22 iulie 2010

Coliva - reminiscenţă păgână

Conform cercetărilor coliva nu este nici pe departe invenţia sau apanajul creştinilor sau a ortodocşilor. Nici măcar a celor români. Pentru că "prăjitura morţilor" este legată nu de creştinism ci de manifestările mortuare precreştine, de cultul "Mamei Glia", respectiv de ideea pământului ca divinitate.

Coliva exista, inclusiv cu acest nume, în întreg spaţiul trac, de la Carpaţii nordici până în sudul Greciei, din cursul dunărean mediu până la Marea Neagră. Sensul utilizării este cert cel de celebrare a străbunilor, deşi se foloseşte şi ca aliment profan. Reţeta iniţială se presupune a fi cea din grâu fiert amestecat cu miere şi cu miez de nucă. În afară de calităţile gastronomice indiscutabile, coliva este purtătoare de magic, simbol al naşterii şi renaşterii, a stabilităţii specifice pământului. Acest concept se baza pe credinţa că pământul este purtător, în esenţă, de viaţă, prin însăşi faptul că este pământ, făuritor şi susţinător de seminţe. Din acest motiv grâul era privit, fiind principala sămânţă în această zonă, ca reprezentant al reuşitei pământului ca divinitate.

Până şi manifestările de sfinţire a colivei sunt antecreştine. Dansul ritualic în care se ţin unii de alţi şi prin asta de simbolul fecundităţii eterne (coliva) este cunoscut în mai toate religiile structurate pe societăţi de sorginte agrară, în care pământul este venerat. Fiertura de grâu nu devine activă decât după pasele magice, doar după ce este înzestrată cu sacru, după ce este consacrată. Acum aceste manifestări au accente creştine: coliva este îmbogăţită cu sângele domnului reprezentat de vin, vărsat în cruce pe aceasta.

Poate ne întrebăm de ce se leagă de fecunditate ritualurile mortuare prin colivă, mai ales? Pentru că moartea nu trebuia privită şi nu se dorea privită ca definitivă. Iar naşterea grâului din care era făcută coliva desemna puterea zămislitoare, şi prin asta dătătoare de nemurire, a pământului, a Marii Zeiţe, Tellus Mater. Eliade spune frumos: "Religia pământului, chiar dacă nu e cea mai veche religie umană, aşa cum o consideră mulţi savanţi, este una din cele care mor greu. Odată consolidată în structurile agricole, trec peste ea milenii fără să o schimbe." Creştinismul nu a reuşit să omoare coliva, a trebuit să o adopte. Chiar dacă era păgână...

În continuare: Coliva - reminiscenţă păgână II
Comentarii
7 Comentarii

7 comentarii:

  1. crestinismul a adoptat, pervertit tot ceea ce nu a putut distruge.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ghanima
    Nici măcar acesta nu este un atribut specific creştinismului. Toate ideile religioase au la bază idei precedente, reinterpretate sau modificate, uneori contrazise, indiferent de tipul religiei sau credinţei. Apariţia unei religii nu este de tipul hocus-pocus. S-a născut Iisus, gata, a început creştinismul. Creştinismul a fost şi este un proces, un dinamism, dar la fel sunt toate religiile, procese spirituale legate de tot ceea ce înseamnă uman. Toate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce bine ar fi fost daca nu se adoptau toate porcariile astea: coliva, tamaie, agheazma etc.
    Pariu ca nu mai era Profu ateist!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna Profule,

    Am citit post-ul tau in cautarile mele legate de simbolurile precrestine ale colivei si esti unul din putinii care au aceasta abordare. Am citit abundenta semnificatie crestin ortodoxa, dar pentru ca denumirea de coliva vine din greaca iar simbolismul bobului de grau este unul clar f vechi(deci precrestin). Ma poti ajuta cu ceva referinte bibliografice sau macar sa ma indrepti intr-o directie in care sa gasesc ceva surse? Multumesc mult

    RăspundețiȘtergere
  5. Bună Nicole,

    După cum am subliniat în articol, istoricii religiilor (nu numai Mircea Eliade) au demonstrat legătura dintre alimente şi religie. Deci orice documentare în domeniu ce leagă manifestările religioase de activităţile specifice hrănirii este posibil să te satisfacă (pasionată fiind).

    Eliade rămâne totuşi un specialist în religiile arhaice, multe din legăturile dintre manifestările religioase şi protocolul hrănirii fiind subliniate în a sa lucrare "Tratat de istoria religiilor", unde se aminteşte şi de colivă. Cu toate acestea izvoare istorice clare şi de irevocabile nu avem, produsul nu a fost conservat, deşi s-a găsit pe teritoriul României un vas cu urme a ceea ce se crede a fi fost o fiertură de grâu dacic, probabil colivă. Dacă au existat izvoare scrise acestea au fost cu siguranţă distruse de creştinism (informaţiile păgâne nu trebuiau să mai fie difuzate). Succes!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc pentru raspus. Da, stiu, am citit Eliade. Este normal sa gasesti boabe in amfore, sau alte vase, in perioada dacica, pt ca asa se pastrau ele. Dar se foloseau si boabe de grau in supe, pentru a le da ceva calorii si consistenta. Nu te poti hazarda sa ii zici coliva.Ca si simbolistica graul, ca si bob, este foarte diferit de simbolistica painii.Este simbol al devenirii, agrar,clar precrestin, asa cum spuneai si tu, ingropat ritualic si rasarit sub o alta forma. Dar imi trebuie ceva material de documentatie. (poftim ca ti-am facut si ceva meniu din vremuri de demult, :)))

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.