Radu Oltean spunea...
buna seara/ziua
Sunt taticul (ateu) al unei fetite de cls 1. pana acum pe fii-mea a lasat-o absolut indiferenta religia. Acum e entuziasmata de "povestea lui Isus". Inca e mica (7ani), nu vreau sa o retrag, profesoara nu pare habotnica, nu vreau ca copilul sa fie stigatizat. Dar parca nici nu vreau sa inceapa sa creada ca daca nu-si face cruce langa biserica o sa aiba ghinion (adica o bate Dne-Dne). Poate ati mai discutat asta cu altii, nu am citit tot blogul... Dati-mi un sfat, ceva...
9 octombrie 2010, 19:07
Grea problemă pentru orice părinte. Să ia decizia corectă, care să-i dea progeniturii sale cele mai mari şanse de supravieţuire şi realizare. Această grijă este de fapt ilustrarea egoismului genetic îmbrăcat în faţa altruistă a iubirii faţă de generaţia viitoare. Scopul, nerecunoscut de cele mai multe ori, este cel de a construi o lume "după chipul şi asemănarea noastră", şi prin asta de a deveni pereni, veşnici. Lăsăm deoparte faptul că aceşti copii nu trebuie să fie pregătiţi pentru lumea "noastră" ci pentru lumea "lor". Care va fi cu certitudine diferită de ceea ce vedem noi acum. O lume construită chiar de ei.
Am putea, totuşi, încerca să vizualizăm acea lume. Pentru că acea lume este fundamentată pe ceea ce este acum, construită de urmaşii noştri conform educaţiei pe care au primit-o azi. Au fost îndrumaţi să considere că revelaţia este o formă de cunoaştere? Consideră că sunt adevărate doar informaţiile pe care le primesc datorită autorităţii pe care o are cel ce le transmite? Acceptă situaţia existentă datorită faptului că tradiţia a impus acestă situaţie? Atunci, probabil, acesta va fi lumea lor. Au fost educaţi să utilizeze metoda ştiinţifică şi logica pentru a cunoaşte realitatea obiectivă? Pun preţ pe utilizarea scepticismului pentru a descoperi această realitate? Au învăţat să evidenţieze dovezile pentru afirmaţiile susţinute? Este posibil ca lumea lor să fie croită pe aceste considerente.
Bineţeles că expunerea de mai sus este o teoretizare. Situaţia este mult mai complexă, concretă şi penibilă. Nu îi poţi cere unui copil, care abia acum învaţă să socializeze (primii ani de şcoală), să fie "diferit" de colegii săi. Potenţialul apariţiei unui sindrom de inferioritate este major. Dar aşa gândim doar noi, analiticii. Pentru un habotnic, indiferent de religie (şi aici includ şi habotnicul ateu), nu contează "consecinţele" atâta timp cât acestea sunt "în numele dreptei credinţe". Singurii habotnici "avantajaţi" de acest sistem în care religia confesională este impusă (chiar dacă nu pe faţă) sunt adepţii acestei religii creştin-ortodoxe. Prozelitismul religios ortodox înfloreşte, profitând de oportunităţile pe care slaba aplicare a legii sau proasta croire a acesteia i-o oferă. Afişarea kitch-urilor numite icoane în fiecare sală de curs, cădelniţarea sărbătorilor şcolare, afişarea ostentativă a "moralei" creştine şi înfierarea vulgară a "diferiţilor" sunt doar cele mai flagrante abuzuri oblăduite de instituţia numită şcoală.
Prietenul nostru consideră că unii profesorii de religie "nu par" habotnici. Pericolul nu sunt profesorii "habotnici", respectiv cei ce îşi îndepărtează învăţăceii printr-o manifestare absurdă, ci tocmai cei "naturali" ce sub masca "corectitudinii" transmit copiilor ideea cum că morala este un dar de la Dumnezeu, că binele este apanajul creştinului ortodox, că valorile sunt subjugate divinului şi că umanul este o creaţie independentă de om. La această vărstă copilul "crede" pentru că nu are, încă, posibilitatea de a urma o metodă analitică. El ia de bun ceea ce autoritatea (profesor, părinte, idol) îi transmite ca fiind adevăr. Iar autoritatea profesorului de religie este incontestabil orientată spre misionarism ortodox: "Astfel, şcoala în care acesta se află devine nu doar spaţiu strict didactic sau un loc de muncă, ci si unul misionar. În acest sens, misiunea profesorului de Religie este aceea de a contribui la zidirea Bisericii celei luptătoare şi de a împlini porunca propovăduirii [...] El trebuie să nu uite că are drept misiune întărirea credinţei şi formarea unor credincioşi". Aveţi cumva falsa impresie că nu toţi profesorii de religie au această viziune? Iată comentariul unui alt profesor la acest articol: "foarte frumos, felicitări. la consfătuiri a fost una dintre problemele dezbătute".
