28 februarie 2012

Atenţie, în clasa I copiii sunt în pericol!

Nepoţica mea merge în toamnă la şcoală. Are 6 ani şi deja citeşte cursiv. N-a-mpins-o nimeni. Pur şi simplu curiozitatea a făcut-o să-ntrebe ce-i cu semnele-alea de pe etichete, reviste şi cărţi. Ca un burete soarbe tot şi e fascinată de ce se ascunde sub cuvinte. Aseară ne-am reîntâlnit la bunica (mama mea). Din una-n-alta am ajuns să povestim de Soare şi Pământ. Că de ce nu pleacă de pe pământ când sare în sus. Cum adică Pământul e rotund, ce e gravitaţia şi de ce Soarele e cald. De ce Soarele e ziua şi noaptea-s stele. De ce luna nu-i la fel şi de ce bate vântul. De ce? De ce? De ce?

A fost o oră de vis, de noutăţi uşor de acceptat şi fascinant de tulburătoare. Am făcut repede un sistem solar. Eu eram Soarele, cealaltă nepoţică Luna şi ea Pământul. Demonstraţii ştiinţifice la nivel de copii de 6 ani. A înţeles de ce Luna arată altfel şi nu e mereu rotundă, de ce vede stelele doar noaptea şi de ce Soarele pare că se plimbă pe cer, deşi Pământul se învârte. Şi cum de toate astea e vinovată gravitaţia, acea forţă ce-o ţine pe sol.

Dar asta se va duce pe Apa Sâmbetei când va ajunge la şcoală. Se pare că va face religie. Ortodoxă. I se va spune că Dumnezeu a creat mai întâi lumina, şi abia mai apoi Soarele şi Luna. Că tot Dumnezeu e cel ce a pus Soarele să stea deasupra Pământului şi că Pământul e în centru, fiind grădina domnului. Că ştiinţa e o încercare de a vedea altfel lumea, dar că vrerea Domnului e peste puterea şi cunoaşterea oamenilor şi că dacă nu se închină când trece pe lângă biserică o calcă maşina.

Şi le va-nghiţi ca atare. Pentru că este copil, pentru că genetic este programată să asculte toate informaţiile care vin de la adulţi, pentru că familial este dresată că profesorii sunt adulţii cei mai de încredere. De exemplu eu puteam să-i spun că există gravitaţie dar că fenomenul se datorează voinţei Îngeraşului. M-ar fi crezut? De ce nu!? Doar a fost învăţată că Îngeraşul există şi că acesta o apără de fricile vârstei dacă spune poezia. Pardon, rugăciunea...
(Nu era mai corect şi mai sigur pentru soră-mea să-i explice, seara, înainte de culcare, că nu există nici un fel de monstru sub pat? Aşa fata ştie că monstrul există şi că Îngeraşul îl îndepărtează!!!)



Copiii, începând cu clasa-ntâi, sunt în pericol. În pericol de eroare de judecată. În pericol de imagine deformată despre lume şi despre ei înşişi. Vor învăţa la şcoală că sunt păcătoşi pentru că părinţii părinţilor lor au păcătuit. Că sunt răi dacă contestă lucrul acesta. Că sunt atât de iubiţi de Dumnezeu încât acesta abia aşteaptă ca după ce vor muri să ajungă în rai. Sau în iad, dacă au făcut greşeli. Şi că singurii care ştiu ce trebuie făcut pentru a ajunge în rai şi nu în iad sunt preoţii şi duhovnicii. Li se va spune că viaţa este o situaţie pasageră şi că mântuirea este adevărata lor menire.

Asta vor învăţa în clasa I. Câte o oră pe săptămână. Apoi şi în clasa a II-a. Şi într-a III-a. Şi tot aşa timp de 12 ani, cât vor fi la şcola obligatorie şi "gratuită". Vor fi învăţaţi de profesori de religie ce au mult mai multă evlavie faţă de dumnezeul la care se închină decât înţelegere şi respect pentru minţile în formare a copiilor.

