14 februarie 2010

Dumnezeu

Iată motivul acestui post:

Anonim spunea...
Cum poti aparea sub diverse nume si sa postezi doar despre religie; sa ai 2 poate mai multe bloguri impotriva religiei, crestinilor? De ce ai facut un scop din a demonstra ca Dumnezeu nu exista? Cu ce ti-a gresit El? Ce ti-a facut tie cineva, in numele lui Dumnezeu? De ce nu iti vezi de ateismul tau, si sa traiesti pasnic? Tu vrei neaparat sa demonstrezi ca nu exista Dumnezeu. De ce vrei neaparat sa sucesti mintile copiilor sau a tuturor? Acesta este singurul tau tel? Chiar alta preocupare nu ai, decat sa convingi pe cine vrea sau nu vrea ca nu trebuie sa creada si ca Dumnezeu nu exista? Alta preocupare nu ai? Fiecare crede ce vrea, de ce te simti tu dator sa ii convingi pe toti sa nu creda? Sincer, nu inteleg obsesia ta impotriva religiei.
8 februarie 2010, 22:29

Patetic! Am fost mişcat şi totodată am rămas perplex. Mi-am revizuit gândurile şi am reanalizat decizia ce a dus la crearea acestui blog. Am recitit posturile mele precum şi comentariile. Am căutat comentariile mele la articole de pe alte site-uri. Mi-am făcut procese de conştiinţă. Limitat fiind (în general avem o părere prea bună despre noi înşine) am încercat să-mi privesc activitatea cât se poate de obiectiv.

Primul impuls a fost să mă "răzbun" şi să răspund acestui comentariu de pe poziţia de forţă pe care o am ca realizator al acestui blog. O mare greşeală. Persoana, ce nu s-a semnat din păcate, nu este nicidecum indiferentă şi în nici un caz insensibilă sau cabotină. Acest fapt mă face să cred că este tânără sau cel puţin ingenuă. Sau naivă. Şi are un anumit tip de credinţă în divinitate asemănător cu sentimentul existenţei lui Moş Crăciun sau a Zânei Măseluţă pentru un copil de câţiva anişori. Sunt rău! Sunt rău pentru că le spun copiilor că nu există Moş Crăciun. Sunt rău pentru că le spun că Zâna Măseluţă este inexistentă. Să-mi fie ruşine...

Şi totuşi, cineva, odată şi odată, trebuie să le spună. Ingrată sarcină mi-am asumat. De ce să le spunem copiilor că nu există Moş Crăciun? Pentru că atunci când vor avea şi ei copii, vor aştepta împreună ca Moşul să vină să le aducă daruri. Şi Moşul nu va veni... Noi ştim de ce. Dar ei nu ştiu. Şi pentru că nu vine, ei se vor simţi vinovaţi. Şi pentru că nu vine Moşul nici la copiii lor, vor deduce că şi aceştia sunt vinovaţi. Chiar dacă nu au greşit niciodată vor simţi vina. Pentru asta îmi asum "păcatul" de a le spune că Moş Crăciun nu există. Şi nici Zâna Măseluţă. Pentru că au fost minţiţi şi cei ce i-au minţit nu au avut responsabilitatea şi curajul de a le spune.

Bine, bine, dar cu Dumnezeu este altceva. Oare? De Moş Crăciun ştim că nu există pentru că cineva ne-a spus asta, ne-a "demonstrat" inexistenţa lui. Şi am acceptat-o, deşi atunci ne-a durut. Dar de Moşul se leagă doar posibilitatea de a primi un cadou de Crăciun, pe când de Dumnezeu se leagă întreaga existenţă. Chiar dacă am avea "demonstraţia" inexistenţei Lui şi tot nu am accepta acest lucru.

De fapt problema nu este că există sau nu Dumnezeu. Problema este că oamenii cred sau nu în Dumnezeu. Aceasta este "vina" noastră. Şi mai ales faptul că Dumnezeul fiecăruia este diferit de a celuilalt, pentru că fiecare "crede" într-o formă diferită, pentru că suntem diferiţi. Şi din acest motiv Dumnezeul nostru se pierde printre miile de alţi "dumnezei". Asta ne oripilează şi ne face să-L apărăm. Nu pentru că există, nu pentru că ne ajută sau nu, ci pentru că este "al nostru". De fapt ne apărăm pe noi.

