25 iulie 2011

Noile religii - ateismul III

Stimata D-na "Saturnine",
BRAVO si FELICITARI de mii de ori pentu filozofia REALISTA si DEMNA pe care o ai. Si eu am asemenea idei, de aceea am intrat pe site-urile de ateism ca sa iau legatura cu persoane realiste/atee cu care sa formam o comunitate care sa arate oamenilor, dar mai ales "oitelor" cre(s)tine,cum arata o lume NORMALA,fara deliruri mistice,injosire umana si prosteala si jecmaneala preoteasca(1Sam.2:36/Isaia 61:6,7)/1Cor.16:3/2cor.9:11,12/Filip.4:18).Dar mai ales cum trebuie sa arate o ceremonie de inmormintare normala,fara deliruri aberante si injositoare.Am citit mai multe comentarii si polemici ateiste,apreciez inteligenta si patosul unor autori dar nu pot pricepe lipsa lor de responsabilitate fata de crearea CONCRETA a unei lumi cu adevarat atee, adica fara ceremonii si aberatii religioase,fara biserici si minastiri INUTILE, pline cu paduchi si plosnite imbracate in negru,paraziti social care spurca pamintul sfint al tarii cu balegi/biserici cre(s)tine si mintile prostilor si superstitiosilor cu aberatii Judeo-cre(s)tine.Daca numai comentam, mai mult sau mai putin inteligent,despre inutilitatea, pericolul si anacronismul religiilor DAR NU FACEM CEVA CONCRET PENTRU ERADICAREA LOR ATUNCI ZADARNICA ESTE CREDINTA NOASTRA(Ca sa-l parafrazez pe iudeul Saul(1Cor.15:17).Aceasta atitudine pasiva a "ateilor"(cine doar comenteaza dar nu actioneaza nu este ateu adevarat) ii face pe religiosi sa spuna, pe buna dreptate, ca"si ateii sint cre(s)tini". Mai ales atunci cind "ateii" mor si sint ingropati cu preot si ceremonie religioasa,fie ca sa fie "in rind cu lumea",fie ca "nu ma intereseaza ce vor face dupa moartea mea,sa decida cei ce ma vor inmorminta"[adica familia cre(s)tina].Acesti pseudo-atei fac,fara sa vrea,jocul popilor deoarece prin mormintul lor mai apare o scirboasa de cruce in cimitir,care nu numai ca NU SPUNE CA ACOLO ESTE INGROPAT UN ATEU dar mareste numarul semnelor cre(s)tine.Acum nu mai sintem in evul mediu,sa fim omoriti daca nu sintem cre(s)tini, deci avem marea sansa de a fi NORMALI/ATEI si in credinta si in manifestare,chiar daca preotii ne combat.A nu profita de aceasta sansa, data de democratie, este o mare prostie si o fandoseala iresponsabila.A lasa si acum religia sa triumfe este o profanare a memoriei celor persecutati si omoriti de "sfinta biserica" si o iresponsabilitate absoluta.Eu va rog pe toti/toate care cititi acest articol sa va inscrieti pe site-ul meu,unde este poezia "Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie!",ca sa formam o comunitate atee cu adevaratACTIVA,ca atunci cind unul/una dintre noi moare sa ne stringem cit mai multi acolo,cineva dintre noi sa tina o cuvintare solemna, sobra,demna,in care sa se vorbeasca DOAR DESPRE PERSOANA DECEDATA si nu despre "inselatorul acela"iudeu(Matei 27:63)si despre"dumnezeul" sau Eli(Matei 27:46).Cine nu este de acord cu mine sa nu-si mai spuna ateu/atee, sa-si stearga conturile de pe site-urile de ateism si sa se inscrie pe cele religioase, daca tot nu-i pasa ca dupa moarte va ajunge sub o cre(s)tina cruce,dupa cum vor decide altii(!?!?).
Sublinierile cu bold îmi aparţin, în continuare veţi vedea de ce le-am făcut...

