1. O femeie din Iaşi a fost timp de cincisprezece ani la moaştele sfintei Parascheva în speranţa că va reuşi să rămână însărcinată. De fiecare dată a miluit câte 50 lei (în cutia milei din Catedrala Iaşi). Nu a rămas până acum dar nu disperă, merge în fiecare zi de hram (14 octombrie). Până la menopauză mai are vreo trei ani. Mare e puterea Sfintei, pentru că la fel ca femeia din Iaşi mai sunt câteva şi unele chiar au născut copii. Una chiar la 70 de ani, deşi ea s-a rugat la alt sfânt, la Sfântul Tratament Hormonal.
2. Un primar din comuna Voluntari, pe numele său Florentin Costel Pandele, cu ajutorul Sfintei Parascheva a reuşit să facă o afacere avantajoasă încă din 2008. După ce a promis în alegeri că toţi voluntarienii (secta secretă a Sfintei Cuvioase?) vor ajunge în mandatul său să viziteze Sfintele Moaşte a câştigat funcţia de primar. Aşa cum a promis în campanie, a deturnat banii de la construcţia de drumuri şi canalizare şi a pus de (o excursie) un pelerinaj. Acest lucru se întâmplă de câţiva ani şi va continua. Nu de alta, dar s-a legat să-i ducă acolo pe toţi voluntarienii, şi abia a dus câteva mii din cei 30 000 de locuitori. Şi ca să vedeţi cât de mare e puterea Sfintei, dreptcredinciosul primar a mai făcut rost şi de fonduri pentru următoarele campanii de alegeri (sau rămân, cu voia Preasfintei Parascheva, ceva bani din buget pentru "acatiste speciale" sau patronul firmei de transport îi va fi "recunoscător" pentru contract). Şi asta în condiţiile în care Cel de Nerostit (DNA) este îndepărtat de puterile Cuvioasei că doar lângă raclă s-au adunat ceva daruri.
3. O mare minune a făcut Sfânta Moldovei şi a comunei Voluntari, învăţând limba engleză şi făcându-şi cont pe Facebook. Iată cum lucrarea Diavolului (calculatorul cu Internetul lui) este prefăcută în Biserică PreaDrept Măritoare cu puterea şi voinţa Saint Paraschiva of Iasi. Nu este blasfemie, este traducerea numelui Sfintei în engliş, limba cunoscută de credincioşii ce au fost atinşi de computer. Oricum numele Sfintei se scrie Αγία Παρασκευή, se pronunţă "aia paraschevii" şi înseamnă Sfânta Vineri, deci fiecare îi poate spune cum doreşte sau cum poate, important e să aibă credintă, doar credinţă.
4. O vindecare miraculoasă s-a întâmplat unui copil din Braşov, ce nu prea credea dar a fost dus aproape cu forţa de mama sa drepcredincioasă la racla Sfintei. Acesta avea probleme grave la ochi, trebuind să stea în prima bancă la şcoală pentru a putea vedea ceva la tablă. Doar în urma rugăciunilor mamei sale către Cuvioasa Parascheva l-a observat învăţătoarea care a chemat medicul şcolii ce i-a prescris ochelari, altă explicaţie nu-i. Mare e puterea ta Sfântă Parascheva!
"Aceste minuni sunt însemnate de către un păcătos creştin - Brunetul -, după porunca Sfintei Paraschiva, care i-a spus în vis să scrie toate minunile făcute de ea, pe care le ştia acest ucenic al Sfintei Paraschiva. Multe minuni face Sfânta Cuvioasă Paraschiva cu tinerii şi cu toţi care se roagă ei cu credinţă."
14 octombrie 2011
10 octombrie 2011
Dumnezeu ajută băncile româneşti dacă au un astrolog
De această data avem şi noi şansa să fim ajutaţi de Dumnezeu. "Dumnezeu şi Banca Naţională ajută băncile româneşti" în faţa crizei, a declarat, duminică, la Antena3, consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, întrebat despre efectele crizei financiare asupra băncilor din zona euro.
Vasilescu a dat asigurări că efectele crizei bancare europene nu se vor extinde asupra băncilor din România.
"Băncile româneşti sunt solide. Nu există putregai în nici una dintre băncile din România", a subliniat Adrian Vasilescu. (Agerpres)
Totuşi, se pare că Dumnezeu nu e omnipotent, mai ales că banul e ochiul Dracului. Aşa că, pentru siguranţă, băncile sunt invitate să se pună bine şi cu Satana, respectiv să apeleze la astrologie:
"Potrivit unei analize făcute de compania de colectare a creanţelor KRUK International, care a înregistrat în perioada iulie 2010 – iunie 2011 un număr total de 515.070 debitori persoane fizice cu creanţe active, 45.975 dintre aceştia sunt Gemeni, 45.723 sunt Săgetători şi alţi 45.355, Raci. La coada clasamentului se situează Vărsătorii (35.378), Balanţele (38.513) şi Capricornii (39.298).
Conform aceleiaşi analize făcute de KRUK International pe propriul portofoliu de clienţi, valoarea medie cea mai mare a unei creanţe este aceea a debitorilor din zodiile Peşti (6.861 de lei) şi Leu (6.828 de lei), în timp ce nativii din zodiile Rac şi Taur sunt debitorii cu datoriile cele mai mici, în medie, şi anume 6.562 de lei şi, respectiv, 6.602 lei.
De asemenea, analiza portofoliului KRUK International arată că bărbaţii au cea mai mare pondere în rândul debitorilor cu datorii (61%), aceştia înregistrând datorii cu valori mai mari decât cele ale femeilor. Valoarea totală a datoriilor înregistrate de bărbaţi reprezintă 66% din totalul creanţelor administrate de KRUK International."
Pe când şi o lege pentru aplicarea hieroscopiei financiare (ghicitul în măruntaie, de preferat măruntaiele datornicilor)?
