Iisus s-a dorit un revoluţionar. Atât pentru societatea iudaică cât şi pentru cea romană familia era centrul social, patriarhală, conservatoare şi cu o mare inerţie. Iisus a înţeles foarte bine că doar cei ce nu au legături sociale se pot dărui cu totul ideilor sale. Şi a dorit să transmită ideile sale despre o altă societate considerând familia o chestiune perimată. Primii creştini erau necăsătoriţi şi trăiau liberi, de asta romanii şi evreii îi considerau periculoşi. Abia după victoria creştinismului sfinţii părinţi au reintrodus familia ca valoare deoarece atunci conservatorismul familial a devenit un avantaj pentru creştinismul instituţional, pentru biserică.
Marcu cap. 3
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Matei cap. 12
46. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.
47. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
Luca cap. 8
19. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
20. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
21. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.
Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare.
Este clar că interesul lui Iisus era pentru propagarea ideilor sale (provenite de fapt de la gnosticul Ioan Botezătorul) iar pentru asta îndemnul său era de a renunţa la structurile şi valorile familiei şi de a-l urma.
Matei cap. 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
Matei cap. 19
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
Marcu cap. 10
28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.
29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,
30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.
Creştinismul este o religie apocaliptică. Consideră că lumea prezentă nu are valoare. Aşadar nici familia nu are valoare pentru un creştin autentic.
8 ianuarie 2014
6 ianuarie 2014
Părerea lui Iisus despre tine...
Un citat din apologeţii creştinismului: Nu e important ce părere ai tu despre Isus, ci care este părerea lui despre tine. - Richard Wurmbrand
Prea puţin trebuie să ne pese de părerea lui Moş Crăciun despre noi. Pentru că Moş Crăciun nu există, doar ştim asta. Este adevărat că părerea celor ce se consideră trimişii lui Moş Crăciun contează, mai ales că ei sunt singurii care pot să ne comunice această "părere". Asta dacă primim cadouri de la ei, de obicei nefolositoare, dar dorim acest lucru în continuare.
A, era vorba despre Isus?
Pagubă-n papuci - se aplică acelaşi principiu.
Prea puţin trebuie să ne pese de părerea lui Moş Crăciun despre noi. Pentru că Moş Crăciun nu există, doar ştim asta. Este adevărat că părerea celor ce se consideră trimişii lui Moş Crăciun contează, mai ales că ei sunt singurii care pot să ne comunice această "părere". Asta dacă primim cadouri de la ei, de obicei nefolositoare, dar dorim acest lucru în continuare.
A, era vorba despre Isus?
Pagubă-n papuci - se aplică acelaşi principiu.
3 ianuarie 2014
Ioan Botezătorul - adevăratul genitor al creştinismului
Iisus ca Hristos este un portret al eroului, este o imagine, este ideea de "mesia". Este o memă. Ca portret este universal deoarece nevoia de model este universală. Iar ca formă este adunat de prin toate religiile. Asta l-a întărit odată ce a suferit nenumărate transformări, specifice oricărui lucru ce evoluează, păstrând ceea ce avea valoare pentru a se conserva (invierea, provenienţa magic-miraculoasă) şi eliminând ceea ce aducea prejudicii multiplicării sale (analfabetismul, latura umană, faptul că avea el însuşi un idol - pe Ioan Botezătorul). Memei "mesia" sau "hristos" nu-i pasă de adepţi sau de oameni în general odată ce este doar un concept. Ea tinde a se copia în minţile umane odată ce este o necesitate pentru oameni: un model ce poate fi urmat, chiar dacă este defect, este mai eficient decât lipsa oricărui model. Din acest motiv ideea de erou a apărut de nenumărate ori şi a fost cu uşurinţă copiată şi îmbunătăţită. Am putea spune că ideea de mesia are o intenţie, un scop singular, inconştient, dar urmărit cu asiduitate: de a se multiplica cu orice costuri. Inclusiv umane. Puţin îi pasă unei meme de gazdele sale dacă distrugerea lor o va face să se multiplice mai performant decât supravieţuirea lor. De asta religiile jertfelnice (creştinismul şi islamul) au avut o expansiune fulminantă: au avut o "reţetă" cinică dar eficientă.