Puteţi face ceva? Da. Puteţi scoate de la religie copilul dumneavoastră. Pur şi simplu să nu facă acea oră. Cam dificil pentru un elev de clasa-ntâi, mai ales dacă religia este la mijlocul programului. Dar nu imposibil. Iată ce scrie Mirel Palada pe platforma Vox Publica:
"Hei, tocmai mi-am dat copilul la școală într-a întîia și nu vreau să-l dau la religie. Voi cum ați făcut? Ce reacții au fost? A fost copilul surghiunit, ostracizat, tratat cu dispreț, respingere, rejecție? Vrem neapărat să-l retragem, oricum îl vom retrage, dar vrem să știm și părerea ta. Ce face în timpul ăla? Cum se descurcă? Cum v-ați descurcat? A fost bine?
O veste bună: da, a fost bine. Nu, nu a fost ostracizat, respins. A fost un pic de surpriză la început, însă copiii în cele din urmă s-au obișnuit și basta.
Poate că a contat și faptul că fata noastră nu a fost singură, că mai erau două gemene musulmane care nici ele nu erau lăsate de părinți să participe la îndoctrinarea de spălare de creiere (nu, nu: nu sînt cuvinte grele – ce se întîmplă acolo e curat îndoctrinare, ca de altfel cum e cazul cu orice act de propăvăduire agresiv-religioasă, sau catehizare, cum îi spune la limbajul lor de lemn lemnos și viclean și unsuros și șerpesc).
La început, ora de religie era în mijlocul programului, și atunci fata noastră se ducea pe la sala de sport, stătea pe coridor, la bibliotecă, făcea altceva. Pe urmă a avut noroc și orele de religie au fost puse ultimele și atunci pur și simplu venea mai devreme acasă.
[...]
Drept pentru care vă recomand din tot sufletul să vă retrageți copiii de la orele de religie. Se poate, nu lasă sechele, face bine la dezvoltarea creierului din dotare. Creier proaspăt, naiv, maleabil, de copil care crede tot ce i se spune.
În consecință, faceți tot posibilul să le povestiți despre religii, nu despre religie, despre zei, nu despre zeu, despre nevoia oamenilor de a crede în ceva. Demitizați acest bau-bau cu grijă, cum desface mecanicul motorul să-i schimbe segmenții, cum despică chirurgul burdihanul cu bisturiul să scoată apendicul cel inutil și scîrbos și moale.
Și pe urmă. o dată vaccinați, nimeni nu se supără dacă vor învăța și Înger, îngerașul meu și celelalte bălmăjeli naiv-viclene, atîta timp cît știu că e o poveste, nu realitatea cea reală."

Cum procedaţi? Asta e simplu, deşi iniţial vi se vor pune o grămadă de piedici.
Completaţi şi depuneţi cererea de mai jos la secretariatul şcolii. Şi ar fi bine să solicitaţi un număr de înregistrare, aşa, de control, să nu se piardă...
"Ca să nu spun că viclenia merge și mai departe și la primele ore se face tot posibilul să se lase impresia că orele de religie sînt de la sine înțelese, obligatorii. Nimeni nu zice nici pîs că sînt de fapt opționale. Prostirea poporului prin omisiune. Doar dacă cineva știe și ridică subiectul, atunci catadicsesc să discute despre el. Altminteri, nici o vorbă. Ia, hai: încolonarea și la pupat poala popii de mici, că țara are nevoie de slugi disciplinate, cu frica lui Dumnezeu, nu de minți libere, care să gîndească cu creierul din dotare. Gînditul e primejdios, nu faceți chestia asta fǎrǎ îndrumarea, permisiunea și controlul nostru!" (Mirel Palada)

Către Şcoala / Liceul ............. din …...................

Stimate domnule Director / doamnă Directoare

Subsemnatul, nume prenume, CNP......................, C.I. Seria......, nr. ….............., părinte al elevului / elevei cu numele …............................................................... din clasa….................doresc ca acesta / aceasta să nu urmeze ora de religie în anul şcolar 2011 – 2012.