Vasilescu a dat asigurări că efectele crizei bancare europene nu se vor extinde asupra băncilor din România.
"Băncile româneşti sunt solide. Nu există putregai în nici una dintre băncile din România", a subliniat Adrian Vasilescu. (Agerpres)
Totuşi, se pare că Dumnezeu nu e omnipotent, mai ales că banul e ochiul Dracului. Aşa că, pentru siguranţă, băncile sunt invitate să se pună bine şi cu Satana, respectiv să apeleze la astrologie:
"Potrivit unei analize făcute de compania de colectare a creanţelor KRUK International, care a înregistrat în perioada iulie 2010 – iunie 2011 un număr total de 515.070 debitori persoane fizice cu creanţe active, 45.975 dintre aceştia sunt Gemeni, 45.723 sunt Săgetători şi alţi 45.355, Raci. La coada clasamentului se situează Vărsătorii (35.378), Balanţele (38.513) şi Capricornii (39.298).
Conform aceleiaşi analize făcute de KRUK International pe propriul portofoliu de clienţi, valoarea medie cea mai mare a unei creanţe este aceea a debitorilor din zodiile Peşti (6.861 de lei) şi Leu (6.828 de lei), în timp ce nativii din zodiile Rac şi Taur sunt debitorii cu datoriile cele mai mici, în medie, şi anume 6.562 de lei şi, respectiv, 6.602 lei.
De asemenea, analiza portofoliului KRUK International arată că bărbaţii au cea mai mare pondere în rândul debitorilor cu datorii (61%), aceştia înregistrând datorii cu valori mai mari decât cele ale femeilor. Valoarea totală a datoriilor înregistrate de bărbaţi reprezintă 66% din totalul creanţelor administrate de KRUK International."
Pe când şi o lege pentru aplicarea hieroscopiei financiare (ghicitul în măruntaie, de preferat măruntaiele datornicilor)?
7 octombrie 2011
Recensământul contează
Teoretic, politicile publice sunt stabilite pe baza unor informaţii statistice. Guvernanţii, drămuind averea strânsă de la noi prin impozite şi taxe, iau în calcul detaliile cu privire la structura populaţiei, preconizând şi executând o anumită direcţie de dezvoltare sau o anumită defalcare a cheltuielilor. Aceste calcule se bazează fundamental pe datele ce le vor fi prezentate după realizarea recensământului din octombrie 2011. Atunci vor stabili care sunt aşteptările noastre, încercând să ne vină în întâmpinare cu promisiuni şi mai apoi cu decizii. Astfel încât contează ceea ce declarăm şi ceea ce va fi notat de recenzor. Cel puţin în teorie.
Chiar dacă luăm în considerare că aceste informaţii vor fi utilizate doar pentru "a justifica" anumite cheltuieli şi tot este necesar ca datele centralizate să reprezinte cât mai aproape de realitate starea de fapt. Scad şansele de apariţie a unor abuzuri în cheltuirea banului public, adică banii noştri.
Un tip de cheltuială utilizat frecvent de politicieni este în sensul "ctitoririi de biserici". Dacă ar fi fost cu banii personali ai politicienilor nu aş fi obiectat nimic, dar aceştia invocă datele recensămintelor trecute pentru a justifica "înălţarea" unei anumite biserici cu bani publici. Iar statul român a tot dat bani pentru asta. Dovadă cele peste 18000 de biserici existente în România.
Iată de ce întrebarea 25 din formularul de recenzare - "Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?" - devine foarte importantă pentru viitoarele proiecte de construcţii (şi eventual spălare de bani).
O altă strategie ce se stabileşte în funcţie de apartenenţa religioasă (şi dedusă prin declaraţia din recensământ) este cea de relaţie "corectă politic" la nivel social, învăţământul fiind o arie principală de activitate. Altfel spus dacă majoritatea sunt ortodocşi pare normal ca educaţia religioasă în şcoală să fie obligatoriu ortodoxă. Binenţeles că acestă aberaţie este incorectă dar asta se întâmplă. Copiii sunt minţiţi cu privire la adevărul evidenţiat ştiinţific în cadrul orelor de religie în virtutea unui fals drept al majorităţii. Inclusiv copiii ce aparţin unor familii de altă religie sau fără religie.
Acum referitor la "fără religie". Majoritatea persoanelor non-atee cu care am stat de vorbă cu privire la opinia lor în ceea ce priveşte definirea divinităţii în care cred au răspuns ceva de genul: "da, există ceva, o forţă, o entitate, ce a creat lumea, dar în nici un caz nu este cea prezentată de Biblie şi de preoţii ortodocşi."; sau: "Biblia este adevărată doar dacă o interpretăm şi dacă o privim ca fiind o culegere de metafore şi de parabole. Nu trebuie urmată ad-litteram." Este clar că marea masă a populaţiei din România nu este ortodoxă. Mai repede sunt adepţi a ceea ce înseamnă Intelligent Design, dacă termenul nu ar fi mult prea nou pentru a fi folosit pe scară largă, dar în nici un caz nu sunt adepţii creştinismului ortodox aşa cum Biserica Ortodoxă Română încearcă şi îl introducă prin orele de religie în mentalul copiilor noştri. Ortodoxismul este perimat, până şi preoţii preferă doar o situaţie de satisfacţie tradiţională (nuntă, botez, înmormântare) în detrimentul corectitudinii dogmatice. Pentru că acestă dogmă ortodoxă nu e cu adevărat îmbrăţişată de populaţie. Cu excepţia câtorva persoane prezente la mai toate plimbările de moaşte, sfinţiri şi hramuri (persoane cu carenţe majore de discernământ - a se vedea îmbulzelile, deşi sunt doar câţiva) grosul populaţiei este oripilată de manifestaţiile respective. În mod normal aceştia ar trebui să se declare la recenzor ca fiind fără religie în sensul afilierii la o anumită dogmă religioasă sau la anumită biserică.
