13 octombrie 2010

Legea Învăţământului şi răspunderea guvernului

Forma votată de către Camera Deputaţilor (http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201010/cd156_10_08207700.pdf) este împinsă de guvern către Parlament prin actul asumării răspunderii. Faţă de legea veche, oricum defectă şi ea, în domeniul "studierii" religiei noua formă încalcă şi mai mult libertăţile copiilor, respectiv dreptul de a nu fi îndoctrinaţi şi dreptul de a avea tratament egal indiferent de opţiunile religioase.

În acest sens un prieten într-ale activismului prosecular mi-a transmis un apel ce merită, fără putinţă de tăgadă, să fie promovat şi luat în seamă. Îl transcriu mai jos:

Scrisoare deschisă către Senatul României

Apel pentru asigurarea unui cadru legal coerent desfăşurării orelor de religie în şcolile de stat

Domnului Senator Mihail Hărdău,

Preşedinte al Comisiei permanente pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României

Domnule Preşedinte, Doamnelor şi Domnilor membri ai Comisiei,

prin prezenta facem apel la competenţa pe care o deţineţi, pentru a vă ruga ca, în sesizarea de miercuri, 26.05.2010, cu privire la avizul Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/1995 - Legea invăţământului (adoptată de Camera Deputatilor), precum şi în eventualele dezbateri ulterioare pe marginea acestui proiect, să daţi citire apelului nostru şi să luaţi în considerare următorul aspect:

Noul proiect al Legii Educaţiei Nationale, în special prin prevederile art. 17, modificate, avizate in Comisia de specialitate a Camerei Deputatilor şi aprobate în această Cameră, precum şi practicile administrative ale autorităţilor şcolare, intră în conflict cu legile şi actele normative în vigoare care reglementează drepturile şi libertăţile religioase în România, precum şi drepturile recunoscute naţional şi internaţional ale copilului, după cum urmează:

§ Constituţia României:

art 29, lit.(1), (2);

§ Legea 489 / 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

art. 1 lit.(1); art. 2 lit.(1); art. 3, lit.(1), (2), art. 5, lit.(5), (6); art. 9, lit.(1), (2);

§ Legea 18 / 1990 privind ratificarea Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului:

art. 2, lit.(1),(2); art. 12;

§ Legea 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului:

art. 2, lit.(1),(2); art. 7; art. 24, lit.(1)-(5); art. 25, lit.(1)-(3), art. 47;

Astfel, prevederea noului proiect al Legii Educaţiei Naţionale, aflată în cuprinsul art. 17, stipulează:

(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.”

A. Conflicte teoretice cu prevederi de natură legislativă existente:

1. Se încalcă drepturile şi libertăţile religioase ale elevilor care au împlinit vârsta de 16 ani, prin anularea libertăţii acestor minori de a opta pentru studierea sau nu a disciplinei “Religie” (şi tipul confesiunii), drepturi stipulate în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

Art. 3:

“(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia,

drept prevăzut, de altfel, şi în cuprinsul Legii 272/2004, art. 25, lit.(3).

Amendamentul aprobat de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, cf. căruia elevii minori nu-şi pot exprima opţiunea pentru participarea la cursul de “Religie” sau pentru schimbarea confesiunii pe care o studiază, devine, astfel, abuziv şi de natură să îngrădească libertatea de gândire religioasă a elevilor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

Prin urmare, solicităm atenţiei Dvs. luarea în considerare a acestui aspect, de natură să facă atingere gravă drepturilor şi libertăţilor religioase mai sus menţionate, precum şi acordarea lui la cadrul legislativ în vigoare.

-

2. Se încalcă principiul egalităţii de şanse pe care şcoala trebuie să o acorde tuturor elevilor, prin neacordarea posibilităţii de a alege o altă disciplină opţională ca alternativă la materia “Religie”.

Acest aspect încalcă drepturile elevilor ai căror părinţi/tutori optează pentru retragerea elevilor de la studierea acestei discipline, aceştia fiind dezavantajaţi de diminuarea numărului de obiecte studiate şi alterarea teoretică a mediei generale în raport cu ceilalţi elevi, participanţi la curs.

