Consideraţii sexiste cu privire la religie

Indubitabil sunt două tipuri de gândire, de conceptualizare a realităţii, unul masculin iar celălalt feminin. Le voi numi aşa chiar dacă nu susţin o delimitare clară, pe sexe biologice, a aceastora. Ideea este că toţi suntem tributari acestora, fiecare fiind de fapt un melanj, cât se poate de eficient, a viziunii feminine şi masculine asupra realităţii: Wikipedia - Sexul religiei. În esenţă, gândirea feminină (preponderentă la femei) este predispusă spre supranatural, rezolvare prin analogii, apel la divinitate, faţă de cea masculină, sceptică, analitică.

Ceea ce doresc să precizez este actuala configuraţie a fenomenului religios. Cum de aceste religii sunt cele ce au "supravieţuit" dinamicii socio-culturale şi nu altele. De ce religiile de sorginte ebraico-creştino-musulmană sunt cele victorioase, în detrimentul conceptelor mai vechi, politeiste sau cele cu zeităţi feminine (Mama Glia). Cum de religiile ce disconsideră femeia, ce o aşează pe planul secund, ce o încarcă cu păcat şi o blamează pentru nefericire sunt cele victorioase?

Răspunsul este oportunismul. Religiile configurate să se adreseze femeilor, oferind soluţii exemplare de existenţă şi securitate comunitară, au avut câştig de cauză. Binenţeles că multe erau pro feminine, dar acestea trebuiau să fie acceptate şi de bărbaţi. Şi nu prea erau. Numai o "legătură" între bărbaţi şi femei putea duce la o societate viabilă, funcţională. Aşa încât religia - aceeaşi - trebuia acceptată de ambele laturi familiale. În ultimă instanţă a fost un proces de selecţie sexuală. Pentru ca progeniturile să fie viabile, femeia avea nevoie de un bărbat de încredere, adică religios, respectiv "verificat". Bărbatul ce nu era religios risca să nu fie "ales", respectiv să nu aibă urmaşi. Femeia ce oferea o religie inconvenabilă bărbatului risca sa nu găsească perechea necesară procreerii.

Astfel apare oportunitatea religiilor ce proslăveau bărbatul să fie acceptate şi de aceştia. Fără ca fenomenul să fie conştientizat, religia ce oferea bărbatului iluzia supremaţiei sale, sau chiar mijloacele de a impune această supremaţie a fost preferată. Femeia a acceptat şi promovat această religie ce satura nevoia sa de credinţă, de empatie, de suprimare a anxietăţii, de comunitarism. Aşa creştinismul, islamul şi iudaismul au ieşit biruitoare, au dat fiecăruia ceea ce aveau nevoie.

Previziuni? Aceste religii vor dispare. Femeile sunt din ce în ce mai independente, tehnologia fiind de partea lor. Pentru noile generaţii nu mai au nevoie de comunitarismul religios. Şi nici de divinitate. În curând nu vor mai avea nevoie nici măcar de bărbaţi...