În sprijinul lămuririi celor ce au o opinie personală cu privire la divinitate le stă la dispoziţie şi recensamant2011.ro:
Recomandări pentru credincioşii neafiliaţi unei biserici şi Întrebări frecvente.
De fapt recensământul ar putea să fie complet depăşit de realitatea socială, dacă aceasta ar fi situată pe baze corecte. Una dintre ele este chiar întrebarea în sine, ce induce ideea că "trebuie" să ai o religie. Corect şi normal ar fi fost să fie mai întâi întrebarea dacă ai sau nu o religie, apoi care este aceea. O alta este sistemul de finanţare din oala publică. ASUR a înaintat o scrisoare deschisă şi o propunere de dezbatere legislativă în ceea ce priveşte finanţarea cultelor din România pe sistemul german. În scurt, dacă ar fi condiţionat răspunsul de necesitatea afilierii la o anumită biserică prin plata unei contribuţii sunt sigur că numărul celor declaraţi "fără religie" ar creşte exponenţial. Acest lucru nu se întâmplă acum pentru că această contribuţie este în realitate ascunsă în impozite şi taxe (deşi, ortodocşii o ştiu, există contribuţie la biserică cu toate că aceasta primeşte bani de la stat).
Chiar dacă luăm în considerare că aceste informaţii vor fi utilizate doar pentru "a justifica" anumite cheltuieli şi tot este necesar ca datele centralizate să reprezinte cât mai aproape de realitate starea de fapt. Scad şansele de apariţie a unor abuzuri în cheltuirea banului public, adică banii noştri.
Un tip de cheltuială utilizat frecvent de politicieni este în sensul "ctitoririi de biserici". Dacă ar fi fost cu banii personali ai politicienilor nu aş fi obiectat nimic, dar aceştia invocă datele recensămintelor trecute pentru a justifica "înălţarea" unei anumite biserici cu bani publici. Iar statul român a tot dat bani pentru asta. Dovadă cele peste 18000 de biserici existente în România.
Iată de ce întrebarea 25 din formularul de recenzare - "Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?" - devine foarte importantă pentru viitoarele proiecte de construcţii (şi eventual spălare de bani).
O altă strategie ce se stabileşte în funcţie de apartenenţa religioasă (şi dedusă prin declaraţia din recensământ) este cea de relaţie "corectă politic" la nivel social, învăţământul fiind o arie principală de activitate. Altfel spus dacă majoritatea sunt ortodocşi pare normal ca educaţia religioasă în şcoală să fie obligatoriu ortodoxă. Binenţeles că acestă aberaţie este incorectă dar asta se întâmplă. Copiii sunt minţiţi cu privire la adevărul evidenţiat ştiinţific în cadrul orelor de religie în virtutea unui fals drept al majorităţii. Inclusiv copiii ce aparţin unor familii de altă religie sau fără religie.
Acum referitor la "fără religie". Majoritatea persoanelor non-atee cu care am stat de vorbă cu privire la opinia lor în ceea ce priveşte definirea divinităţii în care cred au răspuns ceva de genul: "da, există ceva, o forţă, o entitate, ce a creat lumea, dar în nici un caz nu este cea prezentată de Biblie şi de preoţii ortodocşi."; sau: "Biblia este adevărată doar dacă o interpretăm şi dacă o privim ca fiind o culegere de metafore şi de parabole. Nu trebuie urmată ad-litteram." Este clar că marea masă a populaţiei din România nu este ortodoxă. Mai repede sunt adepţi a ceea ce înseamnă Intelligent Design, dacă termenul nu ar fi mult prea nou pentru a fi folosit pe scară largă, dar în nici un caz nu sunt adepţii creştinismului ortodox aşa cum Biserica Ortodoxă Română încearcă şi îl introducă prin orele de religie în mentalul copiilor noştri. Ortodoxismul este perimat, până şi preoţii preferă doar o situaţie de satisfacţie tradiţională (nuntă, botez, înmormântare) în detrimentul corectitudinii dogmatice. Pentru că acestă dogmă ortodoxă nu e cu adevărat îmbrăţişată de populaţie. Cu excepţia câtorva persoane prezente la mai toate plimbările de moaşte, sfinţiri şi hramuri (persoane cu carenţe majore de discernământ - a se vedea îmbulzelile, deşi sunt doar câţiva) grosul populaţiei este oripilată de manifestaţiile respective. În mod normal aceştia ar trebui să se declare la recenzor ca fiind fără religie în sensul afilierii la o anumită dogmă religioasă sau la anumită biserică.
În sprijinul lămuririi celor ce au o opinie personală cu privire la divinitate le stă la dispoziţie şi recensamant2011.ro:
Recomandări pentru credincioşii neafiliaţi unei biserici şi Întrebări frecvente.
De fapt recensământul ar putea să fie complet depăşit de realitatea socială, dacă aceasta ar fi situată pe baze corecte. Una dintre ele este chiar întrebarea în sine, ce induce ideea că "trebuie" să ai o religie. Corect şi normal ar fi fost să fie mai întâi întrebarea dacă ai sau nu o religie, apoi care este aceea. O alta este sistemul de finanţare din oala publică. ASUR a înaintat o scrisoare deschisă şi o propunere de dezbatere legislativă în ceea ce priveşte finanţarea cultelor din România pe sistemul german. În scurt, dacă ar fi condiţionat răspunsul de necesitatea afilierii la o anumită biserică prin plata unei contribuţii sunt sigur că numărul celor declaraţi "fără religie" ar creşte exponenţial. Acest lucru nu se întâmplă acum pentru că această contribuţie este în realitate ascunsă în impozite şi taxe (deşi, ortodocşii o ştiu, există contribuţie la biserică cu toate că aceasta primeşte bani de la stat).
