evidenţierea divinităţii este peste puterile umane prin definiţie. Avem acces la revelarea acesteia, personal, dar nu la atingerea şi cuprinderea fizică a ei. Deoarece nu are la îndemână (de fapt nu are nici mâini) posibilitatea de a deţine materie, Dumnezeu nu are nici ADN, deci nu are nici ce să transmită în mod concret, singura formulă fiind capacitatea de a interveni în materie, folosind ceea ce găseşte la faţa locului.

Această conştiinţă este totuşi raţională, odată ce existenţa generată de ea este inteligibilă. De altfel ştiinţa modernă a apărut din dorinţa de a justifica raţional existenţa divinităţii creştine: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/12/stiinta-moderna-necesitate-teologica.html

Aşa încât putem presupune, motivat, că alegerea şi metoda însărcinării Fecioarei Maria s-a efectuat cu mult înainte de existenţa acesteia, odată ce Fiul a existat spiritual încă dintru-nceput, fiind parte şi totodată unitate cu Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Singura formulă acceptabilă raţional este că sarcina Mariei a fost generată prin procese biologice "normale", extraordinare din punct de vedere a efectelor, dar evidenţiabile şi deci raţionale, inteligibile. Asta şi datorită faptului că divinitatea creştină are capacitatea cunoaşterii trans-temporale, ante-cunoscând ceea ce se va întâmpla cu omenirea, inclusiv cu structura genetică a indivizilor umani. Astfel că avea posibilitatea de a concepe un mecanism biologic de reproducere, înscris de la început în codul genetic al primilor oameni. Generaţi în concret de Dumnezeu, Adam şi Eva aveau înmagazinată formula ADN prin care organismul Fecioarei Maria să dea naştere Pruncului Iisus. De altfel ovulele deţinute de mamă sunt concepute, fizic, încă de pe vremea când este embrion, adică bunica deţine în uter corpul mamei ce generează ovulele din care se vor dezvolta viitorii nepoţi. La naştere mama are toate ovulele pe care le va elibera pe parcursul vieţii sale, gata programate. Aşa încât Imaculata Concepţie a avut loc cu mult înainte ca Fecioara Maria să se nască, pe vremea când era încă în uterul mamei sale, Sfânta Ana.

Dar cum era programat genetic corpul Fecioarei Maria? Să nu uităm că aceasta era fertilă şi a mai avut şi alţi copii (Matei 13:55,56).
În mod normal femeile au perechea de cromozomi sexuali XX, iar bărbaţii XY. În reproducere un ovul de la mamă ce deţine un singur cromozom sexual, X, se uneşte cu un spermatozoid de la tată ce are şi el un singur cromozom sexual. Dacă spermatozoidul are un cromozom X rezultă o fată (XX) şi dacă are cromozomul Y rezultă un băiat (XY). Numai că asta se întâmplă când există un contact între un ovul şi un spermatozoid. Dar de la Dumnezeu nu a venit nici un spermatozoid deoarece concepţia respectivă a fost imaculată. În acest caz a fost vorba de un fenomen asemănător clonării. Clonarea este un fenomen natural, nu numai microbii având această posibilitate, ci chiar unele insecte, păduchii de plante, de exemplu. În cazul în care programarea genetică divină făcea posibilă clonarea umană ambii cromozomi sexuali au fost ai mamei, respectiv XX.
Iisus Hristos a fost femeie.

Numai că Fecioara Maria a fost un caz special, preprogramat de divinitate, iar Iisus nu a fost copia fidelă a mamei sale. Avea aceasta anumite structuri extraordinare? Mai mulţi cromozomi, de exemplu? Există astfel de persoane. Aceştia au mai mulţi cromozomi sexuali devenind superfemei (XXX) sau hermafrodiţi (XXY). În cazul unei superfemei genetice organismul este feminin dar o eventuală clonare va da naştere tot unei femei, neexistând posibilitatea existenţei unui cromozom masculin Y.
Şi în acest caz Iisus Hristos a fost femeie.

Mai este o soluţie, în care Iisus Hristos să fie totuşi bărbat: Fecioara Maria a fost o persoană hermafrodită şi a reuşit o autofecundare.

13 aprilie 2013

Am fost cu elevii în săptămâna altfel

Am fost cu elevii în săptămâna altfel, redenumită „Să știi mai multe, să fii mai bun”. Planificasem o drumeție de două zile anulată pe considerente meteo. Dar am reușit totuși să mergem într-o excursie cu eco-target, cu microbuzul. Printre altele am ajuns să discutăm, la masă, și despre cum e la școală și ce doresc elevii de la sistemul de educație.

