Când te mănâncă palma...

„Ce nu pot să-mi explic este cum pot prezice palmele mele ce se va întâmpla în viitorul cel mai apropiat cu banii mei. Probabil o să râzi, dar asta nu am cum s-o neg indiferent de cât de sceptic sunt, pentru că mi s-a-ntâmplat și mi se tot întâmplă faza cu mâncărimea palmelor. Iar cu visatul peștelui și ploaia de a 2-a zi iar e pe bune, doar că nu 100%, dar suficient cât să mă pună pe gânduri. Sunt lucruri care mă intrigă și d-aia te rog poate mă poți lumina cât de cât. Ms, baftă!”

Creierul nostru este organizat pentru supraviețuire. Nu este o mașină de calcul perfectă, ci aproximativă, având totuși o complexitate fenomenală ce-i dă posibilitatea de a învăța. Adică de a face analogii și calcule, descoperind anumite tipare, astfel încât în situații similare să poată lua decizii în baza acestor tipare, economisind timp și energie, lucru benefic supraviețuirii eficiente. Numai că avantajul descoperirii tiparelor ne poate duce la dezavantajul construirii și folosirii eronate a acestora. Neavând capacitatea de a nota și motiva fiecare situație ne trezim că acele analogii în baza cărora funcționăm, deși sunt utilizate, nu sunt și conforme realității.

Noi de fapt construim în creierul nostru un model, virtual, a ceea ce credem că este realitatea. Un fel de imagine a acesteia pe care o luăm de bună, deși nu avem informații sigure în ceea ce privește obiectivitatea acesteia. În construcția acestui model folosim cu cea mai mare încredere propriile percepții și considerăm că propriile analogii și judecăți sunt cele mai sigure, mai ales că sunt ale noastre. Asta se datorează faptului că noi suntem „siguri” că noi le avem, mai ales că nu știm cu certitudine că și ceilalți le au, sau că le au în același format.

Acestă situație este normală și umană, dar tocmai din acest motiv trebuie să fie supusă scepticismului. A lua decizii, a da verdicte, pe baza unor interpretări subiective, de percepție sau de interpretare eronată se numește bias în limbaj de specialitate. Dacă ne înșelăm? Binențeles că nu putem cădea în cealaltă extremă și să analizăm, de fiecare dată totul. Se intră astfel într-un cerc vicios. Mai ales că avem la dispoziție și mințile celorlalți, cu care intrăm în contact și care ne pot da un feed-back. Astfel universul minții noastre este bombardat cu informații de la presupusele minți ale celorlalți, prin cultură și comunicare, dar pe care le considerăm aidoma minții noastre, mintea noastră fiind singura disponibilă a fi cercetată „din interior”. Când aceste biasuri cognitive sau de confirmare se suprapun peste informațiile venite de la ceilalți acestea se sedimentează și devin prejudecăți, și în cazuri frecvente superstiții. De altfel considerăm corecte informațiile ce ne confirmă modelele deja existente în mintea noastră doar pentru că le confirmă, fără să mai fie nevoie să le analizăm, chiar dacă vin de la alții, pe când modelele ce ne contrazic simțul propriu sunt date deoparte din principiu, chiar dacă au în spate elemente doveditoare independente de „subiectivismul” cuiva.

Superstițiile sunt alimentate din ambele părți, cultural ne sunt induse, subiectiv le confirmăm. La un moment dat avem atât de multă „încredere” în aceste erori încât le „vânăm” din dorința de a fi în regulă, de a ne justifica metodologia de construcție a modelului realității din mintea noastră. Altfel spus, preferăm să ne mințim decât să riscăm să nu avem repere. Sunt sigur că nu întotdeauna când ai dat bani te-a mâncat palma, și nici de fiecare dată când te-a mâncat s-a întâmplat să dai. Dar din dorința de confirmare vom „căuta” și câteodată chiar ne vom induce senzația necesară confirmării. Apare un fel de reflex pavlovian, de ce căutăm să vedem dacă ne mănâncă palma de aia vom descoperi că așa este. Am intrat de fapt în propria noastră cursă, fără să ne dăm seama.