Cererea mea se întemeiază pe următoarele prevederi legale:

1. Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea educaţiei naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
2. Decizia 72/1995 a Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea unor prevederi ale Legii învăţămîntului, afirmă că Religia nu trebuia înţeleasă ca disciplină obligatorie, obligativitatea constând numai în introducerea acestei discipline în planurile de învăţămînt, religia şi confesiunea rămânând să fie alese sau nu.

Cu mulţumiri anticipate,
Semnătura
Data


15 comentarii:

  1. Materie facultativa pe naiba, acum 3 ani cand am avut parte de minunatul sistem al admiterii la liceu cele cateva sutimi adaugate mediei puteau fi diferenta ce te ducea sau nu la o institutie de invatamant mai buna. Acum in clasa a 11-a se repeta aceeasi problema. In ciuda faptului ca planuiesc a da admiterea la o facultate unde este irelevanta media generala/la anumite discipline, nu imi pot permite sa nu ma prezint la ora sapatamanala de mitologie, ca de, "nu se stie".

    As fi preferat nespus optiunea de a o inlocui cu ceva mai placut cum ar fi: programarea, literatura universala/contemporana, sociologie, filozofie etc; dar ce sa-i faci? Mai bine este finantata indoctrinarea religioasa decat un alt curs realmente util si/sau placut pentru elev.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anne Onymous
    Ar mai fi fost o soluţie. Să ai 10 pe linie la toate celelalte materii...

    Şi ce bine ar fi fost dacă era cu adevărat "ora de mitologie" şi nu "ora unei anumite mitologii"! Cât de spectaculoasă este ideea genezei Căii Lactee: jet demiurgic de lapte din sânul Herei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nepotica dumneavoastra nu invata stiinta in adevaratul sens al cuvantului. Ea stie ca un mar de exemplu se afla in locul in care-l asezi, pe masa, si nu se poate afla concomitent si in camara sau in fructiera. Se spune ca doar Dumnezeu are proprietatea de a se afla concomitent in locuri diferite. In lumea noastra nu.

    Ei bine, nepotica nu va invata ce spune copilul teribil al stiintei, si anume cuantica. In cuantica o particula se poate afla simultan in mai multe locuri. Poate ca stiintele de frontiera nu sunt cel mai bun exemplu; optica ne arata existenta in lumina a unor culori pe care ochiul nostru nu le poate percepe (infra si ultra). Nepotica stie ca iarba e verde si cerul albastru pentru ca asa a fost INVATATA sa vada realitatea. De fapt culoarea e o iluzie, corpurile nu o contin, ci o fabrica pe loc, sub actiunea luminii, in functie de densitatea lor. Corpurile sunt in sine transparente, mai mult sau mai putin.

    Copilul e invatat sa se increada in simturi, in ceea ce vede si aude. Sigur, cand va ajunge la granitele stiintei, unde isi va da seama ca universul tridimensional, cantat si periat datorita imensitatii sale e de fapt marginit de propriile-i dimensiuni va intelege cat de fragila e cunoasterea in care ne putem atat de multa incredere. Dar pana atunci il vom invata cu o poveste la fel de subtire ca si religia: ca cerul e albastru, ca Universul e nemarginit (vorbim totusi de 3 dimensiuni, nici macar de 3 milioane de dimensiuni), ca mami si tati se afla doar intr-un singur loc etc.

    Si stiinta are mitologia ei proprie. Omul are nevoie de un teren solid, altfel se scufunda.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Se spune ca doar Dumnezeu are proprietatea de a se afla concomitent in locuri diferite". Doar se spune. Nu este un fapt evidenţiat. Asta trebuie să înveţe nepoţica (şi toţi copiii de altfel). Că evidenţele sunt importante şi nu ceea ce se spune. Asta face ştiinţa adevărată. În fizica cuantică s-a observat (evidenţiat) existenţa unor particule concomitent în mai multe locuri deodată, pe când existenţa vreunei divinităţi nu este dovedită.
      Iar nivelul la care se face prezentarea în ştiinţă este gradual, abia după ce păşeşti pe prima treaptă poţi accesa cea de-a doua. Dacă metoda prin care o faci nu este ştiinţifică, degeaba. Vei ajunge doar să crezi, fără nici un fundament funcţional (dovezi), ci doar pentru că se potriveşte sistemului de gândire. Asta nu trebuie să fie implementat în mintea copiilor. Pentru că omul învaţă şi să fie prost la fel de uşor ca şi să fie deştept, câteodată chiar mai repede, pentru că e mai comod.