Primul lucru ce l-am remarcat (deși-l bănuiam, m-a frapat din nou) este autolimitarea pe care și-o propun în cunoaștere. „Asta este fizică, nu ne interesează, suntem de la uman. Biologia o învățăm pentru că trebuie, eu vreau să știu lucruri doar despre psihologie, nu-mi încarc memoria cu detalii biologice.”

Ce am remarcat de fapt? Lipsa de coordonare și asamblare a informațiilor primite de elevi la școală. Pur și simplu aceștia nu-și pot da seama de ce trebuie să învețe anumite lucruri și cum se angrenează acestea. După cum spunea și academicianul Solomon Marcus: „Încă din şcoală, de la vârstele fragede, ştiinţa este sacrificată. Se predau anumite proceduri, anumite reţete, formule, dar nu se predă modul de gândire pe care îl promovează ştiinţa, şi care are o valoare universală.

Se ajunge ca elevii să nu înțeleagă mecanismele prin care particulele de materie, ce acționează conform fizicii, construiesc atomii, care la rândul lor interacționează conform regulilor chimiei, alcătuind substanțe, inclusiv molecula vieții, ADN-ul. Acesta construiește mașinării biologice, vii, supuse regulilor selecției, rezultând evoluția. Că noi suntem una din aceste mașinării extraordinar de bine finisate datorită selecțiilor de mii, milioane și miliarde de ani, lucru evidențiat astronomicgeologic, paleontologic și antropologic. Că homo sapiens are o istorie posibil a fi evidențiată și care contează pentru a înțelege ceea ce se întâmplă acum din punct de vedere social şi economic. Și că deciziile personale se desfășoară într-un organ anatomic numit creier, ce funcționează logic, conform principiilor matematice, dar a cărui psihic poate fi influențat negativ de idei parazite. Care poate genera înţelegerealtruism și iubire. Și că a fi oameni înseamnă de fapt a fi capabili de a înțelege că înțelegem aceste lucruri, de a avea conștiința că suntem capabili a filosofa despre asta. Și că avem unica și extraordinara șansă de a cunoaște, de a vedea măreția și bogăția universului și de a ne împărtăși astfel cu existența.

Din păcate copiii sunt văduviți de aceste oportunități. Sistemul educațional e pe dos. Ministerul și Inspectoratele școlare dau indicații și interdicții pentru ca elevii să nu aibă acces la informație (expoziția Human Body). Parlamentul construiește o lege a educației la indicația Bisericii (Religia în școală - considerații juridice). Părinții sunt depășiți.

Cu toate acestea am primit și vești bune.
„Cum e cu ora de religie?”
„Cum să fie? Același lucru plictisitor, de ani de zile, doar cu alt format, în funcție de profesor. Îndoctrinare. Dacă întrebăm ceva ce nu convine răspunsul e evitat sau suntem repeziți că de ce punem întrebări d-astea. Am prefera să nu facem religie sau să facem istoria religiilor, să aflăm cum sunt religiile altora, de exemplu.”
„Păi am putea face asta. Să înaintăm către direcțiune un act prin care să solicităm să se facă la clasa noastră istoria religiilor în loc de religie confesională. Sunt sigur că găsim profesorul ce are cunoștințe despre asta. Ce ziceți?”
„Hm! Și putem noi să facem asta?”
„De fapt... nu. Conform legii părinții voștri trebuie să întreprindă această acțiune. Așa este legea educației acum. Aveți dreptul de a vă alege religia pe care să o practicați sau Dumnezeul în care să credeți și singuri, dar pentru orele de religie părinții voștri hotărăsc.”

PS. Poate veţi spune că de ce ar avea copiii nevoie de ştiinţă, de ştiinţă de-asta, complicată? Mai întâi că nu este complicată deloc. Dimpotrivă, se articulează perfect, este uşor de înţeles şi, cel mai important, este aplicabilă, oferă soluţii şi previziuni. Îi fereşte de parşivii ce-i mint cu leacuri minune şi cu reţete absurde, îi fereşte de ştiinţa falsă, de pseudo-ştiinţă. Le dispare frica datorată lipsei de informaţie şi le generează toleranţa necesară pentru a-i înţelege pe cei diferiţi.
De asta!