Domnul nostru este unul din acei atei antiteişti. Probabil are justificări personale, treaba lui. Din păcate mulţi consideră o similaritate între ateism şi antiteism. Fals. Ateismul are un singur atribut, conceptul că divinitatea este inexistentă. Atât. Antiteismul în schimb este bine definit ca ideologie cu valori clare, solid delimitate, cu sens şi scop. Probabil seria de articole ar fi trebuit să se numească Noile religii - ANTIteismul. Nu voi modifica denumirea tocmai din acest considerent, prea multă lume confundă oricum termenii. Distanţa între ateism şi antiteism există, deşi pare infimă. Ea face diferenţa între a înţelege şi a nu înţelege.

Acum să revenim un pic la religie ca definiţii. Structura religioasă are două elemente: unul este organic, material, concret, reprezentat de ansamblul de structuri, dogme şi legi, instituţii şi indivizii ce compun cultul respectiv, iar celălalt este spiritual, în sensul identificării fiecărui individ cu divinul, cu entitatea supranaturală conştientizată, definită, trăită şi împărtăşită. În această accepţiune largă putem încadra toate religiile. Inclusiv ateismul. Aici divinul este inexistent, dar asta nu însemnă că "inexistenţa" sa nu este conştientizată, definită, împărtăşită şi chiar trăită. Lucru ce duce, la un moment dat, la o realizare a structurii materiale a acestei "religii". Şi atunci aripa "dură" solicită norme radicale, utilizând de fapt aceleaşi unelte ca orice religie ce se respectă: standarde care să definească ateul adevărat de fariseu, metode de purificare şi acces la structura de iniţiaţi "veritabili", valorizare "absolută".

Dragilor, acest "ateism" nu mai este doar ateism, este religie în toată legea. Lupta împotriva unui Dumnezeu şi a adepţilor lui este cea mai concludentă imagine a unei religii. Fiecare din religiile existente luptă împotriva celorlaţi Dumnezei, proclamându-şi ideologia ca fiind "singura" ADEVĂRATĂ. Nu sesizaţi similaritatea?

Ca să nu mai vorbim de tehnologia invocată de domnul nostru ateuABSOLUT pentru a "construi" reala lume atee.
Pentru exemplificare am şi eu câteva întrebări referindu-mă la protocolul de după deces sugerat:
- De ce ceremonie?
- De ce înmormântare?
- De ce să ne strângem când moare unul dintre noi?
- De ce doar unul dintre noi să ţină o cuvântare?
- De ce să ţină o cuvântare?
- De ce cuvântarea să fie solemnă, sobră, demnă?
- Ce înseamnă să se vorbească doar despre persoana decedată?

17 comentarii:

  1. Pe scurt...

    1) pentru ca unul dintre noi nu mai este, si a fost cineva in viata pe care a trait-o

    2) pentru ca nu miroase prea bine un cadavru. Merge orice metoda civilizata/igienica de debarasare.

    3) Pentru a prezenta ultimul omagiu persoanei
    decedate. O ultima apreciere a ce a realizat in viata traita.

    4) Hmm... poate pentru a scurta ceremonia?

    5) Pentru a prezenta omagiul colectiv? Ultimele cuvinte nespuse persoanei decedate?

    6) Respect pentru viata si realizarile persoanei decedate. E bine ca mortii sa fie amintiti doar pentru lucrurile bune? Pana la urma e tot ce lasam ca si fiinte in urma dupa o viata. Particica noastra de nemuirire e tocmai amintirea celorlalti.

    7) Daca vrei sa auzi despre altii, atunci nu e ceremonie mortuara, ci chef/paranghelie/etc...

    Parerea mea de umil ateu, materialist dialectic.

    RăspundețiȘtergere
  2. Antiteismul în schimb este bine definit ca ideologie cu valori clare, solid delimitate, cu sens şi scop.

    Trebuie sa faci multa gimnastica lingvistica pentru a ajunge la concluzia ca o ideologie antireligioasa este religie, nu crezi?