Charles Dickens are o frază memorabilă în Marile Speranțe: „Toţi mincinoşii de pe lume nu sunt nimic faţă de omul care se minte pe el însuşi; cu vorbe din acestea, m-am înşelat şi eu pe mine. E ciudat, fără îndoială. Pare destul de firesc să mă aleg din greşeală cu o monedă falsă, făurită de mine drept bună! Un străin îndatoritor, sub pretextul că vrea să-mi împăturească bine banii, spre mai mare siguranţă, îi poate înlocui cu coji de nuci; dar ce înseamnă şiretlicul lui pe lângă al meu, când eu singur îmi adun cojile de nucă şi mi le dau mie însumi în loc de bani!”

Laurenţiu Streza ameninţă

Iată ameninţarea pe care Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a lansat-o de curând:

"Din momentul în care Biserica nu are nici un reprezentant în mod direct între parlamentari (n.r. ce putem face)? Dacă în noua Constituţie s-ar oferi câteva posturi, dacă am avea, cum erau înainte, senatorii de drept, fiecare confesiune să aibă un senator de drept, care să nu treacă prin alegeri. Dacă noi am intra în politică, dacă Biserica ar intra în alegeri, vă daţi seama câţi senatori am putea să punem şi câţi deputaţi? Dar nu asta ne interesează pentru că ne-am îndepărta de misiunea pe care o avem. Însă dacă ar exista senatori de drept, atunci problemele bisericii ar putea fi apărate și susținute direct acolo fără complicații și pseudoapărători.(...) Biserica nu se implică în problemele politice..."

Câtă ipocrizie. Biserica nu se implică în politică... Doar foloseşte ameninţări... Dacă e cazul.

Criza și Biserica

Cum e la alții...
La Vatican
Papa Francisc I a preferat ca inelul tradiţional al sfântului Petru să fie din argint aurit şi nu din aur masiv. Totodată acesta este un adept al ascetismului şi simplităţii: cardinal fiind mergea cu autobuzul şi îşi gătea singur.
În Cipru
„Întreaga avere a Bisericii este la dispoziţia ţării (...) astfel încât să putem sta pe propriile picioare şi nu sprijiniţi de străini“, a declarat arhiepiscopul Chrysostomos, după ce s-a întâlnit ieri dimineaţă cu preşedintele ţării. Biserica şi-ar putea ipoteca proprietăţile şi investi banii astfel obţinuţi în obligaţiuni guvernamentale.

Cum e la noi, în România...
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române (min 10:10): "Costurile pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului se ridică la aproximativ 100 de milioane de euro. Având în vedere faptul că suntem într-o perioadă de criză economică donaţiile de la credincioşii şi clericii ortodocşi români din ţară şi din străinătate nu mai sunt la nivelul celor din anul 2011. Atât autorităţile centrale cât şi cele locale TREBUIE să susţină financiar construirea Catedralei Mântuirii Neamului."
(cine spunea ceva de faptul că va fi ridicată cu banii enoriaşilor?)


Cum arată un sondaj ad-hoc încropit de Realitatea cu privire la dorinţa românilor de a accepta ca statul să dea bani pentru Catedrală?

Creştinopaţii blamează Antipa

Expoziția „THE HUMAN BODY” se deschide pe data de 22 martie 2013 la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” unde poate fi vizitată până pe data de 30 iunie 2013. Pudibonzii de serviciu au sărit în sus deoarece "Copiii cu vârste mai mici de 7 ani beneficiază de acces gratuit." Vezi doamne, cum să privească nişte "cadavre" copiii sub 7 ani? Şi gratis.