Dacă ne referim strict la mesia de tip creştin, la "motivul" pentru care cultul creştin al eroului este o religie câştigătoare, un comportament învingător, este şi pentru că a profitat de locul şi momentul potrivit pentru a se desfăşura: ideile gnostice de provenienţă budistă şi jainistă au avut trecere la câteva secte iudaice al căror exponent este Ioan Botezătorul. Acesta a pus bazele filosofiei creştine şi a declanşat schimbarea de paradigmă. Deşi a pierdut locul de frunte datorită decapitării, fiind imposibilă o înviere credibilă. Iisus a profitat de situaţie (involuntar, binenţeles, e vorba despre mema "Iisus Hristos") cocoţându-se pe piedestalul pregătit de Ioan.
Dacă ne referim strict la mesia de tip creştin, la "motivul" pentru care cultul creştin al eroului este o religie câştigătoare, un comportament învingător, este şi pentru că a profitat de locul şi momentul potrivit pentru a se desfăşura: ideile gnostice de provenienţă budistă şi jainistă au avut trecere la câteva secte iudaice al căror exponent este Ioan Botezătorul. Acesta a pus bazele filosofiei creştine şi a declanşat schimbarea de paradigmă. Deşi a pierdut locul de frunte datorită decapitării, fiind imposibilă o înviere credibilă. Iisus a profitat de situaţie (involuntar, binenţeles, e vorba despre mema "Iisus Hristos") cocoţându-se pe piedestalul pregătit de Ioan.
30 decembrie 2013
Moș Nicolae și Moș Crăciun - sau de ce religia în școală e toxică
Ce ne povestește Adinuța:
Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?
(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!
Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)
Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1
Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.
Din păcate minciunile poveștilor biblice le sunt prezentate ca adevăruri. În școală. De „profesori” de religie.
Până am dat de cadouri în dulap :)) cred că aveam vreo 8 ani... și ca să fie fain de tot, l-am târât și pe frate-miu de 5 ani în sufragerie și i-am arătat "vezi, vezi, nu există!! e mama și tata!"
Și cu cateva zile înainte de serbarea de Crăciun de la grădiniță , mama l-a întrebat dacă știe poezia pentru moșul. Dialogul a fost ceva de genul:
- Știi poezia de Crăciun?
- Nu!
- Păi ... și cand o inveti? Vrei să creadă moșul că nu ești cuminte?
- Moșul nu există!
- Cine ți-a spus așa o prostie?
- Adina!
Priviri nervoase îndreptate spre mine. Fratele este trimis în cameră, eu rămân pentru papară:
-Adina, tu esti mare de-acu'... știai că nici Moș Crăciun și nici Moș Nicolae nu există, dar chiar trebuia să-i spui și lui?
(eu): - CEEEEEEEE?? Nici Moș Nicolae nu EXISTĂ?!
Ai mei perplecși :D
Moș Nicolae era în manualul de religie, eram sigură că vine personal și lasă dulciuri în ghete :)
Preluat de aici: http://www.bucataras.ro/forum/post/497/traditii_proprii_de_craciun_nazbatii_de-ale_copiilor_amintiri.html?p=1
Copiii sunt dornici a „crede”. De asta sunt fascinați de povești, poveștile sunt poligonul sigur de încercare a realității. Poveștile sunt pline de magie iar magicul e spectaculos. Copiilor le plac magiile și câteodată sunt magician pentru ei. Tocmai de asta le arăt că „minunile” sunt iluzii și demontez propriile mele trucuri pentru ca ei să înțeleagă că „minunile” nu există și că magia realității nu are nimic supranatural în ea.