    Daca eu sunt antimicrobism inseamna ca asta e o forma de fotbal? Fii serios. Si stiinta este o ideologie cu valori clare, solid delimitate cu sens si scop. Asta o face religie? Poti sa iei orice directie culturala a speciei umane si sa o numesti religie insa nu vad la ce ar folosi asta in afara de-a extirpa orice semnificatie din cuvantul "religie".

    Structura religioasă are două elemente: [...]iar celălalt este spiritual, în sensul identificării fiecărui individ cu divinul, cu entitatea supranaturală conştientizată, definită, trăită şi împărtăşită [...]

    ateismul. Aici divinul este inexistent


    Sa stii ca ateii cand se scoala dimineata se scoala cu ideea de-a trai inexistenta lui dumnezeu. E primul gand care le trece prin cap. Apoi isi beau cafeaua si din nou traiesc inexistenta lui dumnezeu. chiar si cand stau pe bunda, tot la inexistenta divinitatii se gandesc.

    Tu nu gasesti ca nu are nici un fel de utilitate si de fundament sa bagi ateismul / antireligia la capitolul religii?

    Şi atunci aripa "dură" solicită norme radicale, utilizând de fapt aceleaşi unelte ca orice religie ce se respectă: standarde care să definească ateul adevărat de fariseu

    Aripa dura, si in cazul ateismului si in cazul religiei solicita consistenta psihica, si asta face aripa dura in orice fel de ideologie, fie ea religioasa sau seculara. De exemplu aripa dura religioasa solicita consistenta psihica cu ceea ce scrie in biblie, precum si actiunile care decurg din asta iar aripa dura ateista (antiteistii) solicita consistenta psihica cu faptul ca religia este falsa, precum si actiunile care decurg din asta.

    Lupta îmoptriva unui Dumnezeu şi a adepţilor lui este cea mai concludentă imagine a unei religii.

    Faptul ca antiteismul are cateva puncte comune cu religiile nu-l face religie. Antiteismul are mai multe puncte comune cu ideologiile politice decat cu cele religioase. Imi pare rau daca nu realizezi acest lucru. Este o pozitie manifestata impotriva fenomenului social numit religie.

    Fiecare din religiile existente luptă împotriva celorlaţi Dumnezei, proclamându-şi ideologia ca fiind "singura" ADEVĂRATĂ. Nu sesizaţi similaritatea?

    Fiecare dintre religiile existente isi proclama dumnezeul ca fiind singurul existent, spre deosebire de antiteism care ii proclama pe toti ca fiind inventati si halucinati. Nu sesizati deosebirea?

    RăspundețiȘtergere
  3. E bine că ai specificat în definiția ta că religia are nevoie de ingredientul supranatural. Mulți lasă supranaturalul afară și așa ajung să îi numească, spre exemplu, pe ecologiști religioși. Dar după aia spui căci chiar cu lipsa ingredientului supranatural tot religie e. Probabil după tine singurii oameni nereligioși sunt cei care nu au avut contact cu religia. Greșit.

    RăspundețiȘtergere
  4. ATEULABSOLUT confunda ateismul cu antiteismul si spune ca un ateu care nu e antiteist nu e ateu. Cand vad ca ii indeamna pe acesti "pseudo-atei" sa isi stearga conturile,etc, aduce a fanatism dar nu a religie. Posibil ca este foarte incantat de viziunea ateista si pe undeva se simte singur intre credinciosi si isi doreste o comunitate stransa ca a credinciosilor, imprumutand de la ei anumite lucruri.
    Pe de alta parte, Profu' de Religie confunda antiteismul cu religia. Doar pentru ca consideri ca ceva este gresit, nociv si intreprinzi anumite actiuni sa modifici starea de fapt nu te transforma in varianta negativa dar in rest echivalenta a ceea ce combati. Godles a facut o treaba foarte buna in a lamuri de ce antiteismul nu este o religie. Daca ma uit la antiteismul lui ATEUL ABSOLUT nu ii impartasesc toate ideile deci e clar ca nu avem un sediu central de unde ni se dicteaza dogmele.
    Cred ca v-ati indus reciproc in eroare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi place Saturnine. Încearcă să aducă pace între idei şi viziuni diferite...

