7 octombrie 2011

Recensământul contează

Teoretic, politicile publice sunt stabilite pe baza unor informaţii statistice. Guvernanţii, drămuind averea strânsă de la noi prin impozite şi taxe, iau în calcul detaliile cu privire la structura populaţiei, preconizând şi executând o anumită direcţie de dezvoltare sau o anumită defalcare a cheltuielilor. Aceste calcule se bazează fundamental pe datele ce le vor fi prezentate după realizarea recensământului din octombrie 2011. Atunci vor stabili care sunt aşteptările noastre, încercând să ne vină în întâmpinare cu promisiuni şi mai apoi cu decizii. Astfel încât contează ceea ce declarăm şi ceea ce va fi notat de recenzor. Cel puţin în teorie.
Chiar dacă luăm în considerare că aceste informaţii vor fi utilizate doar pentru "a justifica" anumite cheltuieli şi tot este necesar ca datele centralizate să reprezinte cât mai aproape de realitate starea de fapt. Scad şansele de apariţie a unor abuzuri în cheltuirea banului public, adică banii noştri.

Un tip de cheltuială utilizat frecvent de politicieni este în sensul "ctitoririi de biserici". Dacă ar fi fost cu banii personali ai politicienilor nu aş fi obiectat nimic, dar aceştia invocă datele recensămintelor trecute pentru a justifica "înălţarea" unei anumite biserici cu bani publici. Iar statul român a tot dat bani pentru asta. Dovadă cele peste 18000 de biserici existente în România.
Iată de ce întrebarea 25 din formularul de recenzare - "Cărei religii consideră persoana că îi aparţine?" - devine foarte importantă pentru viitoarele proiecte de construcţii (şi eventual spălare de bani).

O altă strategie ce se stabileşte în funcţie de apartenenţa religioasă (şi dedusă prin declaraţia din recensământ) este cea de relaţie "corectă politic" la nivel social, învăţământul fiind o arie principală de activitate. Altfel spus dacă majoritatea sunt ortodocşi pare normal ca educaţia religioasă în şcoală să fie obligatoriu ortodoxă. Binenţeles că acestă aberaţie este incorectă dar asta se întâmplă. Copiii sunt minţiţi cu privire la adevărul evidenţiat ştiinţific în cadrul orelor de religie în virtutea unui fals drept al majorităţii. Inclusiv copiii ce aparţin unor familii de altă religie sau fără religie.

Acum referitor la "fără religie". Majoritatea persoanelor non-atee cu care am stat de vorbă cu privire la opinia lor în ceea ce priveşte definirea divinităţii în care cred au răspuns ceva de genul: "da, există ceva, o forţă, o entitate, ce a creat lumea, dar în nici un caz nu este cea prezentată de Biblie şi de preoţii ortodocşi."; sau: "Biblia este adevărată doar dacă o interpretăm şi dacă o privim ca fiind o culegere de metafore şi de parabole. Nu trebuie urmată ad-litteram." Este clar că marea masă a populaţiei din România nu este ortodoxă. Mai repede sunt adepţi a ceea ce înseamnă Intelligent Design, dacă termenul nu ar fi mult prea nou pentru a fi folosit pe scară largă, dar în nici un caz nu sunt adepţii creştinismului ortodox aşa cum Biserica Ortodoxă Română încearcă şi îl introducă prin orele de religie în mentalul copiilor noştri. Ortodoxismul este perimat, până şi preoţii preferă doar o situaţie de satisfacţie tradiţională (nuntă, botez, înmormântare) în detrimentul corectitudinii dogmatice. Pentru că acestă dogmă ortodoxă nu e cu adevărat îmbrăţişată de populaţie. Cu excepţia câtorva persoane prezente la mai toate plimbările de moaşte, sfinţiri şi hramuri (persoane cu carenţe majore de discernământ - a se vedea îmbulzelile, deşi sunt doar câţiva) grosul populaţiei este oripilată de manifestaţiile respective. În mod normal aceştia ar trebui să se declare la recenzor ca fiind fără religie în sensul afilierii la o anumită dogmă religioasă sau la anumită biserică.
În sprijinul lămuririi celor ce au o opinie personală cu privire la divinitate le stă la dispoziţie şi recensamant2011.ro:
Recomandări pentru credincioşii neafiliaţi unei biserici şi Întrebări frecvente.

De fapt recensământul ar putea să fie complet depăşit de realitatea socială, dacă aceasta ar fi situată pe baze corecte. Una dintre ele este chiar întrebarea în sine, ce induce ideea că "trebuie" să ai o religie. Corect şi normal ar fi fost să fie mai întâi întrebarea dacă ai sau nu o religie, apoi care este aceea. O alta este sistemul de finanţare din oala publică. ASUR a înaintat o scrisoare deschisă şi o propunere de dezbatere legislativă în ceea ce priveşte finanţarea cultelor din România pe sistemul german. În scurt, dacă ar fi condiţionat răspunsul de necesitatea afilierii la o anumită biserică prin plata unei contribuţii sunt sigur că numărul celor declaraţi "fără religie" ar creşte exponenţial. Acest lucru nu se întâmplă acum pentru că această contribuţie este în realitate ascunsă în impozite şi taxe (deşi, ortodocşii o ştiu, există contribuţie la biserică cu toate că aceasta primeşte bani de la stat).