8 decembrie 2013
Cum se-mpute învăţământul în România...
În primăvara din 2011 Consiliul Local Cluj şi primarul penal Sorin Apostu bat palma cu Mitropolia Clujului să facă un schimb de terenuri pentru ca un campus teologic să poată fi ridicat cu finanţare exclusiv din fondurile Mitropoliei Clujului: http://ziuadecj.realitatea.net/administratie/campus-pentru-studentii-facultatii-de-teologie-ortodoxa-pe-strada-coastei--65962.html
Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.
Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.
Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".
Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.
Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.
Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop
Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html
Binenţeles că popii nu dau bani, doar nu sunt proşti. Şi cerşesc de la politicieni. La începutul lui 2013 Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanu, a declarat că doreşte construirea unui Campus Teologic la Cluj-Napoca pentru susţinearea cultelor religioase din România. Ce vorbeşti tată? Pentru TOATE cultele? Inclusiv cei fără religie sau atei? Oooo, nu! E vorba de cultul "dreptcredincios" ortodox şi atât.
Totodată, în cadrul conferinţei organizate astăzi la Consiliul Judeţean Cluj, unde au participat şi parlamentarii din judeţ, Uioreanu a cerut sprijinul acestora pentru a primi de la bugetul de stat banii necesari pentru acest proiect. (http://www.stiridecluj.ro/social/consiliul-judetean-cluj-doreste-construirea-unui-campus-teologic)
Şi a primit.
Ce se-ntâmplă zilele trecute? (http://citynews.ro/eveniment/ponta-la-cluj-guvernul-e-obligat-sa-sprijine-orice-lucrare-bisericii-1257717)
Premierul Victor Ponta a declarat, în cadrul inaugurării Campusului Teologic „Nicolae Ivan” din Cluj, că Guvernul României este obligat să ofere sprijin oricărei lucrări ce vine în ajutorul Bisericii. „Biserica ne va ierta pentru lucrurile rele”, şi-a încheiat Ponta discursul.
Imediat după premierul Victor Ponta a luat cuvântul rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan-Aurel Pop. Acesta a declarat că profită de această ocazie pentru a "schimba" inscripţia din sala Auditorium Maximum a UBB din "Prin cultură la libertate" în "Prin cultură şi credinţă la libertate".
Asta da! Dacă avem multă credinţă poate ajunge una din universităţile româneşti în top 500 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15550614-clasamentul-international-universitatilor-2013-patru-universitati-din-romania-sunt-incluse-top-800-mondial-cadere-100-pozitii-fata-anul-trecut.htm)
Patru universităţi din Romania sunt prezente în Clasamentul International al Universităţilor 2013. Prima instituţie de învăţământ superior românească inclusă în top 800 mondial este Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, care se clasează pe locuri între 700 - 800. Faţă de rezultatele de anul trecut, cele patru universităţi din România au căzut 100 de pozitii în clasamentul international.
Domnule Ioan-Aurel Pop, dacă se folosesc "credinţe" în loc de dovezi ştiinţifice învăţământul universitar românesc va dispare cu totul.
Update
Contactat pe facebook domnul rector a avut această reacţie:
Eu nu am vorbit de nicio schimbare a vreunei inscriptii, ci am spus ca si prin credinta (de orice fel, nu am zis credinte religioase) se poate ajunge la libertate. Credinta intr-o idee, inclusiv in ideea de Dumnezeu, te poate conduce la libertate. Probabil ca am fost gresit inteles. Se mai intampla.
I.A.Pop
Mulţumesc pentru răspuns.
În acest caz scuze. Voi face o erată în articol.