    Godless1859 are şi el dreptate un pic. Articolul meu este voit radicalizat. În cazul ăsta de ce l-am mai scris, nu?

    Pentru că realitatea religioasă se manifestă în toate domeniile umane. Idelogiile politice nu sunt altceva decât religii reaşezate. Spectacolul sportiv are scop religios. Microbismul este o expresie religioasă. Până şi ecologismul radical înlocuieşte divinitatea cu mama natură, schimonosindu-se la un moment dat într-o formulă religioasă. Susţin asta pentru că nu consider religiozitatea ca fiind un defect, ci o stare normală. Face parte din definirea noastră ca oameni. Asta e, suntem religioşi (fie că recunoaştem sau nu) şi asta nu e un dezavantaj pentru noi.

    Cu ceea ce nu sunt de acord este abuzul religiozităţii noastre, violentarea prin religii şi ideologii. Fie ele şi atee...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pentru că realitatea religioasă se manifestă în toate domeniile umane. Idelogiile politice nu sunt altceva decât religii reaşezate

    Stilul asta de-a purta un discurs este inacceptabil. Cel putin pentru mine. Religia de exemplu a indeplinit functia explicativa pentru existenta Universului si pentru ceea ce numim acum fizica, chimie si biologie timp de 2000 de ani (si inca o mai face prin majoritatea lumii) insa este eliminata progresiv de catre stiinta. Presupunand ca alte "directii culturale" au sa ocupe treptat nisele pe care a le-a ocupat religia asa cum s-a intamplat in cazul stiintei, tu ai sa le numesti si pe acelea religii, doar pentru ca indeplinesc niste functii pe care le-a indeplinit religia?

    In comparatie cu stiinta actuala religia este doar o gluma proasta. Metoda fundamentala a religiei pentru descoperirea adevarului este o gluma si mai proasta iar rezultatele ei sunt pe masura. In acest context ai numi stiinta o religie?

    As pune pariu ca daca ii vei cere unui om sa explice care este sensul vietii lui iar acela iti va spune ca traieste din cauza X, vei spune ca X este un motiv religios, o dogma eventual.

    Insa aceasta tehnica de reprezentare semantica este una care nu poate functiona corect deoarece odata exclude faptul ca ar exista si alte motivatii pentru a trai in afara de cele religioase si mai mult, odata ce apare o astfel de motivatie, religia are pretentia de-a o incorpora.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am incercat sa aduc pace avand in vedere ca nu v-am armonizat parerile. Am incercat sa arat ca amandoi aveti o abordare gresita care in mare masura porneste de la definitii:
    ATÉU s.m. și f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate
    Antitheism (sometimes anti-theism) is active opposition to theism.

    Faptul ca te opui religiei si zeilor nu te transforma intr-un religios. Asta vroiam sa spun cu: "nu te transforma in varianta negativa dar in rest echivalenta a ceea ce combati"

    RELÍGIE s. f. 1. formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate, într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului și prin oficierea unui cult;

    Pentru a avea o religie trebuie in mod necesar sa ai o credinta intr-un zeu sau macar in supranatural, ceva forte magice. E clar ca ateii si antiteistii nu au asa ceva. E clar ca microbistii nu au asa ceva. Daca un grup, cum ar fi ecologistii devin fanatici, ei nu devin o religie decat daca ar adopta un zeu si niste rituri.

    O fi facand sau nu parte din natura noastra umana e una dar din cate am inteles eu, nu este un mecanism evoluat in mod specific ci este un produs secundar a altceva i.e. nu este ceva necesar supravietuirii ci deriva din ceva necesar supravietuirii, o forma pervertita a acelui "ceva" util.