Acest lucru duce la acţiune. Anonim a scris un comentariu. Unii îşi fac cruci când trec pe lângă biserică, alţii se îmbracă într-un anumit fel sau cântă întru slava Dumnezeului lor. Dar alţii fac lucruri grave. Îl impun pe Dumnezeul lor copiilor, în şcoală. Îl impun în peisajul arhitectonic ridicând temple spre slava acelui Dumnezeu. Cu legea în mână colectează bani de la noi toţi, indiferent dacă suntem sau nu de acord, pentru a plăti serviciile celor ce îl slăveasc pe Dumnezeul pe care ei au hotărât să îl slăvească. În numele unui anumit Dumnezeu au ucis oameni ce credeau într-un alt Dumnezeu sau nu credeau deloc. Şi mai ales au minţit în numele Domnului. Au minţit că Dumnezeul lor este singurul Dumnezeu adevărat.

Acesta este motivul pentru care a apărut acest blog. Pentru a mă "apăra" de Dumnezeul celorlalţi. Şi mai ales pentru a vă "apăra" pe voi de Dumnezeii străini vouă. Dar această "apărare" nu o fac prin distrugerea vre-unui Dumnezeu, ci prin înţelegerea Lui. De fapt, din punctul meu de vedere, prin înţelegerea devenirii Dumnezeului personal în fiecare din noi. Şi, la fel cum procedez cu Moş Crăciun, voi "demonstra" inexistenţa oricărui fals, fie el "Dumnezeu" sau nu...
Comentarii
7 Comentarii

7 comentarii:

  1. "Acesta este motivul pentru care a apărut acest blog. Pentru a mă apăra de Dumnezeul celorlalţi."

    Aici s-ar putea spune ca esti inconsistent. Cine s-ar apara (in orice mod) de ceva ce nu exista?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai Allah nu exista, totusi se arunca oameni in aer in numele lui - o data cu tine. Sau exista Allah (si Mohammed, iar Coranul este adevarata carte sfanta)?

    S pot face mari tampenii in numele unui concept inexistent... citeste putin istorie. Deci Profu' de religie este extrem de consistent.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare atunci ca domn profesor trebuie sa se fereasca de bombe, nu de motivatia pentru care acestea explodeaza. Dimpotriva, a vorbi impotriva lui Allah (care de fapt nu exista) este un fapt imprudent si nu o aparare de Allah. S-ar putea ca unii fanatici, daca ar citi "apararea" respectiva, sa reactioneze violent.

    Consistenta pe care o atribui autorului nu-si are locul. El pentru a se apara de Allah de exemplu, ar putea avea niste solutii, dar nicidecum cea avansata de el.

    Daca imi sugerezi ca blogul acesta a aparut pentru ca proful sa se apere de bombele musulmanilor, atunci se pare ca avem o problema cu notiunea de "aparare".

    In final, as spune ca esti la fel de inconsistent ca si el. Motivul: nu esti consistent cu ceea ce afirma autorul.

    RăspundețiȘtergere
  4. @wordarmy
    Scuză-mă, dar comentariul tău dovedeşte inconsistenţă, ambele de fapt. Citatul este scos din context. Iar sensul său este cu totul altul decât cel ce îl laşi să se întrevadă. Am pus şi ceva ghilimele pentru subliniere, poate accepţi că ai înţeles ce am spus. Ştiu că ai înţeles, eşti inteligent şi "open mind".

    @Anonim
    Mulţumesc pentru intenţie. Totuşi "apărarea" la care mă refer este mai mult faţă de noi înşine, şi nu faţă de ceilalţi. Exemplul tău este doar extrema lipsei de înţelegere a raportării noastre la existenţa sau inexistenţa divinităţii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Profu' de Religie,

    Daca spui ca acolo sunt ghilimele, eu sunt gata sa accept o schimbare de sens. Chiar daca imi este greu sa vad cum ar creste consistenta datorita ghilimelelor (mai ales ca este vorba despre motivul pentru care a aparut blogul tau).

    RăspundețiȘtergere
  6. "... Sa ai 2 poate mai multe bloguri impotriva religiei, crestinilor? "

    Care o fi problema?
    Una la mînă, creştinii au şi ei bloguri, siteuri - în care se plîng (pentru a folosi o expresie elegantă) de unul sau altul...
    Apoi, ce problemă este că alde creştinismul, religia în general îs atacate? Dacă-s construcţii solide - şi par să fie - va fi o pişcătură de ţînţar la crusta unui elefant.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mircea Ordean
    Problema există, dar nu este atacul, ci argumentele. Sublinierea lipsei acestor argumente în religii îi descumpăneşte pe credincioşi. Pe de altă parte "vina" mea este că nu le pot da o alternativă, care pentru ei trebuie să se bazeze pe principiul credinţei şi nu pe cercetare. Cercetarea presupune, vorba mea, efort...

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.