Deşi nu este canonizat, Arsenie Boca este preferat de ortodocşii pasionali. Acesta are marele avantaj al dublei eficienţe: este mort, deci nu mai poate "risca" să dea răspunsuri greşite, şi totodată este actual, decesul său survenind "în timpurile noastre". Faptul că este palpabil, concret cel puţin prin contemporanii săi încă în viaţă, face ca această vedetă să fie preferată de credincioşii care au nevoie continuă de "dovezi de credinţă". Aceştia îl ridică pe un piedestal mitizat, indiferent dacă Biserica are o părere pozitivă sau negativă faţă de fenomen. Asistăm astfel la constituirea unui sfânt "live", în direct. Deşi preferinţa instituţiei este de a sacraliza pentru eternitate persoane "cu funcţie" ce ar putea, pe viitor, să dea o greutate mai mare chiar funcţiei în sine, este mai mult ca sigur că Zian Boca (numele de mirean) va fi ridicat la rang de sfânt. De ce să nu se profite de oportunitatea de a mai sublinia încă odată "valoarea" preadreptmăritoarei biserici fără a mai fi necesară investiţia în minciunile necesare canonizării? Faptul că pe lângă acesta se vor introduce în panoplie şi vreo doi-trei "oficiali" nu va fi decât un avantaj pentru sistem.
De ce Arsenie Boca? Pentru că e pe val. Sunt mulţi adepţi ai săi. Şi unde sunt mulţi, în timp şi bine coordonaţi, vor fi şi mai mulţi. Este efectul de "turmă", de coagulare socială. Dacă un nucleu cu masă critică acţionează persistent într-o anumită direcţie, mai devreme sau mai târziu ceilalţi se vor lua după el. Acestă masă capătă "valoare", nu pentru că are dreptate în ceea ce susţine, ci pentru că are forţă prin mărime, are autoritate. Atuul numărului este esenţial în mentalitatea subţire, de mediocru. Acest individ mediocru tinde să fie la fel cu cei "de lângă el" pe care îi identifică ca fiind "la fel cu el". Indiferent dacă este sau nu adevărat, din acel moment cel ce compune masa consideră că cei din jurul său au atribute morale asemănătoare cu "modelul" preferat. Aceste atribute ale idolului sunt, la nevoie, schimonosite pentru a se potrivi cu "perfecţiunea" general acceptată. Specialiştii BOR cunosc foarte bine cum funcţionează aceste fineţuri ale psihologiei de masă.
Al doilea motiv este naţionalismul. Ortodocşii sunt naţionalişti, chiar extremişti, dacă au ocazia. (Nu sunt singurii, toate religiile dezvoltă aceste fenomene.) Arsenie Boca este reprezentantul lor. În Ardeal. Unde sunt şi ungurii. Şi în locul pe unde "au intrat" o grămadă de alte erezii (progres, modernism, secte noi, opinii diferite). Un pion în plus pe acest "teren" este favorabil organizaţiei BOR. Mai ales când aici lipsa de simpatie este mult mai mare decât în restul ţării: conflicte cu greco-catolicii, noile curente creştine, ţiganii „scăpaţi” (dezrobiți) de influenţa Bisericii Ortodoxe, concurenţa cu creştinismul occidental, reticenţa la radicalism a românilor transilvăneni.
Nu trebuie desconsiderat motivul "doctrina". Părintele Arsenie Boca are idei despre medicină, psihologie, sociologie, arte frumoase şi teologie, şi se ajută de aceste cunoştinţe pentru a găsi justificări şi "a produce dovezi" în sprijinul ortodoxiei. Este un suport bun pentru a certifica fundamentele ortodoxe, indiferent de cât de absurde sunt, inclusiv abuzurile acestora în vieţile noastre. O viziune îmbrăţişată ca raportată la ştiinţă de numeroase persoane fără pregătire dă senzaţia de "adevăr", de credibil, uşor de transformat apoi în dogmă, chiar dacă obiectivitatea lui lipseşte cu desăvârşire.
Oportunitatea politică nu trebuie nici ea lăsată deoparte. Ce prilej mai bun de a mai face rost de ceva fonduri publice a căror urmă să se piardă rapid. Ar fi şi păcat de Dumnezeu să nu profite cinicii de acest prilej...
30 noiembrie 2010
26 noiembrie 2010
Secularizarea este necesară
Adevărul.ro ne anunţă că Ministerul Cultelor face verificări: http://www.adevarul.ro/actualitate/Statul_verifica_pomenile_facute_Bisericii_0_378562801.html. Asta nu înseamnă că vor fi şi finalizate. Sau că rezultatul va fi reparatoriu. Sau că aceste abuzuri "în numele dreptei credinţe" nu se vor repeta.