2 octombrie 2011
Noile religii - ateismul IV
Albert Einstein:
"Un om care este convins de justeţea religiei sale niciodată nu este cu adevărat tolerant. Este posibil ca el să simtă milă pentru aderentul unei alte religii, dar asta, de obicei, nu se opreşte aici. Aderentul fidel al unei religii va încerca în primul rând să îi convingă pe cei care cred într-o altă religie şi, de obicei, asta duce la ură dacă nu are succes. Acestă ură duce apoi la persecuţie în cazul în care puterea majorităţii este în spatele ei.
Situaţia unui preot creştin este tragi-comică: religia creştină cere dragoste de la credincioşi, chiar şi pentru inamic. Această cerere, deoarece este într-adevăr supraomenească, nu este în măsură să o îndeplinească. Astfel apare un inel de intoleranţă şi ură frumos ambalat în cuvintele uleioase ale preotului. Dragostea, care pe partea creştină este baza pentru intenţia de conciliere cu iudaismul, este aceeaşi ca dragostea unui copil pentru un tort. Asta înseamnă că acesta are speranţa că obiectul iubirii va fi mâncat până la urmă..."
Şi tot Albert Einstein: "Bigotismul necredinciosului este pentru mine aproape la fel de amuzant ca bigotismul credinciosului".
Oricât am încerca să nu definim ideologiile atee ca religie, în momentul în care se structurează o instanţă se ajunge la habotnicie. Aici se situează şi umanismul ateu. Nici eu, observator şi critic, nu fac excepţie. Am destulă frustrare pentru nereuşitele acţiunilor mele şi mare deferenţă pentru semenii mei ca să las lucrurile să curgă de la sine. Pe de altă parte împărtăşesc atât ideile cât şi metodele ateilor. Deci, mă implic...
Cel mai greu este să îi spui cuiva că greşeşte. Ateismul are această mare vină, susţine că religiile greşesc. Chiar dacă are dreptate nu asta contează. Important nu este să ai dreptate, ci să rezolvi unele probleme. Social, victoria o au structurile ideologice ce oferă cea mai bună situaţie pentru ca indivizii "să creadă" că sunt competitivi. Aici ateismul nu are nici o şansă. Ce oferă în schimbul realităţii obiective lipsite de divinitate? Din acest motiv nu ateismul este cuiul lui Pepelea, ci lipsa umanismului. Iar umanismul înseamnă instanţă ce trasează conduita morală, binele şi răul, metodologia de a le descoperi şi de a le justifica şi, implicit, structura în care individul să se încadreze pentru a fi competitiv. Şi la un moment dat anumiţi lideri îşi vor asuma meritul şi datoria de a structura etica umanistă. Încet, încet, ideologia ateist-umanistă se transformă în structura ideologică predispusă a deveni religie.
Nu putem uita religia comunistă. Şi aceasta avea la bază ateismul de esenţă, respectiv conceptul că existenţa nu depinde şi nu are nevoie de divin. Şi? Materialismul-dialectic născut de Marx a fost confiscat de lideri, etica comunistă substituindu-se moralei. A rezultat o religie de toată frumuseţea.
Cu toate astea, în continuare, mă implic...
PS: Iniţial am vrut ca acest post să se numească "Habotnicul". Ar fi fost mai bine?
"Un om care este convins de justeţea religiei sale niciodată nu este cu adevărat tolerant. Este posibil ca el să simtă milă pentru aderentul unei alte religii, dar asta, de obicei, nu se opreşte aici. Aderentul fidel al unei religii va încerca în primul rând să îi convingă pe cei care cred într-o altă religie şi, de obicei, asta duce la ură dacă nu are succes. Acestă ură duce apoi la persecuţie în cazul în care puterea majorităţii este în spatele ei.
Situaţia unui preot creştin este tragi-comică: religia creştină cere dragoste de la credincioşi, chiar şi pentru inamic. Această cerere, deoarece este într-adevăr supraomenească, nu este în măsură să o îndeplinească. Astfel apare un inel de intoleranţă şi ură frumos ambalat în cuvintele uleioase ale preotului. Dragostea, care pe partea creştină este baza pentru intenţia de conciliere cu iudaismul, este aceeaşi ca dragostea unui copil pentru un tort. Asta înseamnă că acesta are speranţa că obiectul iubirii va fi mâncat până la urmă..."
Şi tot Albert Einstein: "Bigotismul necredinciosului este pentru mine aproape la fel de amuzant ca bigotismul credinciosului".
Oricât am încerca să nu definim ideologiile atee ca religie, în momentul în care se structurează o instanţă se ajunge la habotnicie. Aici se situează şi umanismul ateu. Nici eu, observator şi critic, nu fac excepţie. Am destulă frustrare pentru nereuşitele acţiunilor mele şi mare deferenţă pentru semenii mei ca să las lucrurile să curgă de la sine. Pe de altă parte împărtăşesc atât ideile cât şi metodele ateilor. Deci, mă implic...
Cel mai greu este să îi spui cuiva că greşeşte. Ateismul are această mare vină, susţine că religiile greşesc. Chiar dacă are dreptate nu asta contează. Important nu este să ai dreptate, ci să rezolvi unele probleme. Social, victoria o au structurile ideologice ce oferă cea mai bună situaţie pentru ca indivizii "să creadă" că sunt competitivi. Aici ateismul nu are nici o şansă. Ce oferă în schimbul realităţii obiective lipsite de divinitate? Din acest motiv nu ateismul este cuiul lui Pepelea, ci lipsa umanismului. Iar umanismul înseamnă instanţă ce trasează conduita morală, binele şi răul, metodologia de a le descoperi şi de a le justifica şi, implicit, structura în care individul să se încadreze pentru a fi competitiv. Şi la un moment dat anumiţi lideri îşi vor asuma meritul şi datoria de a structura etica umanistă. Încet, încet, ideologia ateist-umanistă se transformă în structura ideologică predispusă a deveni religie.
