17 iulie 2013

Credinţa şi convingerea

Dicţionarele consideră cele două cuvinte sinonime, dar eu fac o diferenţiere.
Ideea a copt de mai multă vreme în capul meu, mai ales la interpelări de genul celei de aici:
Parintele care ne preda religia la clasa (ma rog, era ora deschisa) ne spunea:
"Atat timp cat crezi in ceva, orice, oricine, nu esti ateu."
Argumente? Vrai ou faux? Ma pusese pe ganduri la inceput...


Credinţa este un exerciţiu de opinie proprie, de voinţă, în sensul că poţi avea credinţe care să nu necesite dovezi sau evidenţe, uneori chiar în ciuda lor.
Convingerea nu este fortuită (întâmplătoare), este o situaţie oarecum „de forță”, este ceva ce te obligă să iei în considerare acel fapt, care "convinge" prin dovezi şi efecte previzibile.
Cel mai bine se vede asta când transformăm substantivele în verbe, în acţiune. "A convinge" (pe altcineva) este o acţiune prin care se impune o idee, pe când "a încredinţa" este o acţiune prin care se solicită acceptarea unei idei.
În consecinţă noi suntem "convinşi" de anumite situaţii, care nu implică neapărat o divinitate dar care sunt pentru noi evident conforme cu realitatea, dar putem avea şi "credinţe" (că există divinitate, de exemplu) la care nu avem dovezi care să ne oblige să luăm în considerare asta.

O analogie favorită mie este credinţa copiilor în existenţa lui Moş Crăciun. Este evident că Moş Crăciun nu există, dar copiii cred că el este la fel de real ca şi gravitaţia. Aceştia de fapt sunt "convinşi" prin manipularea pe care o fac cei din jur să "creadă" falsele dovezi. Dar, deşi copiii nu sunt obligaţi sau manipulaţi de cineva să ia în considerare fenomenul căderii de la înălţime, de exemplu, atât predispoziţia genetică cât şi informaţiile transmise de cei din jur şi experimentările proprii îi ajută să ajungă la "convingerea" că  lucrurile cad. Şi de la înălţime mare cad cu o forţă ce le-ar putea distruge. Chiar dacă nu înţeleg pe de-a-ntregul cum funcţionează sau ce este gravitaţia tot sunt "convinşi" de realitatea ei. Toţi avem "convingerea" că gravitaţia funcţionează şi nu este doar o "credinţă" infantilă, ca cea în Moş Crăciun, ce urmează să o piardă după ce vor avea destule evidenţe cu privire la lipsa de noimă a acesteia. Să nu credem că nu sunt "convinşi" şi de realitatea existenţei lui Moş Crăciun. Mai ales că sunt atât de multe "evidenţe" şi "dovezi" ce demonstrează asta. Au grijă adulţii din jur de asta.
Pare să fie o situaţie similară cu a unor religii contemporane? Cu Dumnezeu, de exemplu? Analogia nu este întâmplătoare...

O suplimentare a modului în care se foloseşte "credinţa" şi "convingerea" aici: http://korallion.blogspot.ro/2013/03/credinta-si-religie.html
Comentarii
7 Comentarii

7 comentarii:

  1. http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De aflat sensul corect al cuvîntului "fortuit".

      Ștergere
    2. Mulțumesc pentru semnalizarea greșelii. Am încercat o corecție, sper, fericită. Omul cât trăiește-nvață...

      Ștergere
  2. Şi eu consider o diferenţă între credinţă şi convingere, dar nu prea cred că contează pentru majoritatea care CREDE. Mi se pare (deocamdată) totuşi destul de slabă diferenţa, mai ales că poţi spune şi "cred cu convingere", iar aşa s-au contopit practic noţiunile! Să nu mai spunem că de fapt acea majoritate este "convinsă cu credinţă".
    Eu prefer să fac diferenţierea la un alt nivel, prin felul cum cineva ajunge să creadă ceva, sau să fie convins de ceva. Mai clar, care este metoda prin care un individ apreciază adevărul sau falsitatea unei afirmaţii. Şi acolo se vede clar de ce unul crede ceea ce crede, răzbat rapid erorile logice care sunt incluse în acea convingere, iar o discuţie argumentată poate avea şanse să se desfăşoare.
    Diferenţierea asta este bună ca şi punct de plecare spre nivelul la care prefer eu să abordez diferenţa de fond, între a crede cu argumente raţionale şi a crede apelând la mecanisme defecte din punct de vedere al logicii.

    RăspundețiȘtergere
  3. analogie puerila. cf unei 'definitii' clasice Dumnezeu este un cerc ale carui margini nu sunt nicaieri iar al carui centru este pretutindeni. ia da-mi definitia lui 'mos craciun'..apropo 'mos craciun' fiind doar un 'avatar' occidentalizat/comercial al Sf Nicolae (personaj atestat istoric), pe cine crezi ca pacalesti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În acest caz Dumnezeu este universul însuşi. Asta miroase a animism. Pe de altă parte unde este această descriere a lui Dumnezeu? În care biblie? Şi în ce măsură implică acest Dumnezeu conştiinţă şi voinţă proprie?
      Din păcate Dumnezeul descris de Biblia creştină seamănă mai mult cu Moş Crăciun decât cu noţiunea modernă a sistemului spaţiu-timp-energie descris de fizică şi invocat de tine aici.

      Ștergere
  4. Credeți sau sânteți convins că femeia pe care o numiți „mamă”, chiar vă este mamă? Cum procedați?

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.