Salut iniţiativa şi efortul jurnaliştilor de la Adevărul de a scoate la lumină lipsa de control şi abuzurile economice ale clerului ortodox şi nu numai. Trebuie subliniat faptul că organizaţiile de tipul stat în stat, ce nu pot fi verificate din exterior, vor duce în mod cert la abuz. Biserica Ortodoxă Română este oportunistă ca orice organizaţie, şi va fi aşa indiferent de discursul capilor săi. Mai ales că acest discurs, cel puţin referitor la găurile negre financiare, lipseşte. Întreb şi eu, alăturându-mă corului: Ce părere aveţi, Înalt Preasfinţia Voastră, de activităţile subliniate în presă? Dar îl întreb şi pe preotul sărac din sat, şi pe teologul de la facultate, şi pe profesorul dăruit "educării religioase", şi pe monahul secătuit de post: Ce părere aveţi, domnilor?
Concluzie? Atâta timp cât statul nu este cu adevărat secular, independent de biserică, neutru, adică "indiferent" la rugăminţile cerşetorilor clericali, fără fonduri pentru activităţi cu specific religios, bisericile vor face abuzuri. Biserica Ortodoxă Română face cele mai mari abuzuri. Fiind cea mai puternică. Pentru că poate. Pentru a deveni şi mai puternică. Este chiar definiţia oportunismului.
Salut iniţiativa şi efortul jurnaliştilor de la Adevărul de a scoate la lumină lipsa de control şi abuzurile economice ale clerului ortodox şi nu numai. Trebuie subliniat faptul că organizaţiile de tipul stat în stat, ce nu pot fi verificate din exterior, vor duce în mod cert la abuz. Biserica Ortodoxă Română este oportunistă ca orice organizaţie, şi va fi aşa indiferent de discursul capilor săi. Mai ales că acest discurs, cel puţin referitor la găurile negre financiare, lipseşte. Întreb şi eu, alăturându-mă corului: Ce părere aveţi, Înalt Preasfinţia Voastră, de activităţile subliniate în presă? Dar îl întreb şi pe preotul sărac din sat, şi pe teologul de la facultate, şi pe profesorul dăruit "educării religioase", şi pe monahul secătuit de post: Ce părere aveţi, domnilor?
Concluzie? Atâta timp cât statul nu este cu adevărat secular, independent de biserică, neutru, adică "indiferent" la rugăminţile cerşetorilor clericali, fără fonduri pentru activităţi cu specific religios, bisericile vor face abuzuri. Biserica Ortodoxă Română face cele mai mari abuzuri. Fiind cea mai puternică. Pentru că poate. Pentru a deveni şi mai puternică. Este chiar definiţia oportunismului.
23 noiembrie 2010
Noua Dreaptă e veche
La Braşov locul poliţiei este luat de organizaţiile extremiste:
"O camaradă din organizaţia braşoveană a fost lovită cu brutalitate în zona capului de către un personaj violent" şi drept urmare "10 voluntari au început deja să patruleze în diverse zone ale oraşului, reuşind ca în mai puţin de o oră să-l identifice în zona bulevardului Gării pe autorul agresiunii".
Stau şi mă întreb, dacă nu era o "camaradă" ar mai fi reacţionat? Sau dacă agresorul era unul dintre ei? Ar fi avut aceeaşi atitudine şi dacă cel agresat ar fi fost ţigan? Sau ungur? Sau evreu? Sau ateu? Sau homosexual?
"Noua Dreaptă şi-a organizat patrule civice la Braşov, iar lumea pare să privească îngăduitor lucrurile. Românii spun, fatalist, "asta e, dacă statul nu face nimic..." Dinspre cetăţean, aşa e. Dacă statul nu e capabil să ajute cetăţeanul, atunci acesta ignoră statul şi îşi rezolvă singur problemele. Numai că această îngăduinţă poate duce la accidente istorice foarte mari."
Corina Dragotescu - Spre dictatură (Adevărul.ro)
"Accidente istorice"? Asta este istoria! Suntem urmaşii unor criminali. Fie că acceptăm sau nu acest lucru. Iar a pune pe spatele unui "stat" esoteric problemele noastre nu este o soluţie. Pentru că noi privim statul ca pe ceva exterior, ca pe o racilă. Ne place sau nu, noi suntem statul. Iar dacă statul este prost este pentru că noi suntem proşti. Ne doare adevărul: avem conducătorii şi extremiştii pe care îi merităm...
"O camaradă din organizaţia braşoveană a fost lovită cu brutalitate în zona capului de către un personaj violent" şi drept urmare "10 voluntari au început deja să patruleze în diverse zone ale oraşului, reuşind ca în mai puţin de o oră să-l identifice în zona bulevardului Gării pe autorul agresiunii".
Stau şi mă întreb, dacă nu era o "camaradă" ar mai fi reacţionat? Sau dacă agresorul era unul dintre ei? Ar fi avut aceeaşi atitudine şi dacă cel agresat ar fi fost ţigan? Sau ungur? Sau evreu? Sau ateu? Sau homosexual?
"Noua Dreaptă şi-a organizat patrule civice la Braşov, iar lumea pare să privească îngăduitor lucrurile. Românii spun, fatalist, "asta e, dacă statul nu face nimic..." Dinspre cetăţean, aşa e. Dacă statul nu e capabil să ajute cetăţeanul, atunci acesta ignoră statul şi îşi rezolvă singur problemele. Numai că această îngăduinţă poate duce la accidente istorice foarte mari."