Nu putem uita religia comunistă. Şi aceasta avea la bază ateismul de esenţă, respectiv conceptul că existenţa nu depinde şi nu are nevoie de divin. Şi? Materialismul-dialectic născut de Marx a fost confiscat de lideri, etica comunistă substituindu-se moralei. A rezultat o religie de toată frumuseţea.
Cu toate astea, în continuare, mă implic...
PS: Iniţial am vrut ca acest post să se numească "Habotnicul". Ar fi fost mai bine?
25 septembrie 2011
Audienţa captivă
Termenul este utilizat cu precădere în marketing şi se referă la publicul situat în postura de a primi mesajul de promovare indiferent de dorinţa acestuia. Exemplu: oamenii din sala de spectacol ce sunt supuşi unor clipuri de promovare după ce luminile s-au stins şi nu se mai pot deplasa. În acel moment devin blocaţi pe singura sursa de lumină disponibilă, ecranul, mesajul publicitar fiind de maxim impact. Tot audienţă captivă este şi individul sau grupul ce suferă de atragerea atenţiei prin forţă, respectiv adresarea directă din postura de lider a deţinătorului de mesaj (sunet puternic, impunerea unor posturi pentru auditoriu, poziţionare în zona de maximă vizibilitate, înfăţişare spectaculoasă).
Sala de clasă este una dintre situaţiile cele mai comune şi aproape perfecte de audienţă captivă. Nu numai că elevii nu au posibilitatea de a refuza un anumit mesaj, dar nu au nici măcar posibilitatea de a-l analiza sau critica. Informaţiile ce survin de la pedagog sunt percepute şi însuşite de copii ca fiind imuabile. Din acest motiv în Legea educaţiei există articolul următor:
Art. 7
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.
În teorie este frumos, în practică exact asta se încalcă. Prin afişarea icoanelor în sălile de clasă "audienţa captivă" este supusă mesajului publicitar, chiar dacă opiniile unor elevi sau profesori sunt diferite. Din acest punct de vedere este clar că acest paragraf din lege este ignorat de biserica "majoritară". Probabil ar fi activat doar dacă ar apare mesaje de tipul "Stop îndoctrinării religioase" lângă tablă.
Pe lângă afişarea constantă a mesajului său Biserica are şi acţiuni active de îndoctrinare. Profitând de audienţa captivă a participanţilor prezenţi la deschiderea anului şcolar preoţii organizează slujbe religioase. La microfon, priviţi cu evlavie de directorii ce ar trebui să vegheze la aplicarea legii în curtea instituţiei ce o conduc. Prozelitismul ortodox nu este doar activ, devine mult mai vizibil, chiar şi pentru alte autorităţi ce ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a literei şi spiritului legii, de exemplu inspectoratele şcolare sau organizaţiile de părinţi. Este clar că nu toţi participanţii la o astfel de manifestare sunt adepţii Bisericii Ortodoxe, fie ea şi "majoritară". Iar aceştia, şi implicit copiii lor, sunt supuşi prozelitismului religios.
Orele de religie sunt încununarea activităţii de promovare a Bisericii Ortodoxe din România. Profitând de faptul că are la îndemână audienţa captivă oferită legal (şi imoral) de statul român, profesorii de religie aserviţi Bisericii Ortodoxe din România pun în aplicare programul de marketing ortodox. Timp de 12 ani, o oră pe săptămână, de pe poziţia lor de forţă, aceştia transmit imaginea deformată ideologic a unei Biserici ce se proclamă "majoritară" în virtutea unor greşit aplicate recensăminte. Pentru că, să fim serioşi, românii sunt ortodocşi doar la nivel de spectacol tradiţional (botez, nuntă, înmormântare) şi nu în esenţa definirii divinităţii. Iar metoda este specifică celor ce se adresează audienţelor captive: acesta este mesajul iar tu nu ai nici un drept să-l ocoleşti.
Cu toate acestea noi, părinţii, acceptăm participarea copiilor la aceste ore de prozelitism, în care sunt învăţaţi timp de 12 ani, săptămânal, că preoţii ortodocşi sunt "cei drepţi", că evoluţia lumii vii este o absurditate "ştiinţifică", că boala poate fi înfrântă prin rugăciune şi apă sfinţită, că există pedeapsă divină şi pentru bebeluşi dacă un călugăr ortodox spune asta şi că a fi curios este un păcat.
De ce?
PS: Cum îţi poţi scăpa copilul de orele de religie şi de ce e bine să faci asta: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/09/cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de.html
Sala de clasă este una dintre situaţiile cele mai comune şi aproape perfecte de audienţă captivă. Nu numai că elevii nu au posibilitatea de a refuza un anumit mesaj, dar nu au nici măcar posibilitatea de a-l analiza sau critica. Informaţiile ce survin de la pedagog sunt percepute şi însuşite de copii ca fiind imuabile. Din acest motiv în Legea educaţiei există articolul următor:
Art. 7
(1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.
În teorie este frumos, în practică exact asta se încalcă. Prin afişarea icoanelor în sălile de clasă "audienţa captivă" este supusă mesajului publicitar, chiar dacă opiniile unor elevi sau profesori sunt diferite. Din acest punct de vedere este clar că acest paragraf din lege este ignorat de biserica "majoritară". Probabil ar fi activat doar dacă ar apare mesaje de tipul "Stop îndoctrinării religioase" lângă tablă.