Dragă Radu, eu nu am o reţetă şi nici nu cred că există o reţetă universal valabilă. La un moment dat vom fi nevoiţi să le spunem copiilor noştri adevărul. Sau să îl afle de la alţii. Moş Crăciun nu există. Punct. Procesul va fi dureros, oricum. Face parte din maturizare. Dar de ce a trebuit să îi minţim cu privire la existenţa lui Moş Crăciun?
În subiect:
Mama, învăţătorul şi vedeta
Dumnezeu
Acum e entuziasmata de "povestea lui Isus". Inca e mica (7ani), nu vreau sa o retrag, profesoara nu pare habotnica, nu vreau ca copilul sa fie stigatizat.
RăspundețiȘtergereDraga Radu, poti sa o lasi la religie, si in acelasi timp sa-i explici parinteste care e diferenta dintre o poveste si realitate. Iar dupa ce invata bine sa citeasca sa ii dai sa lectureze povesti cu nemiluita. Acelea te invata cat se poate de bine sa iei ceea ce este bun din fictiune si in acelasi timp sa stii ca este fictiune. Prima carte pe care am citit-o eu, pe clasa I a fost "Aventurile lui Habarbam si ale prietenilor sai", si as recomanda-o tuturor parintilor. E un fel de propaganda mascata pentru rationalism si cel putin de acolo am tras eu concluzia ca e bine sa inveti lucruri si sa depui efort pentru a le invata, ca sa nu te faci de ras. Asta e efectul pe care l-a avut o carte de aventuri asupra creierului meu la varsta de 6 ani.
Apoi, iti mai recomand si acest articol. Oricum nici eu nu am pretentia ca m vreo reteta absoluta, dar sunt ceva mai "habotnic intru ateism" decat profu'. Nu cred ca are rost sa supui un copil invataturilor biblice, care in mare parte sunt imorale, car cele care nu sunt, pot fi preluate din carti care nu au fost scrise in epoca bronzului si in care nu gasesti exprimari de genul:
Deuteronomul 28:15
Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui [...]
Deuteronomul 28:26
Trupul tău mort va fi hrana tuturor păsărilor cerului şi fiarelor pământului; şi nu va fi nimeni care să le sperie.
Deuteronomul 28:27
Domnul te va bate cu buba rea a Egiptului, cu bube rele la şezut, cu râie şi cu pecingine, de care nu vei putea să te vindeci.
Deuteronomul 28:28 [...]
Domnul te va lovi cu nebunie, cu orbire, cu rătăcire a minţii,
Deuteronomul 28:30 [...]
Vei avea logodnică, şi altul se va culca cu ea; vei zidi casă, şi n-o vei locui; vei sădi vie, şi nu vei mânca din ea. [...]
Deuteronomul 28:32
Fiii tăi şi fiicele tale vor fi date ca roabe pe mâna altui popor; ţi se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, şi mâna ta va fi fără putere.[...]
Deuteronomul 28:53
În strâmtorarea şi necazul în care te va aduce vrăjmaşul tău, vei mânca rodul trupului tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi-i va da Domnul, Dumnezeul tău. [...]
Deuteronomul 28:56
Femeia cea mai gingaşă şi cea mai miloasă dintre voi, care, de gingaşă şi miloasă ce era, nu ştia să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va privi fără milă pe bărbatul care se odihneşte la sânul ei, pe fiul şi pe fiica ei:
Deuteronomul 28:57
nu le va da nimic din pieliţa noului născut, pieliţă ieşită dintre picioarele ei şi din copiii pe care-i va naşte, căci, ducând lipsă de toate, îi va mânca în ascuns, din pricina strâmtorării şi necazului în care te va aduce vrăjmaşul tău în cetăţile tale.