Corina Dragotescu - Spre dictatură (Adevărul.ro)
"Accidente istorice"? Asta este istoria! Suntem urmaşii unor criminali. Fie că acceptăm sau nu acest lucru. Iar a pune pe spatele unui "stat" esoteric problemele noastre nu este o soluţie. Pentru că noi privim statul ca pe ceva exterior, ca pe o racilă. Ne place sau nu, noi suntem statul. Iar dacă statul este prost este pentru că noi suntem proşti. Ne doare adevărul: avem conducătorii şi extremiştii pe care îi merităm...
22 noiembrie 2010
Ilie Cleopa este raţional
Ce spune arhimandritul:
"Tot aici mai amintim şi alte terapii şi mişcări paranormale, de care bunii creştini trebuie să se ferească: radiestezia, bioenergia, medicina holistă cu toate ramurile ei (homeopatia, acupunctura, reflexologia - care folosesc "energii vindecătoare" pentru a "reface armonia forţelor vitale în fiecare celulă umană", pentru a "echilibra energetic organismul", a intra în "armonie cu energiile cosmice" şi a "regenera armonia în organismul suferind"-, antroposofia, remediile florale, diagnosticul bolilor cu ajutorul pendulului, a chiromanţiei, a energiilor spirituale, cristaloterapia, cromoterapia şa.), şi toate terapiile care au ca scop folosirea "energiilor şi puterilor cosmice" pentru realizarea "armoniei" dintre Dumnezeu şi om, sau "refacerea echilibrului energetic" al omului, hipnoza, terapia regresivă, dianetica, urinoterapia, ufologia, parapsihologia, toate terapiile de provenienţă păgân-orientală, folosirea zodiacului, a astrologiei, a ocultismului, credinţa in reîncarnare, destin ş.a."
Ce ne facem cu utilizarea în scop terapeutic al apei sfinţite (homeopatie), împreunarea mâinilor pentru rugăciune sau gesturile crucii sau ale preotului de a blagoslovi (bioenergie) cu ajutorul mănunchiului de busuioc (remediile florale), rugăciunile (pentru realizarea "armoniei" dintre Dumnezeu şi om), fumul de tămâie (aromaterapie), sărutul Sfintelor Moaşte (urinoterapia este mic copil), venerarea icoanelor (simboluri precreştine - păgâne - adaptate prin sincretism de creştinism), credinţa în existenţa sufletelor (parapsihologie), credinţa în existenţa îngerilor cereşti (ufologie), locurile sfinte (radiestezie), Molifta Sfântului Vasile (medicină holistă), asceza (folosirea "energiilor şi puterilor cosmice"), spovedania (terapia regresivă), existenţa raiului şi a iadului (credinţa in reîncarnare), organizaţiile ortodoxe (ocultism) ş.a.
"Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu Creştinismul. Creştinii ortodocşi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele."
Părintele Cleopa - Călăuză în credinţa ortodoxă, pag 83-84.
"Tot aici mai amintim şi alte terapii şi mişcări paranormale, de care bunii creştini trebuie să se ferească: radiestezia, bioenergia, medicina holistă cu toate ramurile ei (homeopatia, acupunctura, reflexologia - care folosesc "energii vindecătoare" pentru a "reface armonia forţelor vitale în fiecare celulă umană", pentru a "echilibra energetic organismul", a intra în "armonie cu energiile cosmice" şi a "regenera armonia în organismul suferind"-, antroposofia, remediile florale, diagnosticul bolilor cu ajutorul pendulului, a chiromanţiei, a energiilor spirituale, cristaloterapia, cromoterapia şa.), şi toate terapiile care au ca scop folosirea "energiilor şi puterilor cosmice" pentru realizarea "armoniei" dintre Dumnezeu şi om, sau "refacerea echilibrului energetic" al omului, hipnoza, terapia regresivă, dianetica, urinoterapia, ufologia, parapsihologia, toate terapiile de provenienţă păgân-orientală, folosirea zodiacului, a astrologiei, a ocultismului, credinţa in reîncarnare, destin ş.a."
Ce ne facem cu utilizarea în scop terapeutic al apei sfinţite (homeopatie), împreunarea mâinilor pentru rugăciune sau gesturile crucii sau ale preotului de a blagoslovi (bioenergie) cu ajutorul mănunchiului de busuioc (remediile florale), rugăciunile (pentru realizarea "armoniei" dintre Dumnezeu şi om), fumul de tămâie (aromaterapie), sărutul Sfintelor Moaşte (urinoterapia este mic copil), venerarea icoanelor (simboluri precreştine - păgâne - adaptate prin sincretism de creştinism), credinţa în existenţa sufletelor (parapsihologie), credinţa în existenţa îngerilor cereşti (ufologie), locurile sfinte (radiestezie), Molifta Sfântului Vasile (medicină holistă), asceza (folosirea "energiilor şi puterilor cosmice"), spovedania (terapia regresivă), existenţa raiului şi a iadului (credinţa in reîncarnare), organizaţiile ortodoxe (ocultism) ş.a.
"Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu Creştinismul. Creştinii ortodocşi nu trebuie să aibă absolut nimic de-a face cu ele."
Părintele Cleopa - Călăuză în credinţa ortodoxă, pag 83-84.
20 noiembrie 2010
De la Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie
Voi face câteva comentarii pe marginea unor citate din cartea "Călăuza în credinţa ortodoxă"
"Aşadar, în cele de până aici, s-au arătat două grupuri de erezii: una din timpul biblic, de pe vremea Sfinţilor Apostoli, şi alta din timpul patristic - de pe vremea Sfintelor şi marilor Sinoade Ecumenice şi locale ale Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare. Sfinţii Părinţi din acele vremi au dus o luptă aprigă cu aceste erezii şi le-au combătut cu multă iscusinţă duhovnicească prin scrierile, viaţa şi cuvântările lor."
Întradevăr, aşa este. Dar ce însemnă erezie în configurarea unei religii aflate în stare incipientă, când dogmele sale încă nu sunt stabilite, când nu există nici măcar forurile care să poată fi apelate? În acele momente, ale creştinismului timpuriu, toate versiunile de credinţă erau "corecte", deoarece acel "arbitru" dogmatic nu exista. Acesta a apărut progresiv şi s-a afirmat abia odată cu primul conciliu (325 dH), după ce creştinismul a devenit religie de stat impusă de Constantin cel Mare. Si la acea adunare s-a stabilit cine are dreptate si cine nu printr-o metodă veche de când lumea, prin forţă. Să nu vă faceţi iluzii că "ereticii" erau mai răi decât "dreptcredincioşii". Sau mai buni. Atâta doar că pur şi simplu nu au avut capacitatea de a învinge, au pierdut. Şi nu a fost nici pe departe o acţiune "moralizatoare". Nicidecum. Cel declarat eretic de cei puternici avea un singur verdict, moartea. Moartea ideologică, decesul biologic, extincţia. Au fost, într-un fel sau altul, ucişi de strămoşii creştinilor de astăzi. Are dreptate părintele Cleopa: au dus o luptă aprigă...
"Dar în secolul al XI-lea, spre deosebire de secolele anterioare, când tensiunile între Roma şi Constantinopol se atenuaseră, situaţia avea această latură tragică, că, din pricina ignoranţei reciproce, Apusul şi Răsăritul pierduseră criteriul ecleziologic comun ce le permitea altădată să se înţeleagă."
Altfel spus, faptul că sunt ortodocşi sau catolici este doar o ambiţie. Recunoaşte şi dumnealui că totul nu este decât politică. Deşi erau o grămadă de absurdităţi liturgice şi influenţe păgâne locale ce amplificau aceste ambiţii preoţeşti. Prin ce ar fi mai bună ortodoxia faţă de catolicism? Sau invers? Prin modalităţile magice, prin abordarea mistică, prin vrăjile pe care le execută: nu spun că vrăjile pe care le execută preoţii catolici sunt mai bune sau mai "corecte", sunt doar altfel decât vrăjile ortodoxe.
Iată ce spune Ilie Cleopa:
"Sub masca unei organizaţii religioase se ascunde una din cele mai mari întreprinderi economice, bazată pe o îngrozitoare exploatare a credulităţii adepţilor săi, transformaţi, printr-o strategie bine pusă la punct, în fiinţe fără voinţă proprie, care execută orice dispoziţii sau ordine primite de sus, cu un fanatism rar întâlnit şi foarte periculos. Este suficient să amintim că [...] orice organizaţie în afară de cea a lor este satanică. Cât despre convingerile lor religioase, acestea sunt atât de rătăcite faţă de dogmele creştine, încât cu greu ar putea cineva să-i recunoască fie şi caracterul de sectă creştină. Aceasta pentru că [...] resping principalele învăţături şi practici ale credinţei."
Parcă ar descrie Biserica Ortodoxă Română, deşi cuvintele le adresează unei "secte". Întrega carte este o înşiruire de cuvinte pline de ură la adresa unor alte orientări religioase. Accentul se pune pe protocolul specific, pe viziunea teologică şi pe organizare, "uitând" să spună că finanţarea acestora nu este din bugetul de stat, cum este cea a iubitei noastre Biserici Ortodoxe.
"Cele mai multe secte din ţara noastră sunt de provenienţă străină, unele din ele fiind sădite cu scop vădit împotriva neamului nostru românesc."
Domnule Cleopa, din neamul românesc fac şi eu parte. Şi cu certitudine nu sunt "împotriva" mea. Nu sunt împotriva nimănui ce se consideră român, după cum nici Biserica Ortodoxă Română nu este împotriva nici unei alte naţii. Sau mă înşel?