Pe de altă parte... Dubito ergo cogito, cogito ergo sum. Personal nu consider "credinţa" o valoare ci o substituire a efortului de înţelegere. Îndoiala, ne-credinţa, este motorul cunoaşterii. De fapt percep diferit credinţa de convingere, deşi dicţionarele le definesc ca fiind sinonime. Probabil deformare "profesională": http://profudereligie.blogspot.ro/2013/07/credinta-si-convingerea.html
7 decembrie 2013
Morala religioasă... sau lipsa acesteia
Un comentator ce se dovedește a fi foarte supărat postează asta:
Cat priveste religia in scolile de azi, ea chiar are ce cauta pt ca nu poti sa refuzi pur si simplu dreptul unor cetateni de a invata despre o anumita religie in scoala. Noi platim taxe si impozite si vrem sa avem dreptul de a invata religia ortodoxa sau catolica, sau neoprotestanta etc, asta in functie de componenta religioasa a comunitatii din respectiva zona a tarii.
Este adevarat ca nu e corect ca acei copii atei sau de alte opinii religioase sa fie nevoiti sa urmeze religia in scoala, iar statul trebuie sa gaseasca solutii valide si pt ei, ca doar si ei sunt cetateni cu drepturi egale si nu e normal sa astepte la usa pana terminam noi ora de religie. Dar asta tine de stat, de cei din conducere, nu de cetatenii obisnuiti. Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Nu poti sa-mi interzici tu sa fac religie in scoala. Tu ai doar dreptul de a cere o ora care sa inlocuiasca ora de religie in cazul persoanelor de alte opinii in privinta religiei. In felul asta, eu invat religie, tu inveti cu totul altceva si toata lumea e fericita. Eu nu-mi amintesc sa te fi pus cineva sef peste mine sau peste altii, asa ca nu imi spui tu mie ce pot si ce nu pot sa fac, pe banii mei. N-ai niciun fel de autoritate asupra mea sau asupra altuia, sa-ti fie foarte clar.
Mie imi este totusi clar ca tu nu esti un om de buna credinta, tu nu iti bazezi afirmatiile pe dovezi factuale si clare, ci pe interpretari izolate si lucruri scoase din context. Imi este clar faptul ca tu nu ai auzit de un principiu elementar in drept: "audiatur et altera pars (sa fie ascultata si cealalta parte)", tu nu doresti decat denigrarea credintei crestine si atat. Au fost oameni care ti-au adus mult mai multe dovezi si argumente pro crestinism decat mine, nici nu te-ai obosit sa-i iei in seama sau sa le raspunzi punctual la anumite idei si opinii pe care ei le infatisau.
Deci, nu cred ca mai merita sa-ti mai scriu ceva pe aici.
Să explicăm pe rând.
Mai întâi ideea că se învață despre o anumită religie. Fals. Nu se învață despre ci doar o anumită religie. Pentru a învăța despre este neceasară o imagine comparativă cu alte opinii religioase, o analiză. Una este să înveți despre înmulțire, de exemplu, și alta doar înmulțirea. Din păcate în școlile de azi nu se face religie în sens educațional ci în sens doctrinar. Se face propaganda religiei majorității (catehizare) și nu prezentarea fenomenului religios. De altfel chiar profesorii de religie recunosc că sunt propagandiști ai Bisericii Ortodoxe Române și că-i interesează mai mult „mântuirea sufletelor” decât dezvoltarea aptitudinilor de analiză a elevilor:
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/02/profesorii-de-religie.html,
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html.
După ce ne-am lămurit că în școala românească se învață doar o religie trebuie să subliniem că nu „majoritatea” trebuie să stabilească care religie trebuie să fie prezentată elevilor doctrinar. De ce? Pentru că majoritatea este o situație de conjunctură și nu poate stabili valori ci opinii. Doar nu putem să spunem că într-un sat din Mureș protestantismul este corect, într-unul din Dobrogea este islamul, în București este ortodoxia creștină iar în Cluj este ateismul, de exemplu, pentru că majoritatea din acea zonă geografică este aşa.