Buna seara,
RăspundețiȘtergereSi eu sunt taticul(ateu) al unei fetite de 5 ani. Intradevar nu exista o reteta insa cred ca cel mai bine e sa ii spui adevarul. Ca unii oameni cred ca au fost creati de o fiinta magica iar altii cum suntem noi ateii nu, si ca pentru orice afirmatie pe care o face cineva trebuie sa prezinte dovezi. Intr-o zi se juca cu cea mai buna prietena a ei care este in clasa I si care la fel ca si fata d-lui Radu este fascinata de ora de religie. Cind aceasta a spus ceva de maica domnului fiica-mea ea zis ca nu exista. Prietena ei ia raspuns ca da, exista sus in cer. Raspunsul fiicei mele m-a facut sa fiu mandru de ea. Ea a raspuns: Daca exista, spune-i sa coboare jos si atunci am sa cred ca exista.
Ar fi mai multe de spus insa nu prea le am cu pusul pe hirtie al ideilor.
Bafta multa.
Eu sunt mama unei fetite in clasa I si am ales s-o retrag de la ora de religie chiar daca este singurul copil din scoala in situatia asta. Am ales s-o retrag pt ca dupa 4 ani intr-o gradinita catolica am observat cum devine din ce in ce mai credincioasa. La un moment dat ne-a spus ca trebuie sa ne rugam inainte de masa si sa-i multumim lui Dumnezeu pentru mancare... Asta mi-a pus capac asa ca am luat-o, m-am dus la biblioteca si i-am citit o carte, printre putinele carti pt. copii de genul asta (din pacate nu exista in romana). Cartea se numeste Wo bitte geht's zu Gott? fragte das kleine Ferkel.
RăspundețiȘtergereIn ea este vorba de un pucelus si un arici care pornesc in cautarea lui dumnezeu si dau de trimisii lui pe pamant. Intr-un final descopera ca acest concept este ilogic si amuzant, ca sunt mai fericiti fara sa-l cunoasca pe Domnul Zeu si ca nici macar nu au nevoie de el pentr-u a se simti impliniti :).
Dupa ce i-am citit cartea, mi-a pus o groaza de intrebari la care i-am raspuns cat se poate de sincer, inclusiv cu nu stiu la intrebarea "a existat Isus?". Cat despre ceruri, am scos atlasul de astronomie si i-am aratat "cerurile".
Are prietene catolice si protestante si nu este marginalizata. Am rugat-o sa nu faca propaganda, ci pur si simplu sa raspunda sincer in momentul in care e intrebata ceva, sa-si sustina opiniile dar sa nu le impuna altora (aici inca sunt copii de 6- 7 ani care cred in Mos Craciun).
Incerc sa-i dezvolt gandirea analitica si s-o fac sa-si puna intrebari, ii pun la dispozitie informatie si o las sa gandeasca singura. Ce mi-as putea dori mai mult?
Radule, mi-e mila de tine.
RăspundețiȘtergerepractic nu poti face nimica, pentru ca daca refuzi sa ii dai continut religios, va ajunge la o specie de fanatism secret in capul ei, si se va autoindotrina singura, in secret, pe ascuns, considerand ca face ceva bun si se va simti fericita incalcanduti autoritatea.
pe de alta parte, e mica , la fel si colegii ei. la varsta asta sunt foarte influentabili si indoctrinabili. daca nu asista la religie si nu spune dzeu in sus si in jos nu va fi acceptata social.
incearca , intrun mod subliminal , sa o detasezi de religie sau sa te comporti neutru : adica nici nu ii furnizezi material religios dar nici nu il refuzi. asa pana isi pierde interesul.
sa speram ca atunci cand va avea suficient discernamant , va realiza faptul ca cea ce gandeste sau gandea e gresit.
daca v-a rezulta o persoana religioasa, ei bine, asta e. nu poti face nimica, fiecare trebuie acceptat asa cum e.
@mihai : aia e una dintre cele mai bune solutii. se poate proceda asemanator si in teme sexuale. atata timp cat ii spui adevarul si copilul te vede sincer, nici nu mai conteaza raspunsul sau daca il poate procesa/intelege.
RăspundețiȘtergereati citit cartea lui A.S Neill , Summerhill ( 1994) ?
@Veritas
RăspundețiȘtergereAi o imagine reducţionistă a ceea ce însemnă copil. Copiii sunt fiinţe speciale şi diferite, fiecare în parte. Încearcă să nu îi subestimezi, încearcă să nu îi supraestimezi. Singurul lucru la care toţi răspund pozitiv pentru că le este absolut necesar este dragostea...