Ce interesant! Copiii sub 7 ani nu consumă cadavre (de animale, binenţeles, dar tot cadavre, că doar nu mai sunt vii). Sunt hrăniţi numai cu plante. Ei nu trebuie să cunoască mecanismele corpului lor, vor afla asta direct la facultate. De medicină, că toţi vor face medicina (de preferat homeopatie, că aia "alopată" e toxică). Până şi a discuta cu copiii despre sex sau erotism este interzis, deşi, contrar indicaţiilor şi "legii" câinii vagabonzi sunt chiar în acestă perioadă în călduri şi îi văd îmbârligaţi pe străzi (repede nişte ochelari "de cal" pentru inocentele vederi). Moaştele creştine în schimb sunt indicate, că acele cadavre-s îmbălsămate cu fast şi "miros" frumos. Ba trebuie atinse de buzele copiilor, ca nu cumva să scape vreo rămăşiţă de forţă divină neutilizată. Mi-a plăcut un comentariu la postul lui Dan Negru: Sf.Paraschiva - "Ei lasă maică, şi la hoitul meu s-au perindat copiii iar adulţii îi puneau să-mi pupe racla. Măcar la Antipa nu o să-i pună şi să aduleze cadavrele. De ce esti ipocrit, evlaviosule? Unele cadavre sunt bune, altele nu? Ei hai!"

Chiar mă gândeam cum va scăpa societatea (mai exact familia mea, că pe ei îi obligă la asta) de cadavrul meu. Arderea e ineficientă energetic, iar depozitarea în sol durează prea mult. Şi mai e şi monopolizată de afacerişti veroşi cu sau fără sutană. Dacă e să fie ceva utilizabil la o transplantare, foarte bine, dar cu restul? Soluţia de a deveni exponat de muzeu, sau chiar de laborator modest de biologie dintr-o şcoală rurală, devine din ce în ce mai convenabilă. Bănuiesc că cheltuielile de plastinaţie vor reveni celor ce doresc un asemenea exponat. Mai ales că preţul biletelor pentru vizitarea expoziţiei nu-s de colo...

Elucubrații versus știință în librăriile românești

Căutam câteva cărticele pentru copii. La Okian, în Piața Sfatului, în Brașov. Găsesc și o carte interesantă despre Univers și cucerirea spațiului cosmic pentru un tânăr „om de știință” de 6 ani.
Găsesc și cartea special recomandată despre elefănțelul Tobias. O neconcordanță între prezentarea de pe site și realitatea din magazin. Cartea respectivă presupune și un ansamblu din carton, un circ. Care nu există. Este adevărat că este ieftină cartea, doar 10 lei, dar în carte este prezentat acesta ca făcând parte din proiect. „Probabil au realizat 30 000 de cărți și doar 10 000 de cartoane” risc o supoziție.
„O, asemenea tiraje nu are decât Dan Puric.”

Întreb și de Originea Speciilor a lui Darwin. Sau orice scris de Charles Darwin.
„Nu de alta dar nici la biblioteca județeană n-au.”
„Nu avem așa ceva. Nu a mai apărut nimic de mult. Dacă doriți putem comanda, dar numai în engleză.”

Tot nu vă e frică? Ar fi timpul să vă fie.

Iată cum s-a încheiat unul din articolele mele cu privire la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a bloca cimitirele private:
Talibanismul este un pericol real şi poate fi foarte bine "ortodox". Începe prin a controla moartea. Apoi va controla totul.
Încă nu vă e frică?
SĂ VĂ FIE!

Am avut gura spurcată:
Mitropolia Moldovei și Bucovinei plănuiește să lanseze o campanie prin care să le ceară autorităților ca noua Constituție a României să sublinieze rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria țării, importanța tradiției creștine a poporului român și să menționeze numele lui Dumnezeu, potrivit „Ziarul de Iași”. O altă solicitare a Mitropoliei este ca noua lege fundamentală să menționeze necesitatea predării religiei în școli.

Apoi va urma sublinierea că Dumnezeu e ortodox şi că cine nu-şi face cruce când trece pe lângă biserică e pasibil de închisoare.