Și asta dacă majoritatea este consultată. Este consultată majoritatea? Nu. Înscrierea la orele de religie se face din oficiu: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/elevii-la-ce-confesiune-vor-fi-inscrisi.html
Chiar dacă ar fi consultată majoritatea trebuie să subliniem că dictatura majorității nu este democrație, tot dictatură este. De altfel chiar tu ești un adept al audiatur et altera pars. Democrația înseamnă tocmai asta și nu impunerea cu forța a unei majorități. Ai dreptate aici: Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Numai că statul exact asta nu face. Nu întreabă dacă vrei să facă copilul tău religia unui singur cult sau istoria religiilor. Pentru că dacă ar întreba cu certitudine s-ar face istoria religiilor şi nu religie confesională, fie ea a "majorităţii". De altfel actuala lege a educaţiei a intrat pe uşa din dos, la insistenţele şi presiunile jegoase ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române semnate de Înalt Preasfinţitul Patriarh Daniel, în care posibilitatea de a face alte ore în schimbul orei de catehizare forţată a fost eliminată: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/01/lectia-de-religie.html. De ce crezi că a intervenit patriarhul? Pentru ca orice posibilitate de a scăpa cineva de prozelitismul deşănţat al Bisericii Ortodoxe din România să fie eliminată.
Problema nu este doar a statului (în care trebuie să funcționeze democrația și nu dictatura majorității) ci a fiecărui credincios. Nu văd de ce trebuie să se prezinte în școală religia lui. Normal ar fi ca asta să se întâmple la biserica la care se duce, nu în şcoala ce ar trebui să fie a tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa religioasă a părinţilor lor. Copiii nu sunt creștini sau musulmani, atei sau budiști. Sunt, eventual, copiii unor părinți creștini, ai unor părinți musulmani sau ai unor părinți budiști. Ei devin cu adevărat creștini, musulmani, budiști (sau atei) doar după ce sunt educați să fie așa. Când se nasc copiii de fapt nu au nici o religie, doar părinții lor au, dacă au. Sau educatorii lor. Așa că este absurdă îndoctrinarea la ora de religie, mai ales că părinții acelor copii nu ştiu ce susţine doctrina pentru care profesorul de religie respectiv face prozelitism. De fapt părinţii, mai ales cei credincioşi cu adevărat, ar trebui să fie primii care să se opună îndoctrinării religioase în şcoală, pentru că ei sunt singurii care știu cum este religia lor și nu un profesor (propagandist) al unui anumit cult, chiar dacă acel cult se proclamă ca fiind deţinătorul Adevărului prin forţa "majorităţii".
Cât despre argumentele pro creştinism valid aştept un exemplu în clar pe care l-am ocolit sau ignorat.
Cat priveste religia in scolile de azi, ea chiar are ce cauta pt ca nu poti sa refuzi pur si simplu dreptul unor cetateni de a invata despre o anumita religie in scoala. Noi platim taxe si impozite si vrem sa avem dreptul de a invata religia ortodoxa sau catolica, sau neoprotestanta etc, asta in functie de componenta religioasa a comunitatii din respectiva zona a tarii.
Este adevarat ca nu e corect ca acei copii atei sau de alte opinii religioase sa fie nevoiti sa urmeze religia in scoala, iar statul trebuie sa gaseasca solutii valide si pt ei, ca doar si ei sunt cetateni cu drepturi egale si nu e normal sa astepte la usa pana terminam noi ora de religie. Dar asta tine de stat, de cei din conducere, nu de cetatenii obisnuiti. Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Nu poti sa-mi interzici tu sa fac religie in scoala. Tu ai doar dreptul de a cere o ora care sa inlocuiasca ora de religie in cazul persoanelor de alte opinii in privinta religiei. In felul asta, eu invat religie, tu inveti cu totul altceva si toata lumea e fericita. Eu nu-mi amintesc sa te fi pus cineva sef peste mine sau peste altii, asa ca nu imi spui tu mie ce pot si ce nu pot sa fac, pe banii mei. N-ai niciun fel de autoritate asupra mea sau asupra altuia, sa-ti fie foarte clar.