"Aşadar, în cele de până aici, s-au arătat două grupuri de erezii: una din timpul biblic, de pe vremea Sfinţilor Apostoli, şi alta din timpul patristic - de pe vremea Sfintelor şi marilor Sinoade Ecumenice şi locale ale Bisericii lui Hristos celei dreptmăritoare. Sfinţii Părinţi din acele vremi au dus o luptă aprigă cu aceste erezii şi le-au combătut cu multă iscusinţă duhovnicească prin scrierile, viaţa şi cuvântările lor."
Întradevăr, aşa este. Dar ce însemnă erezie în configurarea unei religii aflate în stare incipientă, când dogmele sale încă nu sunt stabilite, când nu există nici măcar forurile care să poată fi apelate? În acele momente, ale creştinismului timpuriu, toate versiunile de credinţă erau "corecte", deoarece acel "arbitru" dogmatic nu exista. Acesta a apărut progresiv şi s-a afirmat abia odată cu primul conciliu (325 dH), după ce creştinismul a devenit religie de stat impusă de Constantin cel Mare. Si la acea adunare s-a stabilit cine are dreptate si cine nu printr-o metodă veche de când lumea, prin forţă. Să nu vă faceţi iluzii că "ereticii" erau mai răi decât "dreptcredincioşii". Sau mai buni. Atâta doar că pur şi simplu nu au avut capacitatea de a învinge, au pierdut. Şi nu a fost nici pe departe o acţiune "moralizatoare". Nicidecum. Cel declarat eretic de cei puternici avea un singur verdict, moartea. Moartea ideologică, decesul biologic, extincţia. Au fost, într-un fel sau altul, ucişi de strămoşii creştinilor de astăzi. Are dreptate părintele Cleopa: au dus o luptă aprigă...
"Dar în secolul al XI-lea, spre deosebire de secolele anterioare, când tensiunile între Roma şi Constantinopol se atenuaseră, situaţia avea această latură tragică, că, din pricina ignoranţei reciproce, Apusul şi Răsăritul pierduseră criteriul ecleziologic comun ce le permitea altădată să se înţeleagă."
Altfel spus, faptul că sunt ortodocşi sau catolici este doar o ambiţie. Recunoaşte şi dumnealui că totul nu este decât politică. Deşi erau o grămadă de absurdităţi liturgice şi influenţe păgâne locale ce amplificau aceste ambiţii preoţeşti. Prin ce ar fi mai bună ortodoxia faţă de catolicism? Sau invers? Prin modalităţile magice, prin abordarea mistică, prin vrăjile pe care le execută: nu spun că vrăjile pe care le execută preoţii catolici sunt mai bune sau mai "corecte", sunt doar altfel decât vrăjile ortodoxe.
Iată ce spune Ilie Cleopa:
"Sub masca unei organizaţii religioase se ascunde una din cele mai mari întreprinderi economice, bazată pe o îngrozitoare exploatare a credulităţii adepţilor săi, transformaţi, printr-o strategie bine pusă la punct, în fiinţe fără voinţă proprie, care execută orice dispoziţii sau ordine primite de sus, cu un fanatism rar întâlnit şi foarte periculos. Este suficient să amintim că [...] orice organizaţie în afară de cea a lor este satanică. Cât despre convingerile lor religioase, acestea sunt atât de rătăcite faţă de dogmele creştine, încât cu greu ar putea cineva să-i recunoască fie şi caracterul de sectă creştină. Aceasta pentru că [...] resping principalele învăţături şi practici ale credinţei."
Parcă ar descrie Biserica Ortodoxă Română, deşi cuvintele le adresează unei "secte". Întrega carte este o înşiruire de cuvinte pline de ură la adresa unor alte orientări religioase. Accentul se pune pe protocolul specific, pe viziunea teologică şi pe organizare, "uitând" să spună că finanţarea acestora nu este din bugetul de stat, cum este cea a iubitei noastre Biserici Ortodoxe.
"Cele mai multe secte din ţara noastră sunt de provenienţă străină, unele din ele fiind sădite cu scop vădit împotriva neamului nostru românesc."
Domnule Cleopa, din neamul românesc fac şi eu parte. Şi cu certitudine nu sunt "împotriva" mea. Nu sunt împotriva nimănui ce se consideră român, după cum nici Biserica Ortodoxă Română nu este împotriva nici unei alte naţii. Sau mă înşel?
14 noiembrie 2010
Vrăjitoria în ortodoxie
Conform Proiectului de lege privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte mijloace şi practici oculte acţiunile ce apelează divinităţile presupus existente sunt pasibile a fi încadrate în susnumita lege:
"Art. 1 - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc sau menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 2 - În înţelesul prezentei legi, aceste practici nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor oferite populaţiei şi au la bază teoriile, credinţele şi experienţele empirice ale aşa ziselor clar-văzătoare în prezicerea viitorului, tămăduire de boli şi alte afecţiuni sufleteşti."
Manifestările religioase ortodoxe nu sunt nici pe departe superioare sau diferite de activităţile bietelor vrăjitoare ce apelează spiritele "bune" (Maica Domnului, Sfântul Mina, alţi Sfinţi Părinţi sau Mucenici) sau "rele" (sufletele decedaţilor, spirite ale naturii, structuri astrale, numerologice sau aleator-statistice). Ortodocşii au nenumărat de multe şi diverse metode de exprimare magică începând cu obişnuitul gest de a-şi face cruce.