14 comentarii:

  1. Agitatia observabila usor in acest text este cauzata de faptul ca recensamantul acesta va arata ca numarul ortodocsilor este in mod neasteptat cvasiconstant sau chiar in crestere.
    Intre timp oamenii s-au mai lamurit ce-i cu sectele si cu umanistii.

    RăspundețiȘtergere
  2. @mastic
    Nu există o creştere a ortodocşilor, dimpotrivă. Constat o persistentă poziţionare eronată în ortodoxie şi confuzie, asta da...

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce ar fi pozitia acestor ertodocsi confuza si a voastra mai putin eronata?
    Exista si umanisti religiosi si umanisti credinciosi si multe alte specii, cert este ca cei care pretind un fel de exclusivitate in umanism si cunoastere stiintifica sunt de fapt cei limitati si foarte putin siguri de drum.

    RăspundețiȘtergere
  4. @mastic
    De ce? Pentru că sentimentul de securitate creşte atunci când "eşti la fel cu ceilalţi", chiar şi numai declarativ. Pentru că a te recunoaşte diferit, în cazul în speţă ateu sau fără religie, înseamnă că ai dus o intensă activitate de a te lămuri cine eşti cu adevărat. Deci confuzia ateilor este insignifiantă, având multe răspunsuri pe care ei le-au găsit deja la întrebări pe care teiştii nici măcar nu şi le-au pus.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si activitatea de a lamuri si pe altii cine sunt ei cu adevarat cum se numeste? Tocmai voi incriminati prozelitismul religios, desi activitatea voastra este in oglinda cu aceea a bisericii.
    Raman la parerea ca totul este un pretext si ca exista un substrat usor de intuit mai ales din felul in care va desfasurati propaganda.
    Recensamantul nu este un mijloc de a-ti afirma personalitatea ca cetatean, ci de a evalua cantitativ si calitativ niste repere. Ce zici, daca ar exista o rubrica cu optiunea: umanist crestin ortodox, crezi ca cei pe care ii crezi tu ametiti de sistem si trecuti in mod eronat la capitolul ortodocsi ar intra mai curand acolo sau mai curand la cei cu optiunea umanist secular? Macar astia de la ASUR au spus ce sunt, secularism, mai sunt unii insa care si-au spus doar Asociatia Umanista ca si cum le este doar lor rezervat umanismul, in schimb principala lor ocupatiune mintala este daramarea bisericii ortodoxe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Adica observ din partea voastra o pozitie mai ortodoxa decat a Bisericii Ortodoxe, ca sa nu zic mai catolica decat Papa. Adica, biserica catolica si aceea ortodoxa ii recunoaste si ii primeste in cadrul ei pe cei care se pare ca au mai mult decat dubii sau au un fel superficial de a-si manifesta religia, credinta, traditiile, etc, in schimb voi ziceti: nu, ori sunt crestini ca la carte ori nu sunt deloc. Iata o atitudine laudabila din partea voastra, biserica este emotionata de rigurozitatea pe care o manifestati pentru felul in care-si ingrijesc sufletul oamenii, dar nu seamana asta a ipocrizie?

    RăspundețiȘtergere
  7. @mastic
    Spui: "Raman la parerea ca totul este un pretext si ca exista un substrat usor de intuit mai ales din felul in care va desfasurati propaganda."
    Nu pe bune... Şi care ar fi acesta?

    Ipocrizie este din partea clerului conştient de inexistenţa divinităţii, dar care oferă iluzii în schimbul avantajelor materiale. Sau prostie, dacă o fac crezând ei înşişi în supranaturalul inventat chiar de ei.

    "Noi" am fi ipocriţi dacă am susţine că există vestita divinitate "Monstrul din Spaghete" fără să oferim nici un fel de dovadă. Sau "voi" aţi fi ipocriţi susţinând că facem asta pentru a câştiga bani din vânzarea bibliei "Învierea Monstrului din Spaghete"? Nu de alta dar lingerea ei transformă pe cel ce crede asta în asta în veşnic preafericit, şi asta o spunem indeosebi copiilor, doar ei sunt atât de predispuşi să ne creadă pentru toată viaţa lor...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai substratul si scopul care leaga cam toate organizatiile astea umaniste inclusiv ONG-urile pentru o societate deschisa ale lui Soros este reprezentat de daramarea si compromiterea ideilor nationale si ale simbolurilor nationale in mai toate tarile, stergerea granitelor, stergerea si estomparea istoriei si a evenimentelor istorice. Sigur, cu exceptia Israelului. Acolo n-avem voe sa cerem iesirea religiei din scena.
    Cam in aceeasi agenda se afla si bataia aia de joc de istorie alternativa introduse de atatia ani si bataia aia de joc de ministri ai educatiei. Interesant ca nu vedeti mizeria de istorie care se baga pe gat copiilor, in schimb v-a casunat pe o singura ora de religie pe saptamana si pe biserica ortodoxa.