      Ștergere
  4. De fapt, este complet inoportun sa indoctrinezi copilul cu scientism materialist. Nici comunistii nu se ocupau cu asa ceva!!
    Mintile copiilor sunt foarte fragile, de aceea se apeleaza la cantecele, poezii, desene, povesti etc.
    Daca indoctrinezi copilul de mic ca este o maimuta proasta care o sa moara... e reteta sigura sa devina un adult leguma, depresiv, drogat si sinucigas.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un copil este crud, mai ales la vârste fragede. La câţiva ani nu are conştiinţa morţii, de asta sunt cazuri de criminalitate (copii ucişi de proprii fraţi datorită unor gesturi de prea multă dragoste) sau animale chinuite şi ucise de copii. A explica de ce moartea este prezentă şi că aceasta trebuie luată în considerare nu este o dovadă de "scientism materialist" ci un răspuns normal. Anormal este să spui copilului că moartea nu există sau că aceasta este doar o trecere spre rai.
      Trebuie să te contrazic în ideea că ateii sau "materialiştii" sunt depresivi, drogaţi şi sinucigaşi. Dimpotrivă, ei au toate motivele de a ţine la această viaţă şi de a o face frumoasă: pentru că e singura. Religia îndoctrinează odată ce susţine că cei ce nu o îmbrăţişează sunt "maimuţe proaste". De exemplu eu susţin că suntem "maimuţe deştepte". Şi frumoase. Şi bune cu ceilalţi. Chiar dacă au alte opinii decât noi...

      Ștergere
    2. Tu poti sa spui doar ca PAREREA TA ESTE ca iti plac maimutele... sau ca consideri ca este `destept` sa iti risipesti viata cu speculatii despre gauri negre si fosile...
      Dar nu poti pretinde obiectivitate. Daca nu exista o vocatie transcendenta a vietii, nu exista frumusete, de fapt nicio calitate. Ci totul se rezuma la perceptie si subiectivism (conform discutiei celeilalte).

      `Normal` este sa ii explici copilului sa se fereasca de violenta si de pagube materiale, pt ca acestea sunt inerent rele. Speculatiile tale metafizice despre moarte... la `cercul` de filosofie:) nu in sanul familiei, unde copilului ii trebuie asigurat un cadru optimist si luminos.

      Eu nu stiu ce motive va imaginati ca aveti voi sa traiti, insa ceea ce stiu cu certitudine este ca efectul ideologiei voastre este suferinta, durere si moarte.

      Ștergere
    3. Nu cred ca intelegi complet pericolul de a otravi o minte cu gandirea magica. E cel mai crud lucru pe care il poti face unui copil...

      Genetic copii din specia noastra (HH Sapiens) sunt programati sa asculte si sa emuleze adultii. E pretul platit pentru un creier prea voluminos.

      Un copil invata si retine instinctiv toate notiunile si mai ales tiparele de gandire ale adultilor.

      Vocatia trascedentala a vietii e in pamant, compost pentru plante. Atat. Ce lasi in urma, ce realizari, ce imprint lasi in societate e tot ce conteaza. Cateva kilograme de chimicale inerte nu transced nimic, eventual fundul cosciugului.

      Din pacate pentru noi, nu suntem nemuritori, si mai ales, traim intr-o lume unde moartea e ceva usor de intalnit (fie ca e vorba de o insecta, sau de o ruda apropiata). Din pacate e singura certitudine din existenta noastra. Sa te ascunzi dupa degete filozofice/metafizice e o pierdere de vreme completa.

      Motivele de trait ale unui om nu au nici o legatura cu finalul vietii biologice. Toti o experimentam odata si pe aia, deci nu vad ce rost are sa nu ne impacam cu soarta de la o varsta cat mai frageda. Evitam niste socuri si explicatii mult prea neplacute dupa... parerea mea ca tata.