Pasele magice (gestul crucii) pe care le face preotul deasupra mulţimilor sau a unui anumit spaţiu este la fel de puternic şi are acelaşi scop ca şi aşezarea mâinilor vrăjitoarelor desupra capului celui "ajutat". De altfel vrăjitoarele chiar utilizează crucea ca gest magic, după cum face mama ortodoxă asupra propriului copil sau creştinul ortodox asupra propriului corp. Gestul încărcat de vrajă este plasat pe pâinea ce va fi mâncată sau între ochii animalului preferat la ortodocşi. Cu ce diferă acesta faţă de gesturile ocultiştilor?
Substanţele specifice vrăjitoriei sunt larg răspândite în cadrul bisericilor creştine, mai ales a celor ortodoxe. Apa "sfinţită" nu este altceva decât apa tratată magic în falsa idee că va deveni un panaceu. Sfântul Mare Mir, ulei a cărei tehnologie este ţinută la secret, are aceleaşi sensuri pe care le au obscurele poţiunile magice ale vrăjitoarelor. Atmosfera cabinetului ocult este similară bisericii, altarul fiind interzis "păcătoaselor" femei după cum fiecare vrăjitor are un loc tenebros. Muzica specifică, fumul de tămâie sau smirnă şi iconografia spectaculoasă a vrăjitoarelor este intens utilizată şi de către Biserica Ortodoxă. Nu vedem nici o diferenţă între veşmintele aurite ale preoţilor şi inelele şi salbele practicantelor de magie albă sau neagră. Între a întreba "cărţile" (tarot) şi a întreba "cartea" (biblia) nu este nici o diferenţă, odată ce eşti "iniţiat" în domeniul respectiv.
Pentru faptul că preoţii numesc rugăciune incantaţiile lor nu înseamnă că acestea nu sunt similare cu cele ale vrăjitorilor. Plantele transpun magic valenţele lor biologice fie că vorbim de leacurile vrăjitoreşti sau de pămătuful ortodox din busuioc. Nu mai vorbim de promovarea, expunerea şi venerarea osemintelor omeneşti ortodoxe (moaşte) ce întrece chiar şi cele mai obscure practici vrăjitoreşti contemporane, ce folosesc cel mult câte un picior de găină sau câte o coadă de salamandră. Iar apogeul simbolic creştin, împărtăşania, nu este altceva decât practica canibalică de devorare a propriei divinităţi în ideea realizării unei utopice şi veşnice împreunări.
Singura diferenţă este cea a unei conotaţii lingvistice. În timp ce unele sunt blamate de clerul consacrat, celelalte sunt ridicate la rang de "cult". Invit pe dragele noastre vrăjitoare analfabete să pună repede de o Biserică Ocultă Română, poate vor primi şi ceva fonduri de la stat, poate şi o minimă oră săptămânală de îndoctrinat copiii la şcoală. Timp de vreo 12 ani pentru fiecare puradel...
"Art. 1 - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc sau menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 2 - În înţelesul prezentei legi, aceste practici nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor oferite populaţiei şi au la bază teoriile, credinţele şi experienţele empirice ale aşa ziselor clar-văzătoare în prezicerea viitorului, tămăduire de boli şi alte afecţiuni sufleteşti."
Manifestările religioase ortodoxe nu sunt nici pe departe superioare sau diferite de activităţile bietelor vrăjitoare ce apelează spiritele "bune" (Maica Domnului, Sfântul Mina, alţi Sfinţi Părinţi sau Mucenici) sau "rele" (sufletele decedaţilor, spirite ale naturii, structuri astrale, numerologice sau aleator-statistice). Ortodocşii au nenumărat de multe şi diverse metode de exprimare magică începând cu obişnuitul gest de a-şi face cruce.
Pasele magice (gestul crucii) pe care le face preotul deasupra mulţimilor sau a unui anumit spaţiu este la fel de puternic şi are acelaşi scop ca şi aşezarea mâinilor vrăjitoarelor desupra capului celui "ajutat". De altfel vrăjitoarele chiar utilizează crucea ca gest magic, după cum face mama ortodoxă asupra propriului copil sau creştinul ortodox asupra propriului corp. Gestul încărcat de vrajă este plasat pe pâinea ce va fi mâncată sau între ochii animalului preferat la ortodocşi. Cu ce diferă acesta faţă de gesturile ocultiştilor?
Substanţele specifice vrăjitoriei sunt larg răspândite în cadrul bisericilor creştine, mai ales a celor ortodoxe. Apa "sfinţită" nu este altceva decât apa tratată magic în falsa idee că va deveni un panaceu. Sfântul Mare Mir, ulei a cărei tehnologie este ţinută la secret, are aceleaşi sensuri pe care le au obscurele poţiunile magice ale vrăjitoarelor. Atmosfera cabinetului ocult este similară bisericii, altarul fiind interzis "păcătoaselor" femei după cum fiecare vrăjitor are un loc tenebros. Muzica specifică, fumul de tămâie sau smirnă şi iconografia spectaculoasă a vrăjitoarelor este intens utilizată şi de către Biserica Ortodoxă. Nu vedem nici o diferenţă între veşmintele aurite ale preoţilor şi inelele şi salbele practicantelor de magie albă sau neagră. Între a întreba "cărţile" (tarot) şi a întreba "cartea" (biblia) nu este nici o diferenţă, odată ce eşti "iniţiat" în domeniul respectiv.