Prin urmare, solicităm Comisiei evaluarea oportunităţii de reintroducere a alineatului (3) din art. 17 al proiectului legislativ în speţă, în forma sa elaborată şi trimisă de M.E.C.T.S. spre dezbatere Comisiilor de specialitate, alineat care prevede:

“(3) La cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar.”

Această prevedere iniţială ar fi de natură să restabilească egalitatea de şanse garantată de statul român tuturor elevilor în învăţământul de stat, drept de care trebuie să beneficieze toţi elevii, cf. legii, indiferent de apartenenţa sau neapartenenţa lor la un cult religios.

-

3. Încalcă dreptul elevului de a nu fi obligat să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale sau ale părinţilor/tutorilor săi, prin obligaţia de a studia aceeaşi confesiune religioasă pe tot parcursul anului şcolar.

Obligativitatea are loc inclusiv în situaţia în care părinţii/tutorii elevului şi-au schimbat, în timpul anului şcolar, opţiunile religioase - şi doresc, legitim, fie înscrierea sa la studiul altei confesiuni decât cea urmată până la momentul respectiv, fie renunţarea la studiul oricărei confesiuni.

Se încalcă astfel art. 29 lit. (1) din Constituţie:

“(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

precum şi Legea 489/2006, art. 2:

“(1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.

Aşadar, vă spunem atenţiei Dvs. corectarea acestor inadvertenţe legislative conţinute în noul proiect al Legii Educaţiei Naţionale (discrepanţe care conduc la încălcări ale dreptului la schimbarea liberă a credinţei religioase) precum şi corelarea, sub acest aspect, a prevederilor proiectului supus dezbaterii Dvs. cu normele cadrului legislativ în vigoare.

-

4. Încalcă drepturile copilului, prin neconsultarea şi neinformarea acestuia cu privire la statutul şi studierea disciplinei “Religie”, drepturi prevăzute în Convenţiile internaţionale ratificate de către statul român, precum şi în legislaţia românească, care stipulează:

Legea 272/2004

Art. 24

“(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.”

Art. 25
(1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

Prin urmare, vă solicităm, prin prezenta, analizarea şi dezbaterea acestui aspect de natură să conducă la nerepectarea drepturilor fundamentale ale copilului la consultare, ascultare şi informare în aceste probleme educative care îl afectează direct, cu rugămintea de a găsi o formulă prin care aceste drepturi, recunoscute internaţional şi ratificate de statul român, să fie respectate întocmai.

-

5. Ignorarea prevederilor dreptului internaţional în educarea copiilor care stipulează preeminenţa disciplinei “Educaţie moral-religioasă” în faţa disciplinei “Religie”, precum şi ignorarea includerii “Educaţiei moral-religioasă” în Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal si profesional, cf. protocolului semnat de Ministerul Învăţământului şi Biserica Ortodoxă Română (august 1990) care includeau oficial această disciplină în curriculumul şcolilor publice din România.

Vă supunem atenţiei, aşadar, propunerea de a discuta statutului disciplinei “Educaţie moral-religioasă”, precum şi posibilitatea includerii ei în Planurile-cadru amintite şi conferirea statutului de disciplină opţională/facultativă acestei materii, cf. protocolului existent, dar ignorat.

B. Conflicte de natură legislativ-procedurală:

1. Se încalcă statutul “non-obligatoriu” al disciplinei “Religiei”, prin înscrierea automată şi asumarea apriori a participării elevului la studierea acestei discipline, aspect de natură să nesocotească din start voinţa părintelui/tutorelui şi care conferă acestei discipline tenta de “obligatorie”.

Acest ultim aspect poate duce la un abuz de autoritate din partea şcolii, lucru constatat de altfel în practică, după cum a fost semnalat şi în anchetele şi rapoartele efectuate de asociaţii neguvernamentale, precum şi de către alte organisme internaţionale.

Practica democratică şi legală ar presupune existenţa unei cereri explicite, în scris, a voinţei părintelui/tutorelui ca elevul să participe la orele de “Religie” - şi NU înscrierea din oficiu a elevului la acest curs.

Prin urmare, studierea de către elevi a acestei discipline în şcolile publice trebuie, cf. statutului de materie “non-obligatorie”, să fie o consecinţă derivată EXCLUSIV din actul de voinţă al părinţilor/tutorilor, exprimat în scris şi adresat şcolii.