      Lumea nu e nici optimista, nici pesimista, nici luminoasa si nici intunecata. Lumea exista, si un copil e mai mult decat dotat sa o accepte asa cum e, nu prin prisma unui parinte prea speriat de propria perspectiva asupra vietii. Nu zice nimeni sa iti trimiti copilul sa supravietuiasca in jungla sau mai stiu eu ce, dar nici sa il tii in platul de clestar, cu zane si feti frumosi. Nu ajuta la nimic, ba mai mult, risti ca ii distrugi curiozitatea si creativitatea...

      Ștergere
    4. @Adi
      Ai grijă la vocabular şi formulare! Şi ai grijă că o iei pe arătură! Pentru că asta ai făcut prin aberaţiile insinuante de mai sus.
      Păcat că deşi îţi recunoşti limitările ("Eu nu stiu ce motive va imaginati ca aveti voi sa traiti") nu eşti în stare să-ţi depăşeşti frica de necunoscut pe care o transformi în ură faţă de ceilalţi. Mare păcat...
      @rftghost
      Bine spus.

      Ștergere
    5. Deci nu exista niciun element obiectiv in ceea ce zici tu `otravire cu gandire magica`. Pur si simplu e o metafora care te-o impresiona pe tine, dar nu are nicio valoare.
      Gandirea magica nu e niciun fel de otrava si nu provoaca nicio paguba materiala... cu siguranta nu mai mare decat `gandirea` materialista.

      Dar, pentru a evita duelul intre opinii personale:
      `Sa te ascunzi dupa degete filozofice/metafizice e o pierdere de vreme completa`
      Daca consideri asa ceva ca axioma fundamentala, atunci automat ai ucis orice baza de conversatie. Nimeni nu iti mai poate oferi niciun argument, deoarece respingi prin definitie orice argument.
      Iar eu am fost binevoitor si nu am abordat ideile religioase sub aspectul `adevarului`, ci al beneficiului socio-uman.

      Poti sa te apuci sa iti educi copiii ca nu exista sentimente, nu exista frumos, nu exista arta si filosofie, toate sunt pierderi de timp... si ca nu exista decat biologie. Daca tu consideri ca asta este benefic...
      Opinia mea este ca ar trebui interzis sa faca copii cuplurilor care nu isi declara apartenenta la un grup religios.

      Ștergere
    6. Profu, faptul ca imaginatia mea nu isi poate imagina ce isi imagineaza imaginatiile voastre... nu e o limitare, ci inseamna ca aveti voi prea multa, eventual devianta, imaginatie :)
      Consideram ca imaginatia este o calitate cand produce lucruri de valoare, nu toate aberatiile... altfel ar trebui sa ii laudam pe idioti.
      Daca ati fi avut vreo justificare rationala, obiectiva, pentru a adopta ideologia ateista, atunci cu siguranta as fi cunoscut-o si eu!
      Singura tentativa in acest sens ar fi hedonismul... dar ma indoiesc ca va pretati la asemenea apologetica :)
      Daca viata este episodul dintre nastere si moarte, atunci nu exista valoare. Punct. Va iluzionati voi ca `are valoare pt voi`... dar e ca si cum te-ai duce la piata sa iti vinzi cartofii cu 1 milion kilogramul.
      Poti sa iti imaginezi si ca defecatia are valoare existentiala :)

      Ștergere
    7. @Adi,
      Pentru ca devii un pic cam nesimtit...
      Opinia mea e ca tu ar trebui sa fii internat la baietii cu camasi albe, lungi, si cu incheiere la spate...

      Gandirea magica nu e o metafora, si crede-ma pe cuvant ca habar nu ai despre ce anume vorbesc.

      Arta, filozofia, sentimentele, nu au legatura cu gandirea magica. Daca nu intelegi conceptul, mai citeste, mai studiaza...