    Natura religioasa este un dezavantaj deoarece religiozitatea este la baza o chestiune de autoritate, asculta de mama, tata, sefu', etc ca sa supravietuiesti (ceva util), pervertit in crede si nu cerceta nimic ce vine de la o autoritate imuabila (zeu si apoi popa) chiar daca este contrar supravietuirii (i.e. suicide bombers). Am dat cazul extrem dar este aplicabil si in chestiuni mai mici, zilnice. Ce sa mai spunem de credinta in tot felul de absurditati care deriva ... daca accepti una, ce te opreste sa le accepti pe toate? Daca ti-e frica de 13, de ce sa nu-ti fie si de pisica neagra si de scari si canale, de ce sa nu crezi in zodii, in homeopatie... adica odata ce negi naturalul si introduci supranaturalul nu exista limita la cata mizerie poate inmagazina creierul.

    RăspundețiȘtergere
  8. @godless1859
    @Saturnine

    Excelentă argumentaţia. Felicitări amândorura!
    Ce ne facem totuşi cu felul nostru de a fi (ceea ce eu am numit homo religiosus)? Ascultarea nu este doar de mama şi tata sau faţă de o doctrină, fie ea teistă sau atee, este o necesitate biologică de supravieţuire. Această predispoziţie ce duce la religiozitate nu se poate spune că nu există şi că nu generează extreme de tipul fanatismului (vezi manifestul AteuluiAbsolut). Iar fanatismul nu este altceva decât trăirea mistică finală...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Profu' de religie:
      Nu cred că acel homo religiosus a existat vreodată cu adevărat. Acest termen, homo religiosus, are sens doar dacă ne referim la ultimile milenii.
      Nu cred că omul, homo sapiens sapiens sau predecesorii, a avut vreo predispoziţie nativă către supranatural ci pur şi simplu ei au acţionat conform principiului lui Occam: a fost mult mai simplu pentru ei să imagineze o forţă supranaturală care să fie responsabilă pentru toate fenomenele de neînţeles lor decît să imagineze toată acestă încrengătură de reguli matematice şi legi fizice pe care noi astăzi o numim ştiinţă.
      Mai departe totul a mers din aproape în aproape, părinţii au transmis această predispoziţie prin educaţie copiilor lor. Să te declari a-religios e destul de greu şi astăzi, cînd nu te supui decît oprobriului vecinilor dacă nu primeşti popa "cu sfinţitu`" de crăciun, bobotează, paşti sau mai ştiu eu cînd... Cum s-ar fi putut face asta oare în vremurile cînd comunităţile erau mult mai restrînse şi mult mai inter-dependente?
      Un copil nu se naşte predispus a fi religios. El este învăţat să gîndească religios. Un argument în acest sens (dar nu singurul) este că biserica (cel puţin cea creştină) a făcut şi face eforturi de a lua "sub oblăduire" copiii de cum s-au născut (acel repaus de apx o lună are şi el un rost machiavelic - dacă e nevoie, pot să dezvolt). Tot astfel pot fi înţelese eforturile bisericii de a se însinua în educaţia predată în şcolile seculare...
      Iată cum predispoziţia spre religiozitate nu e nici pe departe vreo necesitate biologică de supravieţuire (ar fi şi culmea, noi, specia cea mai adaptată la condiţiile de pe Pămînt, să avem nevoie de aşa ceva... ce te faci cu restul vieţuitoarelor? În trecut oamenii pretindeau că se feresc de prigoana divină construind catedrale; în Ro încă se întîmplă, luînd pesemne aminte că nu există o catedrală a mîntuirii iepurilor de apă - specie în extincţie).

      Ștergere
    2. Bogdan Carp
      Există totuşi o predispoziţie spre ritual. Comportamentul stadardizat este absolut necesar pentru a supravieţui şi a putea învăţa ceva. Din acest punct de vedere, de a ritualiza existenţa, suntem toţi homo religiosus, în sens de homo ritualicus. Motivaţia supranaturală a ritualurilor a fost doar virusul ce a profitat de breşa noastră de dezvoltare, atât ca indivizi cât şi ca specie.

      Ștergere
    3. @Profu' de Religie:
      Nu înţeleg de ce aduceţi în discuţie ritualul ca argument pentru o presupusă înclinaţie religioasă a omului. De ce ritualul ar trebui numaidecît corelat cu sentimentul religios? Ritualuri au mai toate animalele, le suspectaţi, poate, şi pe ele ca avînd înclinaţii religioase?