-

2. Prezenţa unei practici abuzive, presupusă implicit de noul proiect legislativ în speţă şi impusă de către autorităţile şcolare părinţilor/tutorilor, care impun acestora să completeze datele privind apartenenţa lor religioasă, fără a cere acordul prealabil în scris, ingerinţă care încalcă:

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

Art. 5.

“(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.”

Nu poate avea loc înscrierea elevilor la disciplina „Religie” fără prelucrarea unor date cu caracter personal legate de apartenenţa la culte, or, aceasta presupune consimţământul verificabil - deci scris. Lucru care nu are loc, conducând astfel la un abuz.

Actuala practică ignoră cu desăvârşire aceste îndatoriri ale autorităţii şcolare, provocând şi întreţinând, prin autoritatea de care se bucură, un abuz asupra acestor drepturi ale părinţilor la confidenţialitatea opiniilor şi apartenenţei lor confesionale, lucru inacceptabil într-un stat de drept.

Prin urmare, solicităm ca prin dezbaterea sa de către Comisie, acest proiect de lege, precum şi autoritatea şcolară să respecte cadrul legal existent şi să prevadă acest consimţământ, cf. prevederilor legale citate, de natură să protejeze cetăţenii INCLUSIV în faţa ingerinţei ilegale a autorităţii şcolare în faţa părinţilor/tutorilor de a-şi dezvălui apartenenţa confesională fără o cerere în prealabil în acest sens şi fără a obţine un acord verificabil (în scris).

-

3. Se încalcă prevederi ale jurisprudenţei şi dreptului internaţional, care interzic folosirea oricărui element procedural-administrativ de natură să oblige/îndemne un părinte să opteze pentru studierea unei confesiuni sau ideologii religioase.

Prevederi ignorate atât de acest proiect legislativ, cât şi de practica şcolară, conducând astfel la un abuz.

Prin urmare, propunem o dezbatere publică care să supună atenţiei ilegalităţile practicii administrative a autorităţilor şcolare, prin care acestea să fie atenţionate că se folosesc ilegal de aceste elemente de procedură care îndeamnă sau sugerează unui părinte/tutore să opteze pentru această materie de studiu.

De asemenea, pledăm pentru informarea corectă şi neechivocă a părinţilor de către autorităţile menţionate mai sus cu privire la statutul real al disciplinei “Religie”, informare trunchiată, deformată sau chiar, uneori, complet absentă în practica şcolară.

-

4. Practica desfăşurării orelor de “Religie” în cadrul şcolii publice încalcă principiul de egalitate în tratament acordată tuturor cultelor precum şi de nediscriminare religioasă în şcoli, şi îngreunează supravegherea în condiţii optime a elevilor şi a calităţii procesului educativ, prin aceea că:

a. Are loc o discriminare a elevilor aparţinând unor culte minoritare, excluşi la ora de “Religie” (din motive administrative, dar ilegale) din cadrul şcolii publice şi nevoiţi să urmeze cursurile în afara lor, în cadrul lăcaşelor de cult de care aparţin confesional.

Acest aspect încalcă principiul nediscriminării religioase a elevilor, precum şi cel al egalităţii tratamentului de care trebuie să se bucure fiecare elev în şcoală, principii garantate de înseşi prevederile noului proiect de Lege a Educaţiei Naţionale şi de legislaţia în vigoare privind drepturile şi interesele superioare ale copilului, aşa cum sunt ele stipulate în dreptul internaţional.

Prin aceasta, elevii care nu urmează cursul de “Religie” pun atât probleme de supraveghere în timpul acestor ore, cât mai ales, se impune confruntarea acestora cu un act de excludere din colectivul educaţional, de natură să dăuneze intereselor sale superioare de integrare în colectiv/societate, aşa cum sunt ele stipulate în art. 1 din prezentul proiect.

b. Odată cu actul de excludere din şcolile publice de stat la ora de “Religie”, elevul care aparţine unui cult minoritar este supus unui act educativ care eludează, parţial sau total, controlul calitativ riguros al M.E.C.T.S., lucru aflat în contradicţie cu principiile şi normele propuse de autoritatea naţională în educaţie - şi, astfel, de neacceptat.