Pe lângă afişarea constantă a mesajului său Biserica are şi acţiuni active de îndoctrinare. Profitând de audienţa captivă a participanţilor prezenţi la deschiderea anului şcolar preoţii organizează slujbe religioase. La microfon, priviţi cu evlavie de directorii ce ar trebui să vegheze la aplicarea legii în curtea instituţiei ce o conduc. Prozelitismul ortodox nu este doar activ, devine mult mai vizibil, chiar şi pentru alte autorităţi ce ar trebui să vegheze la aplicarea corectă a literei şi spiritului legii, de exemplu inspectoratele şcolare sau organizaţiile de părinţi. Este clar că nu toţi participanţii la o astfel de manifestare sunt adepţii Bisericii Ortodoxe, fie ea şi "majoritară". Iar aceştia, şi implicit copiii lor, sunt supuşi prozelitismului religios.
Orele de religie sunt încununarea activităţii de promovare a Bisericii Ortodoxe din România. Profitând de faptul că are la îndemână audienţa captivă oferită legal (şi imoral) de statul român, profesorii de religie aserviţi Bisericii Ortodoxe din România pun în aplicare programul de marketing ortodox. Timp de 12 ani, o oră pe săptămână, de pe poziţia lor de forţă, aceştia transmit imaginea deformată ideologic a unei Biserici ce se proclamă "majoritară" în virtutea unor greşit aplicate recensăminte. Pentru că, să fim serioşi, românii sunt ortodocşi doar la nivel de spectacol tradiţional (botez, nuntă, înmormântare) şi nu în esenţa definirii divinităţii. Iar metoda este specifică celor ce se adresează audienţelor captive: acesta este mesajul iar tu nu ai nici un drept să-l ocoleşti.
Cu toate acestea noi, părinţii, acceptăm participarea copiilor la aceste ore de prozelitism, în care sunt învăţaţi timp de 12 ani, săptămânal, că preoţii ortodocşi sunt "cei drepţi", că evoluţia lumii vii este o absurditate "ştiinţifică", că boala poate fi înfrântă prin rugăciune şi apă sfinţită, că există pedeapsă divină şi pentru bebeluşi dacă un călugăr ortodox spune asta şi că a fi curios este un păcat.
De ce?
PS: Cum îţi poţi scăpa copilul de orele de religie şi de ce e bine să faci asta: http://profudereligie.blogspot.ro/2011/09/cerere-pentru-retragerea-de-la-ora-de.html
22 septembrie 2011
Bisericile ortodoxe - ziduri nefolositoare
Ministrul Igaş dă de uşa închisă a Cateralei "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" din Sighetu Marmatiei. Ce dracu o fi căutat acolo, numa' Dumnezeu ştie. Că doar nu se apuca să se roage "în plen", cu toate oficialităţile pe cap. Sau... mai şti? Poate asta-i politica de cadre a Ministerului de Interne. Unii spun că dorea "s-o viziteze". Adică pentru asta statul român, în mod ilegal şi imoral, bagă banii noştri în aşezăminte clericale, pentru a realiza obiective bune de "vizitat". Sau nu dorea să viziteze biserica ci investiţia...
Spun că sunt aşezăminte clericale pentru că în realitate numai clerul are avantaje materiale de pe urma acestor "investiţii": construcţiile sunt în proprietatea acestuia, beneficiile scutite de impozite îi revin, regulile economice din jurul lăcaşului sunt dictate de el. Până şi orarul de funcţionare este la latitudinea preoţilor. Pentru că nu te poţi ruga în Casa Domnului decât cu programare. Igaş a păţit-o...
Câteodată biserica este deschisă. De Sântă-Mărie-Mică am avut o activitate lângă una din bisericile noi nouţe din cartierul Tractorul din Braşov. Afară nelipsitele boxe răsunau de muzică bisericească. Excelent corul. Armonie. Mult prea bun pentru o bisericuţă de cartier (deşi "bisericuţa" este mai înaltă decât orice altă construcţie din zonă). Nu mă rabdă inima şi intru. Nimeni. Absolut nimeni. Sunetul venea de la slujba Patriarhiei Ortodoxe din România. Pe unde radio, direct în staţia de amplificare. Enoriaşii erau absenţi cu desăvârşire din biserică. Cam scumpă "staţia asta de amplificare". Şi, culmea, construită şi cu banii mei. Pentru că o parte substanţială din fondurile necesare construcţiei au fost alocate din bugetul local şi cel naţional. Adică din banii noştri, ai tuturor. Pentru ce?
Nu de alta, dar acolo nu intră nimeni. Fie că nu poate, fie că nu are cine...
Spun că sunt aşezăminte clericale pentru că în realitate numai clerul are avantaje materiale de pe urma acestor "investiţii": construcţiile sunt în proprietatea acestuia, beneficiile scutite de impozite îi revin, regulile economice din jurul lăcaşului sunt dictate de el. Până şi orarul de funcţionare este la latitudinea preoţilor. Pentru că nu te poţi ruga în Casa Domnului decât cu programare. Igaş a păţit-o...
Câteodată biserica este deschisă. De Sântă-Mărie-Mică am avut o activitate lângă una din bisericile noi nouţe din cartierul Tractorul din Braşov. Afară nelipsitele boxe răsunau de muzică bisericească. Excelent corul. Armonie. Mult prea bun pentru o bisericuţă de cartier (deşi "bisericuţa" este mai înaltă decât orice altă construcţie din zonă). Nu mă rabdă inima şi intru. Nimeni. Absolut nimeni. Sunetul venea de la slujba Patriarhiei Ortodoxe din România. Pe unde radio, direct în staţia de amplificare. Enoriaşii erau absenţi cu desăvârşire din biserică. Cam scumpă "staţia asta de amplificare". Şi, culmea, construită şi cu banii mei. Pentru că o parte substanţială din fondurile necesare construcţiei au fost alocate din bugetul local şi cel naţional. Adică din banii noştri, ai tuturor. Pentru ce?
Nu de alta, dar acolo nu intră nimeni. Fie că nu poate, fie că nu are cine...