      Discutia intre noi nu poate avea loc din momentul in care tu refuzi sa vezi realitatea si te ascunzi cu capul in tocane metafizice. Are si metafizica rolul ei, dar nu ca si model de gandire. Sa folosesti metafizica (pe care nu pari sa o prea stapanesti, parerea mea), pentru a te contrazice cu ceva evident, doar de dragul posturilor pe net, e ceva ce pe mine ma depaseste.

      Apropo, pentru linistea mea "sufleteasca", tu ce grup religios consideri ca te reprezinta? Am niste "mici" probleme de metafizica care ma framanta, si vreau niste raspunsuri de la un metafizician ca si tine!

      Ștergere
    8. Daca ai vreo intrebare (metafizica sau de orice fel), imi poti adresa... si nu vad ce relevanta ar avea apartenenta mea la vreun grup... vizavi de calitatea raspunsului.
      Indiferent daca opiniezi despre mine ca as fi nesimtit... asta nu e temei sa iei decizia ca tu sa te comporti astfel!
      Fyi, nu ma afiliez cu predilectie niciunui grup.

      Bine ca nu ai spus terorism sau halucinatii... `gandire magica` e un fel de eufemism, sub umbrela caruia poti asocia orice comportament care nu iti place tie (sau, mai curand, pe care nu il intelegi).
      Daca folosesti un termen al carui sens nu il cunoaste nimeni... politetea impune sa il explici.

      Dpdv politic, am retineri ca oamenii fara idealuri sa isi promoveze public lipsa de idealuri, sa insele si manipuleze alti oameni sa le imbratiseze lipsa de idealuri si sa pretinda drepturi in aceasta baza sau sa isi aroge ca lipsa de idealuri este admisibila, darmite o virtute.
      Si cum tu te alertezi ca nu conteaza ca 99% din populatie plateste pt catedrale si biserici, de care beneficiaza... nici eu nu sunt de acord ca banii din taxele mele sa fie risipiti pe educatie, asistenta sociala etc. pentru voi si copiii vostri!

      Ștergere
  5. Am eu o intrebare : ESTI UN PROST CU EXPRIMARI ELEVATE SAU DOAR TE FACI?
    De unde pana unde hotarasti tu cine poate sau nu poate avea copii, bigot idiot?
    Eu platesc in fiecare an taxe si impozite cam 15000-20000 de lei(nu calculam aici tva-ul pe care il dau indiferent ce consum), copilul meu invata la o scoala particulara pe care o platesc, toata familia are asigurare medicala privata scumpa al dracu si inca nefolosita, la spitalul de urgenta nu am calcat niciodata DAR eu sunt de acord ca taxele si impozitele mele sa fie folosite ca sa fie educati copii tai si ai altora care daca le zic ca sunt ateu se uita urat la mine si nu isi mai lasa copii sa se joace cu el desi 90% nici nu stiu ce inseamna cuvantul ATEU si sunt convinsi ca si tine ca e o alta religie.

    "am retineri ca oamenii fara idealuri sa isi promoveze public lipsa de idealuri, sa insele si manipuleze alti oameni sa le imbratiseze lipsa de idealuri si sa pretinda drepturi in aceasta baza sau sa isi aroge ca lipsa de idealuri este admisibila, darmite o virtute"

    Dami voie sa te mai intreb care e idealul tau in viata...SA NU TE USTURE CURUL PREA RAU IN IAD DUPA CE SCAPAM NOI ASTIA FARA IDEALURI DE TINE? (sper ca in curand)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ca esti tu prost CU EXPRIMARI MAI PUTIN ELEVATE :)
      Eu am scris ca nu sunt de acord sa risipiti banii publici pe lipsa voastra de idealuri... desigur ca nu am autoritate sa stabilesc cine face si cine nu face copii. Nici macar in China nu as fi avut :)
      Insa este extrem de nociv ca lipsa voastra de valoare si idealuri sa fie sprijinita, chiar recunoscuta. Si nu te gandi ca se teme cineva ca copiii tai sparg capetele altora... ci pur si simplu e nociva in sine!

      Idealul meu in viata... e femeia cu mustata :)
      Fara sa vrea, aia au dat cel mai tare koan din literatura romaneasca!
      If you know what i mean... :)

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.