Ca urmare, solicităm prin prezenta repunerea spre dezbatere a principiilor de egalitatea de tratament în predarea disciplinei „Religie”, principii încălcate de actul legislativ în speţă, precum şi o discuţie care să aibă în vedere introducerea unei formule a studierii „Religiei” în acord cu principiile de echitate, nediscriminare, drepturi egale şi controlul calităţii pe care statul le garantează şi le investeşte în educaţia religioasă a elevului.

În concluzie, solicitarea prezentă are scopul de vă sesiza că actualul proiect de Lege a Educaţiei Naţionale încalcă grav prevederi constituţionale şi legislative având ca obiect: libertatea de gândire şi de credinţă religioas[ (Legea 489/2006), drepturile copilului (Legea 272/2004, Legea 18/1990), precum şi alte legi si statute aflate ]n vigoare dar netratate aici (Codul Muncii, Statutul Cadrului Didactic - aspecte care necesită o dezbatere aparte).

Tendinţa cea mai ingrijorătoare este că, deşi M.E.C.T.S. a primit o serie de critici (justificate şi argumentate riguros) venite din partea organizaţiilor neguvernamentale şi a unor organizaţii şi organisme internaţionale, Ministerul sus-menţionat NU dovedeşte intenţia de a le lua în considerare, ci dimpotrivă, pare decis, prin noul proiect de lege, să accentueze caracterul ilegal, abuziv şi discriminatoriu al statutului actual al disciplinei „Religie” in şcolile publice. Conflictele legislative şi ilegalităţile pe care noua Lege a Educaţiei Naţionale le prevede, lucru inacceptabil pentru un stat de drept, membru al Uniunii Europene şi semnatar al Convenţiilor şi al normelor de drept internaţional, prevederi pe care, prin practica educativă şi prin actul normativ propus, le incalcă grav.

În acest context, vă rugăm să contribuiţi, prin prisma competenţelor Dvs. şi ale Comisiei pe care o conduceţi şi coordonaţi, la împiedicarea legiferării acestor abuzuri şi încălcări flagrante ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi, prin acestea, să aveţi în vedere necesitatea acordării noului proiect al Legii Educaţiei Naţionale la cadrul legislativ în vigoare.

Comentarii
15 Comentarii

15 comentarii:

  1. mai, totul suna bine si frumos, oarecum exista 'inchiderea usii in nas' , un concept care anula toate ideile mentionate mai sus.

    o sa ii doara in ...

    RăspundețiȘtergere
  2. A.1. este un argument greşit, pentru că alegerea religiei ÎN CARE SĂ CREZI nu e totuna cu alegerea religiei PE CARE SĂ O STUDIEZI LA ŞCOALĂ. Numai în concepţia "catehetică" (a.k.a. îndoctrinatoare) - cu care niciun secularist nu poate fi de acord - sunt cele două identice.

    RăspundețiȘtergere
  3. cred ca tu nu ai asistat la vreo ora de religie actuala sau sa fi citit vreun manual.

    e indoctrinare. indiferent de ce religie ai sau nu, au gandit ei treaba incat sa te convinga sa te schimbi la ortodoxism.

    practic prin afirmatia ta aperi ora de religie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Auzi, hai s-o luăm altfel: tu eşti autorul argumentaţiei legale de mai sus şi eşti în stare să discuţi strict despre texte legale - ce înseamnă şi ce nu înseamnă ele - sau nu?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ah, sorry, acum am revăzut: e "de la un prieten". Atunci îmi pierd vremea cu tine.

    RăspundețiȘtergere
  6. @donjoe
    În momentul în care "studiezi" o anumită religie se numeşte că faci religie comparată, faci o analiză a acesteia în paralel cu alte religii sau cu o viziune lipsită de religie. Acest lucru lipseşte din învăţământul românesc. În România se face îndoctrinare, misionarism (Stop îndoctrinării religioase în şcoli III) sau prozelitism şi mai ales se pedalează pe ideea că "opţiunea credinţei necondiţionate" este normală şi implicit "obligatorie" în detrimentul analizei şi a spiritului critic.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ţi-am zis: mi-aş pierde vremea cu tine dac-aş continua, pentru că tu nu eşti interesat să discuţi aspectul strict legal de la punctul A.1., unde se afirmă în mod FALS că anumite două(-trei) texte legale ar fi în contradicţie.

