Noul proiect de Lege a Educaţiei Naţionale reprezintă o bună ocazie de a răspunde gravelor disfuncţionalităţi ale educaţiei religioase în România. Investigaţiile făcute de organizaţiile noastre și date publicităţii de-a lungul timpului au probat încălcarea, prin felul în care se desfășoară educaţia religioasă, de tip confesional, în școlile publice din România, a unor drepturi și libertăţi fundamentale. Nu mai puţin, am probat încălcarea unor principii fundamentale ale educaţiei copiilor, prevăzute și în Convenţia cu Privire la Drepturile Copilului, care prevede că „educaţia copilului trebuie să urmărească: a) dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor și a aptitudinilor mentale și fizice ale copilului; b) cultivarea respectului pentru drepturile omului și libertăţile fundamentale...” (art. 29). Educaţia religioasă s-a transformat, în timp, într-o „instruire a intoleranţei” care contrastează în mod flagrant cu idealurile educaţiei moderne.
O lacună gravă a actualei legi este evitarea de plano a definirii statutului obiectului de studiu religie în școlile publice din România. Sintagma „religia face parte din trunchiul comun” este neclară și dă loc la interpretări și abuzuri. Studiile și evaluările întreprinse de semnatarii acestei petiţii au demonstrat cu date certe că nici personalul didactic, nici părinţii, și cu atât mai puţin elevii, nu cunosc statutul obiectului religie. Solicităm ca în actuala lege statutul obiectului religie să fie clar definit. Semnatarii petiţiei consideră că statutul obiectului religie, predarea fiind confesională, nu poate fi decât facultativ.
Actualul proiect de lege a educaţiei nu a ţinut cont de principiile de mai sus sau de informaţiile privitoare la tarele tipului de educaţie religioasă desfășurat în România. A desconsiderat și prevederile explicite ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia și promovarea drepturilor copilului, al cărei art. 25 (alin. 1 și 3) stabilește: „Copilul are dreptul la libertatea de gândire, de conștiinţă și de religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.” În plus, a introdus o prevedere cu consecinţe agravante căci, conform art. 16 alin. 2 al proiectului de lege: „La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de educaţie religioasă. În acest caz, situaţia școlară se încheie fără această disciplină.”
Educaţia religioasă de tip confesional nu poate fi obligatorie, căci ar încălca în acest caz libertatea de gândire, conștiinţă și religie a elevilor și părinţilor. Asupra acestui aspect s-au pronunţat, de mai multe ori, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. A obliga părintele să ceară, pentru copilul său, nefrecventarea orelor de educaţie religioasă echivalează cu a îl pune pe cel dintâi în situaţia de a solicita în scris respectarea unui drept. Or, drepturile nu sunt „acordate”, ci sunt recunoscute. Prin procedura existentă și reluată de noul proiect de lege a educaţiei, educaţia religioasă capătă o dimensiune obligatorie, în ciuda faptului că rămâne confesională.
Mai mult, procedura nu rezolvă celelalte probleme ridicate de înregistrarea din oficiu a elevilor la orele de educaţie religioasă, perpetuând în schimb practici neprincipiale și ilegale. Statul nu are dreptul să facă presupuneri asupra identităţii religioase a părinţilor. Solicitarea de informaţii asupra opţiunilor religioase a părinţilor încalcă prevederi constituţionale, precum și recenta Lege nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, care interzice la art. 5, alin. 5 „prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfășurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege…” Pentru a fi compatibil cu tratatele internaţionale și cu legislaţia României, art. 16 alin. 2 al proiectului de Lege al Educaţiei Naţionale trebuie răsturnat: „(2) Participarea la orele de educaţie religioasă se face la solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit.”
Organizaţiile semnatare ale acestei declaraţii se pronunţă pentru o educaţie religioasă în care elevii să obţină informaţii despre istoria și ideile religioase, având alocată un număr rezonabil de ore în raport cu celelalte discipline. Solicităm Guvernului și Parlamentului să intervină în acest sens asupra proiectului de Lege a Educaţiei Naţionale. Dacă Parlamentul va adopta actuala formulă care prevede obligarea părinţilor sau tutorilor să ceară în scris nefrecventarea orelor de educaţie religioasă, îi vom sprijini pe aceștia să se adreseze instanţelor de judecată pentru încălcarea libertăţii lor de gândire, conștiinţă și religie, inclusiv în demersurile înaintate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. De altfel, există deja o plângere penală, în curs de cercetare, împotriva unor cadre didactice care predau Religia, pentru comiterea infracţiunii de obligare a copilului, prin constrângere, să participe, prin frecventarea orei de Religie, la serviciile religioase ale unui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.
Semnează:
Emil Moise
Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiinţă
Gabriel Andreescu
Centrul pentru Conștiinţă Critică
Atila Nyerges
Asociaţia Secular-Umanistă din România
Smaranda Enache
Liga Pro Europa
Remus Cernea
Asociaţia Umanistă Română
Semnez şi eu, în total acord cu această declaraţie,
Profu' de Religie
PS: Declaraţia este preluată de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.