Iată câteva luări de poziţie, via yahoo:
Deputatul PSD Florin Iordache - „Chestiunea cu credința trebuie lăsată la latitudinea fiecărui cetățean. Cine nu crede, nu crede. Nu are rost să introducem în Constituție o chestiune de genul acesta”. Din punctul său de vedere, dacă legea fundamentală i-ar favoriza pe credincioși față de cetățenii necredincioși sau pe ortodocși față de catolici, atunci Constituția ar ajunge să închidă societatea în loc să o deschidă deoarece ar pune diferite grupuri sociale în opoziție unele cu altele.
„Dar de ce să zicem numai de Biserica Ortodoxă Română? Dar cu Biserica Catolică ce fac? Catolicii sunt și ei români”, spune el.

Toma Pătrașcu, vicepreședinte al Asociației Secular-Umaniste din România - „Constituția unei țări stabilește principiile fundamentale necesare pentru buna conviețuire între toți cetățenii, indiferent de naționalitate, religie, rasă, sex, vârstă. Introducerea unor noțiuni cu încărcătură ideologică foarte mare în Constituție este, în opinia noastră, profund discriminatorie. Constituția trebuie să fie neutră, ea se aplică tuturor cetățenilor țării.
Cetățenii sunt liberi să adopte o poziție, iar statul trebuie să le ofere cadrul legal pentru a și-o manifesta. Atunci când Constituția ia partea unei anumite grupări din societate, ea își pierde neutralitatea.
Noi milităm pentru un stat laic, neutru. Un stat laic nu este un stat ateu. Ateismul de stat este la fel de dăunător ca și religia de stat. Noi milităm pentru laicitate, nu pentru ateism de stat. Statul trebuie să fie neutru astfel încât toate curentele de opinie să-și găsească expresia, evident în limita legii.”
Referitor la dorința Mitropoliei ca textul Constituției să menționeze importanța tradiției creștine a poporului român, Pătrașcu spune că „noua Constituție trebuie să fie o Constituție a secolului XXI, trebuie să privească spre viitor, nu spre trecut”. „Am depășit Evul Mediu. Un popor evoluează”, completează vicepreședintele ASUR.
În ceea ce privește predarea obligatorie a religiei, el arată că „introducerea obligativității ar fi contrară tuturor tratatelor internaționale pe care România s-a angajat să le respecte”. Ar fi vorba despre o „încălcare flagrantă a libertății de conștiință”.
Pătrașcu amintește că încă din 1995 Curtea Constituțională a specificat foarte clar că predarea religiei în școli nu poate fi obligatorie. (probabil de asta vor să o introducă în Constituţie, pentru a deveni constituţională)
Prin actuala Lege a Educației este obligatorie doar prezența disciplinei „Religie” în ofera curriculară a școlii, însă nimeni nu poate fi obligat să participe la aceste ore. Copiii pot participa la orele de religie, conform confesiunii proprii, însă la solicitarea elevului major sau a părinților în cazul elevului minor, acesta poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina „Religie”.
Pătrașcu mai atrage atenția că, în școlile din România, se face „îndoctrinare religioasă” sau „catehism” și nu „educație religioasă”, aceasta din urmă presupunând o prezentare istorică și culturală, nu confesională, a religiei.

Dar astea sunt doar nişte voci. Corecte, dar numai atât.
În schimb Biserica are bani. Şi putere.

Acum vă e frică? Pentru că ar cam fi timpul...