Pentru faptul că preoţii numesc rugăciune incantaţiile lor nu înseamnă că acestea nu sunt similare cu cele ale vrăjitorilor. Plantele transpun magic valenţele lor biologice fie că vorbim de leacurile vrăjitoreşti sau de pămătuful ortodox din busuioc. Nu mai vorbim de promovarea, expunerea şi venerarea osemintelor omeneşti ortodoxe (moaşte) ce întrece chiar şi cele mai obscure practici vrăjitoreşti contemporane, ce folosesc cel mult câte un picior de găină sau câte o coadă de salamandră. Iar apogeul simbolic creştin, împărtăşania, nu este altceva decât practica canibalică de devorare a propriei divinităţi în ideea realizării unei utopice şi veşnice împreunări.
Singura diferenţă este cea a unei conotaţii lingvistice. În timp ce unele sunt blamate de clerul consacrat, celelalte sunt ridicate la rang de "cult". Invit pe dragele noastre vrăjitoare analfabete să pună repede de o Biserică Ocultă Română, poate vor primi şi ceva fonduri de la stat, poate şi o minimă oră săptămânală de îndoctrinat copiii la şcoală. Timp de vreo 12 ani pentru fiecare puradel...
Legea vrăjitoarelor
Proiectul de lege privind protecţia persoanelor înşelate prin ghicit sau alte mijloace şi practici oculte
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Secţiunea 1 - Principii
Art. 1 - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc sau menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 2 - În înţelesul prezentei legi, aceste practici nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor oferite populaţiei şi au la bază teoriile, credinţele şi experienţele empirice ale aşa ziselor clar-văzătoare în prezicerea viitorului, tămăduire de boli şi alte afecţiuni sufleteşti.
Art. 3 - Pentru acest domeniu, în cazul în care nu există, se vor crea standarde ocupaţionale care vor fi aprobate conform reglementărilor legale.
Secţiunea a 2-a - Definiţii
Art. 4 - (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) ghicitor - persoana care se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului;
b) practicile oculte - activităţi de ghicit şi vrăjitorie, prin invocarea unor realităţi spirituale demonice, ezoterice;
c) vrăjitoria - ritualuri magice prin care se invocă realităţi spirituale demonice, cu scopul de a înlătura anumite boli, de a reface sau destrăma legături dintre oameni;
d) farmecele - legături de vrăjitorie.
Secţiunea a 3-a - Dreptul de practică şi organizarea activităţilor oculte
Art. 5 - (1) Activităţile de ghicit şi magie vor fi încadrate în nomenclatorul profesiilor liberale.
(2) Persoanele care exercită activităţi de ghicit şi magie sunt obligate să posede autorizaţie de liberă practică, în conformitate cu criteriile stabilite de lege şi de normele metodologice, odată cu primirea avizului din partea organizaţiei profesionale de care aderă.
Art. 6 - Practicianul din domeniul ocult va fi obligat să adere la o organizaţie profesională specifică; organizaţia profesională respectivă îşi dă avizul în privinţa autorizării pentru practica în domeniul respectiv.
Secţiunea a 4-a - Înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii
Art. 7 - Prevederile referitoare la înfiinţarea organizaţiilor oculte sau de ghicit se vor stabili în deplină conformitate cu normele metodologice ale prezentei legi.
Art. 8 - La înfiinţarea organizaţiei aceasta are obligaţia:
a) de a obţine o autorizaţie din partea unor autorităţi competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul României;
b) de a pune la dispoziţia publicului larginformaţii cu privire la specificul serviciilor prestate;
c) de a stabili ca serviciile prestate să fie asigurate în baza unui contract de prestări servicii;
d) de a stabili obligativitatea emiterii unei facturi fiscale cu plata taxei pe valoarea adăugată;
e) de a asigura respectarea normelor metodologice, normelor de morală publică, dar şi respectarea drepturilor omului.
Art. 9 - Fiecare organizaţie din domeniul ocult este obligată să ţină evidenţa practicienilor ghicitori şi vrăjitori, prin înregistrare şi actualizare periodică într-un registru propriu care se va regăsi într-un registru general al organizaţiilor oculte de la nivel naţional.
Dispoziţii finale
Art. 10 - Practicienii ocultişti, ghicitorii sau vrăjitorii nu sunt exoneraţi de răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legilor în vigoare, în caz de culpă sau în situaţia inducerii în eroare a clientului.
