28 noiembrie 2009

Numerologie

Numerologia este un sistem care consideră că există o relaţie divină sau esoterică între numere şi realitate. Sentimentul ceva-ului de dincolo de numere este pregnant la fiinţele umane, raţionale fiind. Asta pentru că două mari entităţi sunt conştientizate de gândirea umană: existenţa unităţii cu capacitatea ei de multiplicare şi nonexistenţa acesteia, nimicul. Să ne apucăm de calcule, pentru a nu devia de la subiect...

În toate culturile umane numerele, aritmetica şi calculul matematic au interesat şi impresionat. De fapt civilizaţia umană actuală este imposibil de conceput fără acestea. Dar sunt totuşi nişte convenţii. Să exemplificăm: numărul "treisprezece" - simbol al ghinionului (l-am scris astfel pentru a sublinia identitatea convenţională a numerelor şi cifrelor).
13 = XIII = 1101 = ab
Aceste formule nu sunt altceva decât numărul "treisprezece" scris în diferite forme.
Prima este cu ajutorul cifrelor arabe (indiene de fapt, arabii doar le-au transmis europenilor) în clasica bază 10.
A doua formă este, aţi ghicit, cu ajutorul cifrelor romane (interesant, ei nu aveau un semn corespunzător pentru 0, pentru nimic).
Cea de-a treia formă este scrisă în baza 2, specifică sistemelor de calcul informatic, şi ar fi putut fi scrisă şi altfel: semnal semnal nonsemnal semnal.
Ultima variantă este în baza 11 de calcul, în care am convenit cu de la mine putere literele alfabetului ca fiind simboluri pentru numerele de la unu la zece, * fiind pentru zero (nimic). În acest caz 0=*, 1=a, 2=b ... 10=j, 11=a* (trecerea peste ordin), 12=aa, 13=ab, 14=ac ... următoarea trecere peste ordin fiind la numărul 22=b*, 23=ba etc.

Acum să încercăm să realizăm ceva calcule cu aceste numere, în bazele definite sau cu forma convenită. Ne este aproape imposibil. Creierele noastre deja sunt setate şi au trasee adânci pentru a prelucra informaţii numerice în baza 10, utilizată de peste 2000 de ani şi pe care o învăţăm din fragedă pruncie (ce bucurie pe părinţi când puiul lor ştie să numere până la zece - deşi atunci o face automat, ca pe o poezie, nu execută o numărătoare conştientă).

La fel pentru numerologul ce i se dă formula "ab" sau chiar "semnal semnal nonsemnal semnal" şi îi cerem să definescă anumite caracteristici specifice numărului respectiv. Nu va reuşi acest lucru, pentru că sistemul de referinţă este altul. În concluzie, nu numai numărul în sine îl raţionăm, ci şi forma sa, convenţionalitatea sa.

Dar să mai facem un exerciţiu: 1 şi 2. Diferenţele sunt clare: 2 este dublul lui 1. Simţim acest lucru. Dar despre 98985886658975587858554535203468 şi 49492943329487793929277267601734 ce putem spune? La prima vedere mai nimic... Ei bine, da, raportul este acelaşi. Cel de-al doilea este jumătatea primului. Ce putem deduce de aici? Că avem o limitare de conceptualizare, că dintr-o privire putem simţi doar până la anumite valori, că ne desfăşurăm activitatea între anumite măsuri. Măsuri ce diferă de la persoană la persoană, de la cultură la cultură, de la sistem de calcul la sistem de calcul.

Numerologia îşi arogă dreptul de a interpreta acele măsuri. Dar în mod arbitrar, fără să ţină seama de diferenţe, ignorând sistemele de referinţă. Din acest motiv sensul pe care îl dă simbolurilor numerologice este contestabil. Astfel numerologia europeană modernă diferă fundamental ca rezultat de cea antică sau de cea chineză.

O altă explicaţie este tendinţa naturală a psihicului uman de a căuta şi de a stabili anumite pattern-uri, anumite modele repetitive, unul dintre ele fiind chiar sistemul de calcul matematic. Aceste tendinţe au făcut de fapt să se stabilească ca bază de calcul pentru matematică un model din 10 cifre ce definesc aritmetica actuală. Acestea zece pot fi uşor conceptualizate, dar nevoia de repetetivitate a lor poate creea la un moment dat sentimentul coincidenţei, impresia, de exemplu, că numerele 1000000000000000000000000000 şi 100000000000000000000000000 sunt asemănătoare sau identice, deşi unul este mai mic decât celălalt de 10 ori.

Nevoia de sistematizare şi de previziune specifică omului oferă pseudoştiinţei numită numerologie o anumită aură de concret şi elitism tocmai datorită tipului de simboluri utilizate, numere şi cifre. Iniţierea în numerologie foloseşte două mari căi. Una, cea mai "grea" şi aproape "ştiinţifică" este cea a căutării, calculării şi interpretării coincidenţelor numerice cu orice preţ. La un moment dat, prin calcule aritmetice (sau pseudoaritmetice) se poate ajunge la anumite concluzii. Dar sunt doar nişte coincidenţe, procesul în sine chiar asta căutând, coincidenţa. O altă cale este cea divină, în care revelaţia şi tradiţiile se împletesc. Simbolistica numerelor şi a cifrelor este folosită ca punct de reper şi transpunere a interpretărilor care aparţin de fapt divinităţii, factorul uman fiind doar un transmiţător. Astfel se naşte o teoretizare arbitrară a numărului ca exponent al destinului uman, cauză şi efect al definirii noastre. Intervenţia pretins divină transformă numerele în numere bune şi numere rele, fie datorită unor tradiţii (3 este număr bun pentru că reprezintă Sfânta Treime iar 666 este numărul diavolului), fie interpretării unor evenimente care au marcat istoria.

Mai bine rezolvăm din când în când câte o problemă de matematică. Deşi asta presupune efort...

Apropo - mai ştie careva cum se calculează radical din 9287236,5671? Aşa, fără calculator, cu pixul, pe o coală albă de hârtie...
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. Ceea ce am gasit fascinant e ca frica de anumite numere , in special numarul 13 chiar se manifesta in societate. De exemplu , pe liniile de zbor KLM locul 13 din avion lipseste , numaratoarea facandu-se 10,11,12,14.Si am mai vazut chestia asta si la camere de hotel unde exista 12A si 12B ca numar de camere pentru a evita astfel acelasi numar fatidic 13.

    RăspundețiȘtergere
  2. Triskaidekaphobia se numeşte frica de numărul treisprezece. Aici câteva detalii: http://en.wikipedia.org/wiki/Triskaidekaphobia

    RăspundețiȘtergere
  3. Numerul treisprezece e corespunzator Maicii Domnului, care este considerata al treisprezecelea apostol. Ei fug de ceea ce nu ar trebui sa fuga, dar cauta ceea ce nu ar trebui sa caute.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.