6 ianuarie 2011

Experienţe personale - Boboteaza

Gigi e un mucalit. Tăcut de obicei, dacă e bine mânat îşi dă drumul şi le zice. Cu o fărâmă de zâmbet la gură:
"Când eram mic, de şcoala primară, mergeam cu preotul de Bobotează. Din casă în casă. Chiar dacă era pe vremea lu' Ceaşcă, intram la fiecare. Atât îi trebuia vrunuia să se strâmbe, că îl afurisea părintele de nu-l mai spăla toată apa sfinţită a Patriarhiei...
La câte case trebuia să ajungem crezi că ajungea agheasma? Dar nici o problemă, o umpleam din Tărlung, gârla e mare. "Azi toată apa îi sfântă" salva situaţia părintele. Ce mai chicoteam când vedeam babele cum se milogeau la preot să ne pună să le umplem câte o sticluţă de CICO ca să aibă de leac... Pe chestia asta mai primeam şi noi câte un leu sau trei, monedele alea vechi. Altfel crezi că vedeam vreo leţcaie de la popă? Bah! Şi avea părintele, că plecam la drum de cu dimineaţa, când se crăpa de ziuă. El mai trecea pe acasă să-şi golescă buzunarele, că la un moment dat erau aşa de pline că săreau bancnotele afară. Sau mai trecea pe la Alimentara să le schimbe pe sute d-alea albastre, cu Bălcescu.
Când ajungeam la preot acasă era bine. Coana preoteasă era mai milosă, ne dădea să mâncăm. De post, binenţeles, că e ajun. Şi vin. Că doar ţineam isonul preotului şi ne cam lăsau vocile. Afară frig... Pica bine vinul...
Dup-aia iar la drum. Seara erau cele mai mari şanse să ajungem cu ceva bani acasă. Părintele începea şi el să se aghezmuiască, pe lângă limbă i se mai împleticeau şi picioarele. Atunci adunam bancnotele ce-i cădeau de prin buzunare. Din firimituri făceam de un salariu. Îţi dai seama cât strângea popa?"

De ce nu se strică apa sfinţită? Ei bine, se strică. Nu există apă care să nu "se strice". Faptul că apa sfinţită nu se strică este o legendă, o convingere, o credinţă. De ce nu se îmbolnăvesc oamenii ce gustă apă sfinţită? Ei nu se îmbolnăvesc oricum, sistemul lor imunitar a evoluat să reziste la cele câteva microorganisme dintr-o picătură de apă, chiar stricată fiind. Strămoşii noştri consumau apă direct din râuri sau din lacuri, plină de microorganisme, unele periculoase pentru ei. Noi suntem urmaşii celor ce au supravieţuit infecţiilor. Deci o cantitate mică de apă nu contează. Încă nu am văzut pe cineva care să bea doar apă sfinţită la câteva luni după depozitare. În altă ordine de idei: http://www.ziare.com/international/stiri-externe/zeci-de-credinciosi-rusi-otraviti-cu-apa-sfintita-de-boboteaza-990092. Ghinion...
Comentarii
3 Comentarii

3 comentarii:

  1. mon peuple de kko6 ianuarie 2011, 21:02

    Ma uit in fiecare an la televizor de boboteaza si cand ii vad ca oile la coada la luat aghiazma(de fapt,ca si la lins de moaste),am o intrebare:imi spune si mie cineva de ce ar trebui sa fiu mandru ca fac parte din poporul asta de handicapati?Ca mie mi-e o greata cumplita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trist. Imi amintesc cand eram copil, cu cata sfiala il asteptau oamenii pe popa.... Asa cum il tratau pe parzitul ala, nu-si tratau nici proprii parinti !
    Jenant. Si din pacate, nu doar in Romania functioneaza povestea cu religia.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Atunci adunam bancnotele ce-i cădeau de prin buzunare. Din firimituri făceam de un salariu. Îţi dai seama cât strângea popa?"

    Iti dai seama cat faceai tu, ala asa zisul credincios cu frica de dzeu ?

    ///

    Nu e domnule, a fost satana in popa :))

    desi in articol scrie :

    " apa luata de credinciosi si sfintita de preoti"

    un 'credincios' user-comentarist a scris :

    'Sint de vina popii care au colectat apa de sfintenie'

    altii au cugetari si mai complexe :

    "Cei care au turnat otrava in fantana, stiau de unde va fi luata apa pentru aghiazma. Ce-i asa de greu de inteles?
    Este o tentativa de genocid.
    Este putin probabil ca preotul sa fie implicat, deoarece el era suspectat din start. "

    esti sigur ca cineva ar suspecta macar preotul?
    si oricum EI nu el, doar au 'sfiintit' apa, nu au si extras-o

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.