Profesorii de religie

Şcoala românească, în profunda sa criză, a dezvoltat struţocămile cu ştaif de dascăli dar cu apucături de extremişti: profesorii de religie. Unul dintre ei m-a abordat cu un limbaj ce defineşte majoritatea habotnicilor pe una din postările mele ce demontau rezonabilitatea şi utilitatea orelor de religie (confesională): Eliminaţi religia din şcoală. Deşi iniţial anonim, într-un comentariu virulent îşi declină identitatea. Este profesorul de religie (titular) al Şcolii cu clasele I-VIII Gura Vitioarei din judeţul Prahova, Florin Olteanu. Cel puţin aşa susţine dumnealui. Acesta reuşeşte să facă de râs meseria de dascăl prin comentariile sale, după ce în prealabil împopoţonase pereţii şcolii unde activează cu kitch-uri religioase pe post de "loc de rugăciune" sau "panou didactic". Vezi imaginile de mai jos:





Originalul este aici: http://www.edtehno.info/peducatie/materiale/prahova/vitioara/galerie.html

Nu fac caz de persoana respectivă, aceasta fiind probabil o excepţie, ci de poziţia ingrată a cadrelor didactice ce ocupă această catedră. Sunt copii cu două moaşe. Pe de o parte cultul de care aparţin ce le dă "o scrisorică de recomandare" fără de care nu pot activa la catedră şi Ministerul Educaţiei, cel ce-i plăteşte. Credeţi că ministerul e cel ce hotărăşte programa sau descriptorii de performanţă? Vax! Biserica spune ce şi cum sunt educaţi copii noştri. Deşi normal ar fi ca cel ce plăteşte un serviciu să decidă cum să fie acel serviciu, aici lucrurile stau pe dos. Statul dă banii (adică noi, pentru că statul are bani din impozitele şi taxele noastre), dar statul nu poate decide cum arată programa şcolară la religie. Veţi spune că cei ce construiesc programa sunt ai statului, inspectori şcolari pe religie... Pe dracu ai statului! Şi ei sunt numiţi la indicaţia cultului deşi tot din banii noştri sunt plătiţi. Şi pentru că bogata Biserica Ortodoxă din România este "majoritară", cu lobby puternic, mai marii din minister ce stabilesc sistemul de indoctrinare şi metodele de persuasiune sunt ai BOR. Credeţi cumva că cei de la Patriarhie numesc acolo oameni cu viziune progresistă? Aiurea! Sunt chiar cei mai vajnici apărători ai "dreptei credinţe", habotnici cu studii de public relations, extremişti cu feţe candide de erudiţi şi cu scop ascuns de îndoctrinare.

Chiar dacă unii profesori de religie încearcă prezentarea analitică a vieţii spirituale fac acest lucru la nivel de clandestinitate. Programele şcolare pentru religie sunt construite în aşa fel încât dacă sunt prezentate şi alte opţiuni religioase (din motive de imagine) acestea să fie prezentate în lumina unor eretisme sau a unor deviaţii de la "normal". Deşi programa indică prezentarea istorică a religiei, pune sub preş adevărurile istorice incomode. De exemplu câţi dintre copii au aflat de la profesorii de religie că Sfântul Împărat Constantin cel Mare a fost un criminal ce şi-a ucis feciorul din prima căsătorie precum şi pe cea de-a doua sa soţie?
De ce nu fac acest lucru profesorii de religie? Unii pentru că nici ei nu ştiu. Urmează cursurile unor facultăţi de teologie ce fac de fapt spălare de creiere, eliminând potenţialul de analiză specific cunoaşterii veritabile. Studenţilor de la teologie li se impun anumite manifestări şi conduite cu specific religios ce duc la dresarea lor şi nu la dezvoltarea unor aptitudini critice. Şi este atât de simplu apoi să diavolizeze orice opinie diferită de cea "oficială".

Mai sunt şi profesori (mai ales profesoare) ce au fler pedagogic şi şarm educaţional. În realitate aceştia sunt cei mai periculoşi. Elevii sunt încadraţi în ceea ce se numeşte "audienţă captivă". Pe lângă faptul că sunt obligaţi să primească mesajul religios, de la profesorii "cu vocaţie" primesc şi stimularea psihologică că sunt în regulă dacă acceptă fără crâcnire aberaţiile religioase.
Exemplu: Dumnezeu a creat oameni (Adam şi Eva) fără putinţa de a discerne ce e rău şi ce e bine apoi i-a pedespsit pentru că nu şi-au dat seama de asta. Spiritul de echitate înnăscut este astfel estompat de către profesorii de religie. Dumnezeu are voia să facă asta... pentru că e Dumnezeu. Aceşti profesori ajung să transmită copiilor ideea că morala este un atribut al credinţei în Dumnezeu şi, prin extrapolare, cei ce nu cred în acel Dumenezeu sunt amorali. Sau imorali.