Ateismul este corect până la proba contrarie

Eu am spus că "ateismul este corect până la proba contrarie" şi nu că ateismul nu există până la proba contrarie.
Ca să mă explic...
Dumneavostră sunteţi (sper) atee faţă de Moş Crăciun. Dar dacă ar putea fi demonstrat că Moş Crăciun există şi că el este "alfa şi omega"? Numai că sarcina demonstraţiei aparţine celui ce susţine că Moş Crăciun există şi este "alfa şi omega", nu este sarcina dumneavoastră să infirmaţi că există Moş Crăciun. În consecinţă sunteţi atee (default) faţă de divinitatea Moş Crăciun, deşi, teoretic, poate în viitor, ar putea exista o probă care să demonstreze existenţa sa divină.
Numai că dumneavoastră aveţi cel puţin o divinitate, de dragul demonstraţiei să considerăm că este doar una şi să-i spunem Dumnezeu. În acest caz dumneavoastră aveţi destule dovezi ca ateismul de care daţi dovadă faţă de Moş Crăciun să dispară în cazul lui Dumnezeu. Asta presupune, teoretic, că dovezile sunt imbatabile. Poate pentru dumneavostră aşa şi este. Într-un fel sau altul la dumneavoastră au ajuns nişte meme, nişte idei culturale ce construiesc un ansamblu veridic pentru mintea dumneavoastră ce justifică prezenţa şi configuraţia entităţii Dumnezeu.

Dar cum a ajuns la dumneavoastră acestă memă? V-aţi născut cu aceste informaţii? Nu. V-au fost servite. V-au fost prezentate ca fiind veridice, probabil la momentrul în care capacitatea de a analiza corectitudinea informaţiilor era mult mai scăzută decât acum, adică când eraţi copil. Dar atunci eraţi şi credincios Moş Crăciun, aveaţi o sumă de "dovezi" ce veneau în sprijinul ideii că Moşul există (şi acestă idee plantată în mintea dumneavoastră de altcineva). În acea vreme credeaţi şi în Zâna Măseluţă sau Iepuraşul de Paşti, de exemplu. V-aţi născut cu aceste credinţe? Nu. Dar eraţi, ca noi toţi de altfel, predispusă la a crede ceea ce spun entităţile pe care, instinctual, le-am investit cu autoritate (părinţi, profesori, maturi, persoane cu mai multă experienţă).

Copiii au această predispoziţie de a crede orice pentru că nu au mecanismele de a discerne adevărul de iluzie şi nici destule informaţii pe care să le poată pune în ansambluri logice. De fapt nu au nici măcar un sistem logic de a judeca informaţiile. Acest lucru se face prin experimentări şi asimilare de informaţii, de-a valma, toate la fel de veridice pentru ei. Abia apoi începe analiza acestora şi se elimină neconcordanţele şi se umplu golurile de informaţie cu cele necesare a construi un sistem funcţional.
De ce acestă predispoziţie a copiilor de a crede orice? Este o consecinţă a evoluţiei. Copiii structuraţi să creadă şi să execute ceea ce le spun adulţii să spunem că au "gena ascutării", cei ce nu ascută au alela sa, "gena îndoielii" . De fapt oamenii au aceste gene concomitent, dar se manifestă diferit în timp. În caz de pericol (un prădător, de exemplu) adulţii solicită să fie ascultaţi şi îndeamnă la fugă. Copiii cu "gena ascultării" activă nu pun întrebări şi execută, cei cu "gena îndoielii" activată nu fug din dorinţa de a verifica şi sunt eliminaţi. În timp selecţia naturală a permis majorităţii copiilor cu "gena ascultării" ce se activează înainte de activarea alelei sale să supravieţuiască şi să devină adulţi capabili de a transmite acestă formulă mai departe, copiii cu "gena îndoielii" activată nu au prea multe şanse de a ajunge maturi.

După un timp această predispoziţie devine ineficientă în viaţa individului. Adultul care se bazează pe deciziile altora nu poate lua de unul singur decizii. Încet, încet, viitorul adult este nevoit să verifice informaţiile, pentru a înţelege scopul lor, altfel va fi eliminat din schemele de reproducere, de alimentare sau securitate, în avantajul celor ce iau decizii şi pe care el îi ascultă necondiţionat. Astfel că oamenii activează "gena îndoielii", lipsa de analiză sau analiza defectă ducând la dispariţia celor fără acestă predispoziţie. Astfel, deşi iniţial copiii "cred" în Moş Crăciun, pe măsură ce cresc, pe măsură ce adună informaţii şi sunt capabili de analize, pe măsură ce "gena îndoielii" ajunge să se manifeste, se vor îndoi de "credinţele" lor, recompunând pe baze logice şi verificabile schemele necesare supravieţuirii. Astfel se pierde credinţa în Moş Crăciun, deoarece dovezile ce vin în sprijinul adeveririi existeţei acestei entităţi nu sunt valide.