    RăspundețiȘtergere
  9. @mastic
    Întrebarea mea era retorică şi cu intenţie de ironie.
    Pentru că ai răspuns la ea sunt nevoit să precizez că ai nevoie de dovezi pentru a-ţi susţine afirmaţiile. Şi dovezile nu pot fi de tipul analogiilor, generalizărilor sau interpretărilor. Faptul că două entităţi sociale au valori comune nu înseamnă că au colaborări (ca şi cum ai spune că ortodocşii colaborează cu evreii pentru că "să nu ucizi" este valoare comună, ba chiar întregul vechi testament). Cât despre aberaţiile anti-Soros-iene nu pot spune decât că aceste exclamaţii sunt dovada existenţei credulităţii, lucru ce duce la predispoziţia de a genera, crede şi difuza zvonuri (http://profudereligie.blogspot.com/2010/01/zvonurile-antivaccin.html.

    RăspundețiȘtergere
  10. Personal il prefer pe Soros altor analisti economici si chiar credeam la un moment dat ca merita cel putin un premiu Nobel pentru activitatea ONG-urilor pe care le finanteaza si pentru investitiile in oameni pe care le are peste tot in lume.
    Nu ma deranjeaza Soros nici din cauza perspectivei de speculator financiar pentru care este acuzat din rasputeri. Bravo lui, daca un sistem este subred este rolul speculatorilor sa-l testeze, o face pe resursele lui si ale celor care au incredere in el, desi in mod evident si dovedit multe din loviturile dar si esecurile sale s-au bazat nu doar pe intuitie si pariuri riscante ci si pe manipulari si informatii ale celor care aveau decizia intr-o tara sau alta.
    Ceea ce ma deranjeaza este ca individul are ca multi alti evrei(si nu o spun ca pe o acuzatie antisemita) tendinta de a despica, fierbe si in fapt distruge lumea. In special lumea traditionala. Pentru mine biserica este in primul rand traditie, iar istoria ca si biserica reprezinta insasi esenta umanitatii pentru ca ambele sunt legatura necesara intre cei din prezent si cei care nu mai sunt, iar fara biserica si istorie nu lasam nimic celor de dupa noi. La acest capitol Soros este un gunoi.

    RăspundețiȘtergere
  11. @mastic
    Ai o patetică nevoie de stabilitate. Este adevărat, unii oameni nu pot trăi în această lume dinamică, iar tradiţia creează această iluzie a stabilităţii. Repet, ai dovezi că Soros e vinovat de nesiguranţa ta? Nu cumva este un reflex religios de a identifica Răul cu ceva concret?

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi suna cunoscut asta cu nevoia de stabilitate din discursurile psihologilor care apar pe la tv. Asa o fi, cert este ca patetismul este vizibil in textele de pe aici si mai putin in textele mele. Nu ca ar fi ceva rau, na, au si pateticii rolul lor pe lume.
    Cat despre sigurante, nesiguranta, asta merge mai bine cu teama de argumentele politicienilor fara sa apreciezi daca ele sunt valide sau doar pretexte. Asa ca nu ma obosesc sa-ti combat logicile penibile, ca nici tu nu stii cum sa mai scoti de-o concluzie pe aici, ci le resping.
    Mi-au displacut mereu oamenii siguri pe ei pentru ca de obicei fie mint fie sunt ei insisi raul pe care il tot combat.
    oricum, din reactiile de pe aici imi dau seama ca am intuit destul de bine cam cu ce va ocupati si de ce.

    RăspundețiȘtergere
  13. @mastic
    Am priceput, ca orice credincios creştin ai o persistentă predispoziţie de a confunda incertitudinile tale cu Răul şi apoi de a-l identifica pe acesta cu ceva concret şi palpabil.
    Chiar scrisesem un articol-recenzie în acest weekend pe această temă: http://profudereligie.blogspot.com/2011/10/diavolul.html
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu sunt asa usor de catalogat pe cat crezi si este posibil sa nu fiu atat de credincios pe cat par uneori si nici atat de nesigur pe cat ma vad altii.
    Bineinteles ca am incertitudini, ca si voi, cert este ca raul se afla in certitudini, nu invers.
    Singura iluzie in care mai cred este libertatea. Cu timpul am aflat ca exista mai multe feluri de a fi liber, dar singurul dintre acestea cand nu ti se pare chiar deloc este atunci cand iubesti.
    Sunt mai mult traditional decat credincios si am observat ca majoritatea celor care se cred atei sau au unele revolte majore impotriva bisercii sunt ca mine.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.