5 august 2012

Taxa pe prostie

Unul dintre atributele religiei (a credinţei instituţionalizate) constă în efortul de a menţine şi promova ideile ce o construiesc. Dimensiunea acestui efort are şi o latură financiară. Nu există religie funcţională care să nu solicite de la credincioşii săi aportul financiar necesar funcţionării. Altfel spus, zeciuiala este o dimensiune foarte bine aleasă, nu e nici prea mică pentru a fi derizorie, nu e nici prea mare pentru a fi de evitat. Este un cuantum "convenabil", nici prea-prea, nici foarte-foarte. Acestă dimensionare nu este vreun rezultat al unei speciale matematici şi nici o revelaţie divină, este conformă cu capacitatea de risc, cu procentul de plus valoare pe care individul speciei umane este dispus să-l aloce în vederea unui câştig major, dar a cărui cheltuială nu este indispensabilă supravieţuirii. Este dimensiunea caracterului nostru oportunist, dacă vreţi. Care este destul de substanţială totuşi pentru a nu fi lipsită de importanţă. Binenţeles că acest cuantum diferă de la individ la individ, dar media este în jurul acestei valori.

Când "premiul" oferit în schimbul riscului este foarte mare, o veşnicie fericită de exemplu, "zeciuiala" pare o gratuitate prin comparaţie. Deşi, vorba unui bun prieten (creştin practicant şi implicat în felurite activităţi filantropice dar şi de promovare a religiei sale) într-un moment de sinceritate ce subliniază adevărata "investiţie": Adică ce vrei să spui, că toată viaţa mea în ultimii douăzeci de ani a fost greşită? Nu, dragul meu, nu a fost greşită. Ceea ce ai realizat nu se datorează credinţei tale în himerele religiei ci dorinţei de mai bine, specifică tuturor, fie ei credincioşi sau nu. Probabil ai fost minţit (sau te-ai amăgit) că ceea ce faci se datorează credinţei tale din dorinţa de a da un nume şi un sens, dar trebuie să recunoşti că ai fi făcut aceleaşi lucruri şi fără credinţa aceasta. Dar cheltuielile suplimentare, "zeciuiala", da, este în van. Pentru că acea valoare nu reflectă binele intenţionat de tine. Este doar pentru binele ideii în sine. Pe Dumnezeu îl fac "viu" banii investiţi în imaginea lui, banii pe care tu i-ai dat, însoţiţi de efortul de implicare. Pentru că el "trăieşte" doar în imaginea ce cu grijă tu i-o construieşti. Aici el seamănă cu oricare alt Dumnezeu, este fals, este doar o imagine, chiar dacă nu-i într-o icoană. Cu cât investiţia este mai mare în timp şi valoare, cu atât "pierderea" acelui Dumnezeu pare mai substanţială. Stopând cheltuielile în realitate nu pierzi un Dumnezeu ci opreşti o risipire. Credinţa ta este gaura unui sac. Poate gaura nu goleşte sacul definitiv dar se întreţine pe sine pentru că efortul tău este de a o îngriji, incapabil fiind să o peticeşti. Ai nevoie de acea gaură pentru că deja te reprezintă.

Acest mecanism nu funcţionează doar la nivelul religiei şi a credinţei în supranatural. Toate sistemele ce implică erori de logică sau convingeri greşite tind să se conserve datorită efortului depus pentru a atinge ţinta cu ajutorul acelui procedeu şi nu pentru că îţi oferă reale beneficii. Ceva de genul: nu se poate să mă fi înşelat chiar eu, sunt şi alţii în situaţia mea. Odată ce implică o cheltuială ce produce promovarea procedeului în sine şi asimilarea acestuia cu propria persoană, tendinţa este de a proteja procedeul, chiar dacă ai observat că este greşit. Uneori chiar de a-l supralicita. Să îţi recunoşti greşeala pe care ai făcut-o investind acolo este foarte greu.

Jocurile de noroc sunt o paralelă concludentă. Premiul cel mare este apetisant, iar rezonabilitatea unei eventuale "reţete" pare posibilă. Sunt unii care au atins mântuirea, pardon, care au luat potul. În cazul în care cheltuielile sunt "acceptabile" cercul vicios începe. De ce joci de aia speranţa de a câştiga odată şi odată creşte. Şi aici, la fel ca şi în religii, profitorii apar imediat ce simt mirosul fraierilor. De curând a apărut o reclamă pe facebook ce invită la a utiliza o anumită "reţetă" pentru a atinge câştigul cel mare la Loto.