Art. 11 - Inducerea şi menţinerea în eroare sau amăgire a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust pentru sine sau pentru altul sau dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte conform art. 244 Cod Penal Român, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, în funcţie de forma de vinovăţie cu care este săvârşită fapta, se sancţionează cu amendă penală.
Secţiunea a 5-a - Aplicarea sancţiunilor
Art. 12 - Se interzice amplasarea cabinetelor de ghicit şi vrăjitorie sau desfăşurarea activităţilor oculte, dar şi publicitatea de orice fel, în proximitatea lăcaşurilor de cult, a instituţiilor publice, a instituţiilor de învăţământ sau a unor instituţii de interes public.
Aici găsiţi detaliile procesului legislativ (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10927) precum şi expunerea de motive.
Să punem de un for pentru autorizarea vrăjitoarelor (testare ştiinţifică a aptitudinilor)...
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Secţiunea 1 - Principii
Art. 1 - Prezenta lege are drept scop reglementarea activităţilor şi practicilor oculte, dar mai ales protejarea persoanelor înşelate prin ghicit sau alte practici oculte care induc sau menţin în eroare sau amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust sau dacă s-a pricinuit o pagubă.
Art. 2 - În înţelesul prezentei legi, aceste practici nu sunt integrate în sistemul principal al serviciilor oferite populaţiei şi au la bază teoriile, credinţele şi experienţele empirice ale aşa ziselor clar-văzătoare în prezicerea viitorului, tămăduire de boli şi alte afecţiuni sufleteşti.
Art. 3 - Pentru acest domeniu, în cazul în care nu există, se vor crea standarde ocupaţionale care vor fi aprobate conform reglementărilor legale.
Secţiunea a 2-a - Definiţii
Art. 4 - (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) ghicitor - persoana care se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului;
b) practicile oculte - activităţi de ghicit şi vrăjitorie, prin invocarea unor realităţi spirituale demonice, ezoterice;
c) vrăjitoria - ritualuri magice prin care se invocă realităţi spirituale demonice, cu scopul de a înlătura anumite boli, de a reface sau destrăma legături dintre oameni;
d) farmecele - legături de vrăjitorie.
Secţiunea a 3-a - Dreptul de practică şi organizarea activităţilor oculte
Art. 5 - (1) Activităţile de ghicit şi magie vor fi încadrate în nomenclatorul profesiilor liberale.
(2) Persoanele care exercită activităţi de ghicit şi magie sunt obligate să posede autorizaţie de liberă practică, în conformitate cu criteriile stabilite de lege şi de normele metodologice, odată cu primirea avizului din partea organizaţiei profesionale de care aderă.
Art. 6 - Practicianul din domeniul ocult va fi obligat să adere la o organizaţie profesională specifică; organizaţia profesională respectivă îşi dă avizul în privinţa autorizării pentru practica în domeniul respectiv.
Secţiunea a 4-a - Înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii
Art. 7 - Prevederile referitoare la înfiinţarea organizaţiilor oculte sau de ghicit se vor stabili în deplină conformitate cu normele metodologice ale prezentei legi.
Art. 8 - La înfiinţarea organizaţiei aceasta are obligaţia:
a) de a obţine o autorizaţie din partea unor autorităţi competente, incluzând înscrierea într-un registru pe teritoriul României;
b) de a pune la dispoziţia publicului larginformaţii cu privire la specificul serviciilor prestate;
c) de a stabili ca serviciile prestate să fie asigurate în baza unui contract de prestări servicii;
d) de a stabili obligativitatea emiterii unei facturi fiscale cu plata taxei pe valoarea adăugată;
e) de a asigura respectarea normelor metodologice, normelor de morală publică, dar şi respectarea drepturilor omului.
Art. 9 - Fiecare organizaţie din domeniul ocult este obligată să ţină evidenţa practicienilor ghicitori şi vrăjitori, prin înregistrare şi actualizare periodică într-un registru propriu care se va regăsi într-un registru general al organizaţiilor oculte de la nivel naţional.
Dispoziţii finale
Art. 10 - Practicienii ocultişti, ghicitorii sau vrăjitorii nu sunt exoneraţi de răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală conform legilor în vigoare, în caz de culpă sau în situaţia inducerii în eroare a clientului.
Art. 11 - Inducerea şi menţinerea în eroare sau amăgire a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine prin aceste practici un folos patrimonial injust pentru sine sau pentru altul sau dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte conform art. 244 Cod Penal Român, cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani. De asemenea, în funcţie de forma de vinovăţie cu care este săvârşită fapta, se sancţionează cu amendă penală.
Secţiunea a 5-a - Aplicarea sancţiunilor
Art. 12 - Se interzice amplasarea cabinetelor de ghicit şi vrăjitorie sau desfăşurarea activităţilor oculte, dar şi publicitatea de orice fel, în proximitatea lăcaşurilor de cult, a instituţiilor publice, a instituţiilor de învăţământ sau a unor instituţii de interes public.
Aici găsiţi detaliile procesului legislativ (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10927) precum şi expunerea de motive.
Să punem de un for pentru autorizarea vrăjitoarelor (testare ştiinţifică a aptitudinilor)...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)