14 septembrie 2011
Cerere pentru retragerea de la ora de religie
În acest moment prevederile legii au fost anulate prin decizia de neconstituționalitate a Curții Constituționale, fiind ilegal și neconstituțional să înscrii elevii din oficiu la orele de religie, nemaifiind nevoie de acestă cerere. Astfel că în acest moment elevii care doresc religie trebuie să depună cerere. Mai multe aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2015/01/vrei-religie-fa-cerere.html
Un nou an școlar și o nouă lege a învățământului. Religia tot în programă. Și nu varianta, cum greșit cred unii părinți, de istorie a religiilor, ci varianta confesională, adică îndoctrinare. Nu se prezintă comparativ credințele pentru a arăta bogăția spirituală a speciei umane ci partinic, în încercarea de a valida doar un anumit cult. Asta duce la intoleranță și exclusivism. Nu se prezintă sentimentul religios în reciprocitate cu nivelul de cunoaștere științifică ci se face o defăimare fățișă a teoriilor științifice, mai ales cele ce intră în contradicție cu dogmatica religioasă (evoluționismul de exemplu). Copiii nu sunt feriți de erorile de logică, metodele științifice de cunoaștere a realității obiective fiind sistematic defăimate în cadrul orelor de religie. Și nu o dată, întâmplător, într-o oră, ci câte o oră pe săptămână, timp de 12 ani, începând cu clasa I. Numai româna și matematica au mai multe ore decât religia în sistemul românesc de învățământ.
Una din soluțiile celor ce doresc să ocolească cât se poate îndobitocirea religioasă au la dispoziție o fereastră legală, scutirea de religie. Nu este nevoie de motivare sau de apartenența la un alt cult religios. Cererea pentru a renunța la ora de religie mai jos, cu specificațiile legale evidențiate:
Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc
Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Iată și comunicatul de presă al Asociației Secular Umaniste din România difuzat la începutul acestui an școlar:
Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase
Luni, 12 septembrie, începe un nou an şcolar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului.
”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:
1.În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2.Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3.Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4.Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5.În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6.Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7.Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile - copiii.
Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR:
•Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor[1]:
”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]”
”Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”
”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”
”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”
•Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]:
”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.”
”[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”
”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“
Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.
Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
•să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
•să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
•să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
•să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică
Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!
Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a fost fondată în 2010, cu scopul de a promova valorile umanismului secular, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea critică.
În 2010, am contribuit la marcarea în România a unor evenimente importante, precum Darwin Day (www.darwinday.ro), Ziua Internaţională a Astronomiei (www.ziua-astronomiei.ro), Space Week (www.prinunivers.ro) sau Ziua Mondială a Umanismului.
De asemenea, am lansat campania ”În plata Domnului” (www.in.plata-domnului.ro), prin care cerem taxarea cultelor şi restrictionarea finanţării lor de la bugetul de stat.
În 2011, am participat la mişcarea internaţională 10:23 (www.1023.ro) şi am lansat campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.
Pentru a marca Darwin Day 2011 am organizat o conferinţă în parteneriat cu Institutul Francez, pe tema ”Istoria îndelungată a biodiversităţii” şi am lansat portalul educaţional www.evolutionism101.ro.
Un nou an școlar și o nouă lege a învățământului. Religia tot în programă. Și nu varianta, cum greșit cred unii părinți, de istorie a religiilor, ci varianta confesională, adică îndoctrinare. Nu se prezintă comparativ credințele pentru a arăta bogăția spirituală a speciei umane ci partinic, în încercarea de a valida doar un anumit cult. Asta duce la intoleranță și exclusivism. Nu se prezintă sentimentul religios în reciprocitate cu nivelul de cunoaștere științifică ci se face o defăimare fățișă a teoriilor științifice, mai ales cele ce intră în contradicție cu dogmatica religioasă (evoluționismul de exemplu). Copiii nu sunt feriți de erorile de logică, metodele științifice de cunoaștere a realității obiective fiind sistematic defăimate în cadrul orelor de religie. Și nu o dată, întâmplător, într-o oră, ci câte o oră pe săptămână, timp de 12 ani, începând cu clasa I. Numai româna și matematica au mai multe ore decât religia în sistemul românesc de învățământ.
Una din soluțiile celor ce doresc să ocolească cât se poate îndobitocirea religioasă au la dispoziție o fereastră legală, scutirea de religie. Nu este nevoie de motivare sau de apartenența la un alt cult religios. Cererea pentru a renunța la ora de religie mai jos, cu specificațiile legale evidențiate:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, …………………………………………………………….,
domiciliat în ……………………………...……………………..………………….,
părinte al elevului/ei ……………………………………………………………
din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc ca acesta să nu urmeze orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Dacă doriţi puteţi descărca formularul versiune .doc de aici: formular cerere scutire religie.doc
Dacă sunteţi elev major formularea cererii poate fi cea de mai jos:
Domnule/Doamnă Director,
Subsemnatul, ……………………………………………………………., născut în data de ................................., din clasa ………………, unitatea şcolară ……………………………………
doresc să nu urmez orele de religie.
Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:
1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.
Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura Data
Iată și comunicatul de presă al Asociației Secular Umaniste din România difuzat la începutul acestui an școlar:
Sistemul şcolar, vector al îndoctrinării religioase
Luni, 12 septembrie, începe un nou an şcolar. Circa 160.000 de copii vor lua contact pentru prima oară cu şcoala şi, totodată, cu îndoctrinarea religioasă practicată cu acordul tacit al autorităţilor statului.