Mecanismul folosit pentru a distinge realitatea (în sensul unui model conform, cu legi inteligibile şi cu previziuni funcţionale) este eminamente un mecanism raţional, evolutiv, din care sunt eliminate ipotezele eronate. Este mecanismul cunoaşterii de tip ştiinţific. Numai că acest mecanism nu vine la pachet cu structura noastră genetică, cum vine "gena ascultării", ci se asimilează pe parcurs, se învaţă. Deşi avem o predispoziţie biologică spre a gestiona aceste informaţii (un creier suficient de mare, capabil de conceptualizare, şi un mod performant de a transmite aceste concepte-meme: limbajul) abia împreună cu o altă aptitudine a noastră, inteligenţa, putem avea şi rezultate cu un nivel de performanţă superior antecesorilor. Noi suntem mai inteligenţi decât strămoşii noştri şi pentru că avem shortcut-urile parcurse de ei la dispoziţie, deoarece inteligenţa nu este numai o anumită configurare a creierului ci şi un antrenament al acestuia, o educare. Iar antrenamentul eficient este raţiunea, chiar dacă anumite probleme sunt rezolvate după modelul inteligenţelor multiple. Din acest motiv este o crimă a priva copiii de dezvoltarea gândirii analitice.

Din acest motiv a deveni ateu este o necesitate şi chiar devenim atei faţă de unele "credinţe" pe care le aveam în copilărie.
Cu toate acestea anumite credinţe rămân, deşi "dovezile" ce le justifică nu sunt valide nici ele. De ce? Pentru că acestea vin la pachet cu alte necesităţi de supravieţuire: confortul necesar în faţa morţii,  nevoia de comunicare cu cei asemenea, teama de greşeală, nevoia de siguranţă a informaţiei.
Pe măsură ce devenim mai inteligenţi eliminăm credinţele fără fundament, cum este cea în Moş Crăciun. Asta şi pentru că "miza" ce o însoţeşte nu este "existenţială".
Unii nu sunt în stare să se descurce îndeajuns de bine cu lipsa de absolut a cunoaşterii de tip ştiinţific (care este perfectibilă şi nu absolută), adică nu sunt destul de inteligenţi spiritual, şi în anumite domenii preferă să ia în considerare ca valabile informaţii subiective (revelaţiile) şi să dea credit unor entităţi doar pe baza autorităţii (instituţii religioase) sau a vechimii (tradiţie), fără a se întreba care este mecanismul prin care s-a ajuns la aceste concepte şi nici care este de fapt scopul acestor structuri.
A considera revelaţia personală, trăirea spirituală subiectivă, ca fiind o formă superioară de accesare a "informaţiei absolute" este pe acelaşi palier cu credinţa unui copil ce "ştie" că Moş Crăciun îi ascultă  rugăminţile.
Propoziţia "Intotdeauna este bine cand ai "o pila" la PROGRAMATOR. Poti avea acces si la date confidentiale/ascunse/protejate din sistem, nu-i asa?" este ilustrarea automanipulării induse religios. Ideea că acesta permite accesul în zona de securitate este minciunica cu care religiile prind: promisiunea vieţii de apoi ce "vindecă" spaima de moarte cu care instinctual organismul nostru este înzestrat. Programatorul în cauză are acelaşi nivel de veridicitate ca şi Moş Crăciun...

NB: "Gena ascultării", "gena îndoielii" şi celelalte enunţuri asemenea sunt doar modele virtuale pentru a înţelege fenomenul, nu sunt structuri evidenţiate biologic.