Mie imi este totusi clar ca tu nu esti un om de buna credinta, tu nu iti bazezi afirmatiile pe dovezi factuale si clare, ci pe interpretari izolate si lucruri scoase din context. Imi este clar faptul ca tu nu ai auzit de un principiu elementar in drept: "audiatur et altera pars (sa fie ascultata si cealalta parte)", tu nu doresti decat denigrarea credintei crestine si atat. Au fost oameni care ti-au adus mult mai multe dovezi si argumente pro crestinism decat mine, nici nu te-ai obosit sa-i iei in seama sau sa le raspunzi punctual la anumite idei si opinii pe care ei le infatisau.
Deci, nu cred ca mai merita sa-ti mai scriu ceva pe aici.
Să explicăm pe rând.
Mai întâi ideea că se învață despre o anumită religie. Fals. Nu se învață despre ci doar o anumită religie. Pentru a învăța despre este neceasară o imagine comparativă cu alte opinii religioase, o analiză. Una este să înveți despre înmulțire, de exemplu, și alta doar înmulțirea. Din păcate în școlile de azi nu se face religie în sens educațional ci în sens doctrinar. Se face propaganda religiei majorității (catehizare) și nu prezentarea fenomenului religios. De altfel chiar profesorii de religie recunosc că sunt propagandiști ai Bisericii Ortodoxe Române și că-i interesează mai mult „mântuirea sufletelor” decât dezvoltarea aptitudinilor de analiză a elevilor:
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/02/profesorii-de-religie.html,
http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html.
După ce ne-am lămurit că în școala românească se învață doar o religie trebuie să subliniem că nu „majoritatea” trebuie să stabilească care religie trebuie să fie prezentată elevilor doctrinar. De ce? Pentru că majoritatea este o situație de conjunctură și nu poate stabili valori ci opinii. Doar nu putem să spunem că într-un sat din Mureș protestantismul este corect, într-unul din Dobrogea este islamul, în București este ortodoxia creștină iar în Cluj este ateismul, de exemplu, pentru că majoritatea din acea zonă geografică este aşa.
Și asta dacă majoritatea este consultată. Este consultată majoritatea? Nu. Înscrierea la orele de religie se face din oficiu: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/10/elevii-la-ce-confesiune-vor-fi-inscrisi.html
Chiar dacă ar fi consultată majoritatea trebuie să subliniem că dictatura majorității nu este democrație, tot dictatură este. De altfel chiar tu ești un adept al audiatur et altera pars. Democrația înseamnă tocmai asta și nu impunerea cu forța a unei majorități. Ai dreptate aici: Statul trebuie sa-si respecte TOTI cetatenii, asa ca cei ce vor sa invete religie sa invete in continuare, iar pt cei care nu vor sa existe alte optiuni (ora de istoria religiilor, religiile lumii, sau o alta ora in care sa se predea alt obiect decat cel al religiei).
Numai că statul exact asta nu face. Nu întreabă dacă vrei să facă copilul tău religia unui singur cult sau istoria religiilor. Pentru că dacă ar întreba cu certitudine s-ar face istoria religiilor şi nu religie confesională, fie ea a "majorităţii". De altfel actuala lege a educaţiei a intrat pe uşa din dos, la insistenţele şi presiunile jegoase ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române semnate de Înalt Preasfinţitul Patriarh Daniel, în care posibilitatea de a face alte ore în schimbul orei de catehizare forţată a fost eliminată: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/01/lectia-de-religie.html. De ce crezi că a intervenit patriarhul? Pentru ca orice posibilitate de a scăpa cineva de prozelitismul deşănţat al Bisericii Ortodoxe din România să fie eliminată.