    RăspundețiȘtergere
  8. @donjoe
    Textul din noua Lege a Educaţiei:
    "La solicitarea scrisa a elevului major (peste 18 ani, n.r.), respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie."
    intră în contradicţie cu prevederile legii 489/2006 privind libertatea religioasă:
    "Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia"
    Nu văd de ce nu este clar că această "scăpare" a legiuitorului este de fapt un atentat la libertatea elevului între 16-18 ani de a lua singur decizii, inclusiv "împotriva" dorinţei tutorilor.
    Sau nu despre asta este vorba?

    RăspundețiȘtergere
  9. Repet: LEN se referă la alegerea materiei de STUDIU, nu la alegerea CREDINŢEI PERSONALE. Legea Cultelor şi aia a Drepturilor Copilului se referă la alegerea CREDINŢEI PERSONALE, care nu neapărat coincide cu vreo religie STUDIATĂ la şcoală.

    Deci, de vreme ce textele respective vorbesc despre lucruri diferite (cărora le ataşează limite de vârstă diferite), NU SE POT CONTRAZICE.

    Pricepi tu româneşte?

    RăspundețiȘtergere
  10. @donjoe
    Ai dreptate, legile se referă la două lucruri diferite, dar efectul este cu atât mai grav. Deşi minorul de peste 16 ani are dreptul de a-şi alege singur sistemul personal de credinţe, acesta nu poate studia la şcoală acest sistem conform alegerii sale ci a tutorilor deoarece legea educaţiei lasă la latitudinea tutorilor aceste decizii. Legile nu se bat cap în cap de jure ci de facto, respectiv nu converg "în spiritul legii" ci doar "în litera legii". Deşi teoretic minorul de peste 16 ani are posibilitatea de a alege credinţa personală el este obligat în practică să suporte orele de religie, unde, în fapt, alegerea sa este blamată dacă este alta decât cea hotărâtă de tutori. Iată şi un exemplu de "metodă" aplicată celor ce au altă opţiune sau care pur şi simplu abordează problemele analitic: Eliminaţi religia din şcoală II

    RăspundețiȘtergere
  11. Ai văzut? Acum observă cu atenţie cum tocmai tu te faci promotorul ideii că elevul trebuie să studieze îndoctrinator-catehetic neapărat numai religia în care crede deja. Asta e spălare pe creier, fanatizare, şi n-ar trebui promovată în niciun fel.

    Argumentul corect este că ora de religie ar trebui să prezinte istoria diferitelor religii în mod neutru, astfel încât nici opţiunea elevului, nici a tutorilor, să nu aibă nimic de-a face cu ce se va studia.

    RăspundețiȘtergere
  12. @donjoe
    Sunt întru totul de acord. De asta am subliniat că este "cu atât mai grav". Pe lângă faptul că studiul este eminamente catehetic în România există şi un blocaj favorabil cultelor mari care îşi impun punctele de vedere. Această imagine a ideii că suntem promotorii studiului în regim dogmatic a religiei este scoasă din contextul întregului apel. De altfel la punctul A.2. se invocă chiar acea prevedere evocată de tine ce a fost eliminată din lege şi care cel puţin oferea această oportunitate. Pur şi simplu se subliniază că abuzul este dublu.

    RăspundețiȘtergere
  13. @donjoe : atunci discuti cu cine nu trebuie si oricum nu ar fi posibil, biserica ortodoxa nu ar mai scoate nici un profit, fie material sau moral

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi-am reamintit o faza: cand va agitati voi toti ca nu stiu ce preot a inecat un bebelus la botez... si va si amar... ce ritual stupid!
    Dar, daca ma-sa il "ineca" chirurgical cu cateva saptamani mai devreme... atunci mai faceati tot scandalul asta?

    RăspundețiȘtergere
  15. Arvunescule, mamă, iar nu ţi-ai luat pastilele şi începi să halucinezi că te-ar fi întrebat cineva ceva? :)

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.