7 octombrie 2010

Expunerea "repetitivă" şi "icoanele copiilor"

Iată că politicienii noştri ştiu foarte bine cum funcţionează reclama vizuală. Nu degeaba Maria Stavrositu, deputat, a făcut o propunere legislativă: arborarea drapelului deasupra tablei de scris şi intonarea imnului României în clase în fiecare zi de luni. Scopul? Pentru ca elevii să conştientizeze importanţa simbolurilor naţionale prin expunere "repetitivă".

Această expunere "repetitivă" nu este o glumă. Toţi specialiştii în promovare ştiu cum funcţionează. Din acest motiv sunt o grămadă de bani investiţi în expunerea "repetitivă" a mărcilor şi mesajelor publicitare. Această expunere insistentă creează în mentalul colectiv senzaţia de "natural", "obişnuit" şi "corect" al simbolului expus. Chiar dacă nu este conştientizat acest fapt de fiecare individ.

Aceasta nu este o invenţie a secolului XX. Iconografia, reprezentarea divinităţii proprii şi expunerea acesteia "demonstra" valabilitatea credinţei reprezentată prin acea icoană. Cu cât sunt mai multe icoane cu atât mai "corectă" este religia reprezentată de ele. Din acest motiv distrugerea iconografiei vechi sau străine şi impunerea cu forţa, dacă este nevoie, a icoanelor proprii, a fost un deziderat al tuturor religiilor. Diferenţa între talibanii afgani ce au distrus cu tunurile vestitele statui budiste şi creştinii timpurii nu există. Credeaţi că statuile reprezentând zeii antici sunt cu capetele distruse din motive de trecere a timpului? Nicidecum, au fost distruse de creştinii ce au primit controlul imperiului roman după impunerea creştinismului ca religie oficială de către împăratul Constantin.

Icoanele din şcoli nu sunt nicidecum nevinovate. Ele au un rol bine definit, de persuasiune, de impunere prin forţă a religiei majoritare, ortodoxe. Nu există absolut nici o diferenţă între drapelul doamnei deputat, panoul cu Coca Cola, afişele cu actori din dormitoarele elevilor şi icoanele ortodoxe. Acest rol este cel de a reaminti existenţa, şi prin asta "valoarea" reprezentată. Fără scrupule, fără menajamente, fără regrete. Este un calcul dur, matematic, economic, cinic...

4 comentarii:

  1. eh..pe vremea mea era moaca lui ceausescu in locul icoanei. macar ala zimbea, nu ca schilozii aia cu fete de tristi, aka sfinti.

    cedo a condamnat italia pentru ca n-a vrut sa dea jos simbolurile religioase din scoli, iar decizia e obligatorie si pentru romania. deci stiti ce trebuie facut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria aia e o nostalgista. Asta cu imnul , sa traiti tovarase, etc, nu e prea greu de realizat de unde s-a inspirat.

    Nici nu stiu de ce te mai omori : dupa site se vede ca e o femeie pur conservatoare si conformationista : era bucuroasa in familie, era silitoare la scoala, a cunoscut si ea un baiat, cu ala s-a casatorit si cu ala si are copii.

    Femeia asta functioneaza pe o logica simpla. Logica aia i-a cazut la pamant cand a cazut Ceasca. Simplu.

    RăspundețiȘtergere
  3. De acord cu arborarea drapelului national; e un simbol care trebuie sa uneasca toti cetatenii Romaniei (indiferent de etnie, religie). Dar sunt total impotriva icoanelor in scoli! Tin minte ca prin 1998, cand eram in clasa a 11-a, a inceput mizeria asta cu punerea de icoane prin clase. Eram de pe atunci ateu convins. Odata am dat jos o icoana, dar am fost apostrofat imediat de niste colegi care au pus-o la loc. :( Nu aveam ore de religie pe vremea aia, dar incepusera sa vina popi prin scoala sa faca propaganda. Mai aveam si un profesor de economie evanghelist care in loc sa ne predea economie, ne tinea predici religioase!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Laocoon
    Sentimentul patriotic este în ultimă instanţă unul religios. Altfel spus nevoia de apartenenţa la grup generează ambele sentimente, patriotic şi religios. Diferenţele sunt de ordin subiectiv, procesul este acelaşi.
    De asta nu pot fi de acord cu arborarea unor simboluri sau ocolirea altora cu ostentaţie. Acest lucru duce la situaţia de versus, la anti, la "al tău" contra "al meu". Consider că arborarea drapelului hitlerist este la fel de nocivă ca şi cea a drapelului american sau român. Sau semnul crucii are aceeaşi încărcătură toxică ca şi cifrele 666, semiluna islamică, sigla Coca Cola sau litera A de la ateism.

    Asta nu înseamnă că nu îl voi ucide pe cel ce îmi periclitează neamul sau că nu mă voi opune celor ce contestă valorile grupului din care fac parte.
    În consecinţă, pentru că nu doresc ca aceste situaţii să se întâmple, prefer să comunic de ce gândim defect şi ce ne face să fim doar diferiţi. Pentru a nu deveni antagonici...

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.