Problema nu este doar a statului (în care trebuie să funcționeze democrația și nu dictatura majorității) ci a fiecărui credincios. Nu văd de ce trebuie să se prezinte în școală religia lui. Normal ar fi ca asta să se întâmple la biserica la care se duce, nu în şcoala ce ar trebui să fie a tuturor elevilor, indiferent de apartenenţa religioasă a părinţilor lor. Copiii nu sunt creștini sau musulmani, atei sau budiști. Sunt, eventual, copiii unor părinți creștini, ai unor părinți musulmani sau ai unor părinți budiști. Ei devin cu adevărat creștini, musulmani, budiști (sau atei) doar după ce sunt educați să fie așa. Când se nasc copiii de fapt nu au nici o religie, doar părinții lor au, dacă au. Sau educatorii lor. Așa că este absurdă îndoctrinarea la ora de religie, mai ales că părinții acelor copii nu ştiu ce susţine doctrina pentru care profesorul de religie respectiv face prozelitism. De fapt părinţii, mai ales cei credincioşi cu adevărat, ar trebui să fie primii care să se opună îndoctrinării religioase în şcoală, pentru că ei sunt singurii care știu cum este religia lor și nu un profesor (propagandist) al unui anumit cult, chiar dacă acel cult se proclamă ca fiind deţinătorul Adevărului prin forţa "majorităţii".
Cât despre argumentele pro creştinism valid aştept un exemplu în clar pe care l-am ocolit sau ignorat.
25 noiembrie 2013
Binele şi Răul în manifestarea religioasă
Discuţia a plecat de la evenimentul de protest împotriva poluării sonore înfăptuite de biserici gândit şi promovat de Baraka B. Skulls: Isus VS Boxe şi apărut în grupul de polemici A.S.C.O.R.
- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...
- Dar nu trăim într-o ţară liberă?
- Libertatea se termină când deranjezi libertatea altuia. Atunci devii agresor. Aşa că manifestările religioase în public sunt agresiuni împotriva celor de alte opinii.
- Dar intr-un loc public ce fel de manifestări credeţi că trebuie să se întâmple?
- Zâmbete şi saluturi. Ajunge atât. Noi trebuie să fim buni şi altruişti pentru că suntem oameni şi trăim împreună, nu pentru că Dumnezeu ne ordonă asta.
- Eu cred ca toţi suntem buni dar diferenţa se face atunci când mulţumim: creştinii aleg să mulţumească Domnului iar ceilalţi "ştiinţei" sau lor personal
- Nu lui Dumnezeu trebuie să-i mulţumesc pentru că tu îmi zâmbeşti şi mă ajuţi, ci ţie trebuie să-ţi mulţumesc. Asta este probabil diferenţa dintre noi. Dar eu te ajut şi dacă tu vei mulţumi Dumnezeului tău şi nu mie. Dar îţi voi spune asta.
- Da, dar eu ştiu că fără Dumnezeu eu nu aş avea imboldul de a face binele, aşa că indiferent cine vă zâmbeşte sau vă ajută de fapt Dumnezeu îi dă acest gând minunat altfel s-ar comporta ca un om firesc.
- Asta-i diferenţa. Eu fac bine pentru că pot. Singur. Nu am nevoie de Dumnezeu pentru asta odată ce nu cred în el. Tu nu poţi să faci bine singură, îţi trebuie un imbold. După cum se vede este posibil ca în esenţă să fii o persoană rea (sau cel puţin neştiutoare) şi să nu poţi face bine decât dacă asculţi anumite porunci. Problema este că tu nu porţi nici o responsabilitate odată ce te aliniezi la ceea ce "crezi" că este corect (pentru că nu ai nici o dovadă că este cu adevărat corect odată ce nu decizi tu, ci asculţi de porunci). Aşa că riscul de a face rău în cazul tău este mult mai mare: poate că nu aceea este Cartea pe care trebuia s-o asculţi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)