Această atitudine inechitabilă o practică profesorii de religie şi prin sistemul de evaluare, cu indicaţie specială de la inspectorii de religie şi directorii de şcoli.
"Profesorii de religie au însă un atu greu de neglijat în faţa celorlalte cadre didactice: zecele pe care îl dau cu generozitate cei mai mulţi dintre ei. Unii o fac pentru că sunt mulţumiţi de prestaţia elevilor. Alţii, ca Simona Voivozeanu, o fac programatic: Inspectorul ne-a spus să nu îi îndepărtăm prin note" (Decât o Revistă, nr. 7, vol. 2, pag. 117)
Notarea este cuiul lui Pepelea în ceea ce înseamnă orele de religie. Chiar dacă profesorii de religie dau note de 10 fără discernământ din dorinţa "de a nu-i îndepărta pe elevi de credinţă", le rămâne această ingrată metodă de anihilare a spiritului critic. Sunt nenumărate cazuri în care mediile elevilor ce au avut neobrăzarea de a întreba de ce dogma religioasă are contradicţii, erori, paradoxuri şi mesaje antagonice, au avut de suferit. Unii elevi chiar au fost ameninţaţi cu repetenţia, prin neîncheierea mediei la religie. Această armă este folosită de profesorii de religie fără scrupule, dar nu pentru a-i ajuta pe elevi să înţeleagă lumea în care trăiesc, ci pentru "a deveni cetăţeni buni" (Adrian Ierulescu - profesor religie Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu Bucureşti).

"Profesorii spun că rolul principal al orelor de religie e transmiterea unui set de valori. [...] Pe site-ul Ministerului Educaţiei, primul obiectiv al programei aprobate pentru clasele V-VIII, religie ortodoxă, este Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al mântuirii şi desăvârşirii omului. Transmiterea valorilor religioase vine abia pe locul al treilea, după utilizarea adecvată a limbajului religios." (Decât o Revistă, nr. 7, vol. 2, pag. 116)
Ca să nu mai vorbim de absurda idee că "poţi să ai valori morale fără religie, dar de unde le iei?" (Coca Stana - profesoară religie Târgovişte). Adică doamna profesoară de religie are valori morale, respectiv nu ucide, de exemplu, pentru că ar fi învăţat de la religie asta. Adică, vezi Doamne, dacă nu ar fi învăţat asta de la religie, ar fi fost o ucigaşă? "Religia îţi dă măcar o garanţie că eşti văzut de Dumnezeu." mai spune dumneaei. Ea consideră că "rolul religiei e formarea caracterelor". Ce fel de caractere? Oameni fără coloană vertebrală, ce cred că a fi bun şi moral înseamnă a respecta fără discernământ prescripţiile unei cărţi? Pentru că în esenţă asta îi învaţă profesorii de religie pe copiii noştri, să ia ad litteram cuvintele absurdei Biblii.

Ce mai fac profesorii de religie? Defăimează pe toate căile cunoaşterea ştiinţifică, transformând teoriile ştiinţifice, cea mai înaltă formă de cunoaştere verificabilă a existenţei, în "doar nişte teorii".
"La clasa a V-a şi a VII-a li se prezintă abordarea biblică a facerii lumii şi li se spune să nu citească din cărţile ereticilor. Teoriile ştiinţifice sunt explicit catalogate drept invalide şi derizorii." (Decât o Revistă, nr. 7, vol. 2, pag. 116)
"Adevărul creaţiei e o problemă importantă pentru Voivozeanu (Simona Voivozeanu - profesoară religie Colegiul Naţional de Informatică Traian Lalescu Hunedeoara), care a menţionat de mai multe ori înainte de oră că s-a documentat şi ea despre teoria cu Bing Bangul, că au întrebat-o elevii la clasă, dar e mulţumită acum că nu se mai predă că oamenii se trag din maimuţe." (Decât o Revistă, nr. 7, vol. 2, pag. 112)

Pe de altă parte mi-e milă de prefesorii şi profesoarele de religie. Pentru că alte capacităţi de a se realiza nu prea au dacă religia confesională ar fi scoasă din programa şcolară. Deşi slabe speranţa ca asta să se întâmple prea curând...