”Este remarcabilă reacţia societăţii faţă de această problemă. Cu cât oamenii devin mai informaţi în ceea ce priveşte situaţia reală din şcoli, cu atât opoziţia faţă de predarea religiei devine mai puternică. Conform cercetărilor Fundaţiei Soros, în doar câţiva ani ponderea celor care se opun obligativităţii studierii religiei s-a dublat, fiind de 40% in prezent. Pe de altă parte, discutând despre predarea Religiei cu mulţi părinţi cu copii de vârstă pre-şcolară, am constatat că, în general, aceştia nu cunosc toate opţiunile legale de care dispun. De asemeni, părinţilor nu le este foarte clar statutul Religiei în şcoli, de exemplu sunt surprinşi când află că aceasta se predă începând chiar cu clasa I sau că nu este vorba de Istoria Religiilor.” a declarat Toma Pătraşcu, vicepreşedinte ASUR.
În prag de nou an şcolar, asociaţia noastră consideră necesare câteva precizari:
1.În şcoli nu se studiază Istoria Religiilor. Din contră, predarea se face de o manieră confesională, la orele de religie elevilor prezentându-li-se insistent doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina BOR.
2.Religia se studiază an de an, săptămână de săptămână, începând cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sunt obligaţi, de facto, să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămână. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.
3.Salarizarea profesorilor de religie, mulţi dintre ei preoţi, nu este asigurată de către culte ci grevează bugetul Ministerului Educaţiei. În sistem există cca. 12.000 de profesori de religie, iar anual fondul de salarii pentru aceştia se ridică la aproximativ 30 milioane de euro.
4.Deşi sunt plătiţi de către Stat, profesorii de religie sunt direct subordonaţi ierarhiei religioase locale. De asemeni, cultele controlează atât programa de învăţământ cât şi conţinutul manualelor de religie.
5.În multe şcoli se practică spovedaniile şi împărtăşaniile de grup; elevii fiind duşi cu clasa la biserică şi obligaţi să participe la aceste ritualuri.
6.Continuă să fie în circulaţie manuale de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor.
7.Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre “păcat”, “iad” şi “diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a “poruncilor” îi condamnă la “osânda veşnică”.
Elevii din învăţământul românesc se confruntă cu o sistematică îndoctrinare religioasă, sistemul educaţional fiind deturnat în beneficiul propriu de către cultele religioase, în special de către BOR. Acestea desfăşoară un efort constant de a-şi extinde influenţa în societate, ţintind mai ales segmentele cele mai vulnerabile - copiii.
Pentru a ilustra maniera în care Biserica îşi propune să îşi promoveze mesajele este suficient să redam câteva pasaje semnificative din lucrări redactate de teologi apropiaţi conducerii BOR:
•Prof. Dr. Vasile Timiş, fost Inspector Școlar General pentru disciplina Religie, actualmente secretar de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor[1]:
”[…] şcoala, prin profesorii de religie, sprijină misiunea Bisericii […]”
”Este extrem de important să acordam o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârstă fragedă. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gura de Aur aprecia: „cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare”
”Aducerea copilului la Biserica şi împărtăşirea lui cu Sfintele Taine lasă amintiri şi amprente asupra lui care îl vor marca toată viaţa”
”Prin participarea la cult se fixează şi primele percepţii subliminale, rezultă o influenţare a comportamentului şi prin prezentările subliminale […] Copilul începe să conştientizeze că atunci când face un lucru bun, se bucură Dumnezeu, iar când savârşeşte răul Îl supără pe Dumnezeu.”
•Preot Prof. Dr. Vasile Gordon (Facultatea de Teologie din Bucureşti) şi Preot Prof. Dr. Constantin Dragnea (Şcoala Generală Nr. 58 din Bucureşti)[2]:
”[…] profesorul de Religie trebuie să-i îndemne la clasă pe copii să frecventeze biserica, aşa preotul poate în biserică să-i îndemne pe copii (direct, sau prin părinţii şi bunicii lor) să nu lipsească de la ora de Religie.”
”[…] în şcoli pot fiinţa cabinete de consiliere duhovnicească […]. Se ştie, nu toţi copiii sunt dispuşi să-l caute pe preot la biserică, iar preotul, aşa cum aleargă în parohie în găsirea ‘oii pierdute’, aşa trebuie să procedeze şi în cazul copiilor, mai ales a copiilor!”
”Slujba de la începutul anului şcolar, săvârşită de preot în şcoala de pe teritoriul parohiei […] o contribuţie efectivă la recunoaşterea autorităţii şi prestigiului Bisericii Ortodoxe.“
Asociaţia noastră îşi reafirmă poziţia: în unităţile de învăţământ de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.
Strategia pe care o recomandăm părinţilor este de a discuta această problemă la nivelul clasei sau a şcolii şi de a solicita retragerea de la orele de religie pentru întregul colectiv al unei clase sau pentru o majoritate a elevilor.
Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, recomandăm părinţilor acestora:
•să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
•să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
•să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
•să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică
Să nu uităm: În România sunt 18.300 de biserici; doar 4.700 de şcoli generale stau la dispoziţia copiilor!
Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) a fost fondată în 2010, cu scopul de a promova valorile umanismului secular, cunoaşterea ştiinţifică şi gândirea critică.
În 2010, am contribuit la marcarea în România a unor evenimente importante, precum Darwin Day (www.darwinday.ro), Ziua Internaţională a Astronomiei (www.ziua-astronomiei.ro), Space Week (www.prinunivers.ro) sau Ziua Mondială a Umanismului.
De asemenea, am lansat campania ”În plata Domnului” (www.in.plata-domnului.ro), prin care cerem taxarea cultelor şi restrictionarea finanţării lor de la bugetul de stat.
În 2011, am participat la mişcarea internaţională 10:23 (www.1023.ro) şi am lansat campania de informare ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!”.
Pentru a marca Darwin Day 2011 am organizat o conferinţă în parteneriat cu Institutul Francez, pe tema ”Istoria îndelungată a biodiversităţii” şi am lansat portalul educaţional www.evolutionism101.ro.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)