Riscul asumat de cei ce promit, conform reclamei, avantajul de a fi în "clubul european winners" (cei din reclama alăturată) este zero. Ei nu participă la investiţia în biletul de loto ci doar indică nişte numere "alese cu grijă pentru a maximiza şansele de succes". Iar pentru asta cer, binenţeles, bani. Câştig sigur prin taxa pe prostie. Credeţi că există matematicianul invocat (Michel Martin)? Binenţeles că nu. Şi chiar dacă ar exista, reţeta de câştig la loto nu există, statistica funcţionează pe alte principii. Escrocheria este diriguită de firma EXPRES BIROU SRL ce are deja la activ câteva reuşite de escrocare, avantajoase financiar odată ce continuă procedura: Escrocherie prin posta, Taxa pe prostie, Cum poti fi pacalit sau inselat pe internet.

Iată şi câteva comentarii referitoare la ţeapa cu loteria, prezentată mai sus, culese de pe site-urile de media ce le promovează "afacerea":

un matematician 2012-07-26 13:01:02
Nu ascultati aceste aberatii care prostesc lumea. Daca urmaresti statistica jocului 6 din 49 timp de 40 de ani (cu 2 extrageri saptamanale), inseamna ca ai 40 x 52 x 2, adica cam 4160 de variante. Ca sa iasa combinatia 1, 2, 3, 4, 5, 6, sau oricare alta, ai o sansa la 14.000.000. Deci, daca astepti suficient, adica cam 140.000 de ani, este foarte probabil sa-ti iasa. Iata care sunt sansele reale de castig. Michel Martin (probabil ca nici nu este numele real) este un mare impostor! NU JUCATI LA LOTO! NU ESTE FACATURA, CUM CREDE MULTA LUME, PUR SI SIMPLU SANSELE DE CASTIG SUNT PRACTIC NULE! Iar castigurile de la alte categorii nu merita efortul si banii investiti.

ANALISTUL 2012-07-26 17:00:56
CEA MAI TARE METODA! DACA STII SA CONVIGI NISTE GUGUSTIUCI POTI JUCA LA LOTO PE BANII LOR. NU TREBUIE DECAT SA CONVINGI CATI MAI MULTI FRAIERI PROMITANDU-LE CA UNII VOR CASTIGA. PARADOXAL, DAR LUCRURILE CHIAR ASA STAU. LA CATA LACOMIE SI TEMBELISM EXISTA NEA MICHEL VA GASII 1000000 DE DOBITOCI CARORA LE VA LIVRA CATEVA ZECI DE VARIANTE SI ASTFEL EL JOACA TOATE VARIANTELE POSIBILE. VA FI UN CASTIGATOR, ASTA-I SIGUR! EL, MICHEL, E MODEST. NU VREA DECAT 10% DIN CASTIG, ADICA DIN TOATE CASTIGURILE. IATA CUM JUCAND CU BANII ALTORA CASTIGA LA SIGUR. GRADINA DOMNULUI FIIND MARE SE VOR GASII MULTI CARE SA ZICA: AI VAZUT DOMLE S-A CASTIGAT PE VARIANTELE LUI MICHEL. RAMANE O SINGURA INTREBARE: DE CE PROMOVEAZA ASTFEL DE ESCROCHERII ZIARUL ADEVARUL ? NU MAI ARE INCASARI ?

Interesant pentru societatea românească este că "zeciuiala" nici măcar nu este încasată de la fiecare creştin în parte. Nu. Pentru bisericile acreditate, îndeosebi pentru Biserica Ortodoxă Română, taxa pe prostie este percepută peste voinţa oamenilor, la grămadă, direct din bugetul de stat. Indiferent dacă aceştia fac sau nu parte din această biserică. Un fel de loterie de stat a cărui premiu este iluzia mântuirii creştine. Pe bani. Şi obligatorie pentru toată lumea.
Comentarii
1 Comentarii

Un comentariu:

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.