      Ștergere
    4. Ritualul şi dogma împreună generează religii. În articol sunt accentuate intenţiile dogmatice, mai ales la sfârşit. Dogmele profită de ritualuri pentru a se impune şi generează ritualuri pentru a se conserva şi transmite. De asta trebuie să observăm de ce ritualul respectiv există şi care este "pericolul" ca acesta să fie generat de dogmă sau ca o dogmă să-l confişte.

      Ștergere
  9. Cu scuzele de rigoare,
    fanatismul este doar prostie mistica finala.

    Nu am vazut fanatic (in orice domeniu) care sa nu fie monument de prostie si ineptie. Ceva imi zice ca fanatismul e invers proportional cu IQ-ul.

    Ce e mai socant la fanaticu' religios roman (pe asta l-am studiat indeaproape), e faptul ca nu isi cunoaste nici macar religia pe care vrea sa o slujeasca cu atata ardoare. La noi fanatismul e prostie si furie fara motiv. Poate un pic de frustrare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce ne facem cu felul nostru de a fi? E si felul meu de a fi si iata ca nu ma domina. Teoretic e simplu:daca nu se mai indoctrineaza copiii si in plus li se da o educatie solida despre lumea in care traim si uneltele necesare pentru a face fata provocarilor ei in mod realist, in ziua de azi avand tot ce ne trebui sa fim atei linistiti, fara angoase cosmice, nu vad ce necesitate am mai avea pentru credinte in iluzoriu.

    RăspundețiȘtergere
  11. Această predispoziţie ce duce la religiozitate nu se poate spune că nu există

    Nu se poate spune ca nu exista nici predispozitia de-a depasi perioada adolescentei la nivel psihic, si nu doar la nivel fizic . Insa in cadrul unei familii unde se face educatie de tip autoritarist predispozitia asta este omorata din faşa sau trimisa sa se manifeste aiuristic.

    In fapt religiosii sunt persoane care n-au reusit sa depaseasca adolescenta si care simt in continuare nevoia de parinti. Este clar ca cresterea de care au avut parte majoritatea nu avea ca subiect central independenta copilului.

    RăspundețiȘtergere
  12. 'Idelogiile politice nu sunt altceva decât religii reaşezate' - nu ti se pare ca religiile nu sunt altceva decat ideologii politice reasezate, introducandu-li-se un atribut de sacralitate care daca este neglijat va fi urmat de pedepse inimaginabil de dureroase? Nu e ca un fel de regim totalitar bazat pe metafizic?

    Cat despre aceasta discutie inutila despre asemanarea diferitelor comportamente cu religia. Din cate stiu eu: nu religia a dus la nevoia de acceptare intr-un grup, ci invers; nu religia a dus la ritualizarea comportamentelor, ci invers (ritualul care mi se pare foarte interesant si banal este cafeaua si tigarea de dimineata pentru ca stiu oameni care il practica dar nici macar nu le palce cafeaua)

    Si inca ceva, tot am observat ca discuti despre o predispozitie genetica catre religie. Totusi sper ca nu vrei sa intretii un blog in care sa aduci critici diferitor persoane fara sa aduci dovezi pentru a-ti sustine parerile. Eu, daca imi aduc bine aminte, am invatat ca religiozitatea are o heritabilitate foarte mica, undeva la 9%. Cat despre studii de asociere genetica cu privire la religiozitate nu prea stiu. Totusi, deoarece tu ai afirmat despre aceasta, te rog adu-ne niste dovezi stiintifice. Am sa mai caut si eu pe APA ca am acces.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect. Bine punctat.
      Predispoziţia este de fapt pentru a asculta de autoritate şi a ne încadra în grup, de a servi pe cei ce ne servesc şi de a căuta soluţii pentru "pacea interioară". Virusul religios atacă aici stimulând exact aceste "găuri de securitate". Se intră într-o reacţie în lanţ.

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.