Calitatea unor profesori de religie

Sunt multe feluri de oameni şi profesorii de religie nu fac excepţie. Sunt unii mai buni, alţii mai răi. Unii cu tact pedagogic, alţii au chemare catehetică. Unii chiar sunt destul de citovi pentru a înţelege că au ajuns să facă propagandă deşănţată şi imorală şi iau atitudine (http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html). Dar mai sunt şi alţii, excepţii, sper, ce fac de ruşine nu numai ideea de profesor dar şi cea de creştin, de ortodox, şi chiar cea de om. Unul dintre ei este profesorul de religie Vâju Mihai de la Școala cu clasele I – VIII ”Adrian V. Rădulescu” din Murfatlar. În cadrul grupului Ortodoxia şi Ateismul am purces la a aduce câteva informaţii suplimentare cu privire la opiniile asupra familiei şi de ce nu trebuie să interzicem unora dreptul de a organiza o familie. Şi aici am prezentat câteva paragrafe testamentare cu spusele lui Iisus, deoarece se considera apriori că familia este o structură specifică creştinismului:

Profu' de Religie Iată cum susține familia Iisus:
31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.
32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.
33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
Cap. 3 Marcu, cap. 12 Matei, cap. 8 Luca. Numai Ioan nu spune nimic despre acestă întâmplare. Puțin îi păsa lui Iisus de familie, mamă, frați sau surori. El dorea numai ca oamenii să-l asculte orbește. Creștinismul dorește ca să fie ascultat orbește.

Adrian Ionescu E o interpretare superficiala. Hristos arata ca omul trebuie sa-i iubeasca in mod real pe toti la fel de mult ca pe cei din propria familie.Dimpotriva, nu e o micsorare a dragostei fata de cineva ci o ridicare a celorlalti, straini, la statutul pe care il are familia.

Profu' de Religie Chestia este că nu s-a dus la familia sa. Nu i-a ridicat pe ceilalți, a înlocuit membri familiei cu alții, convenabili.
Creștinismul este o religie apocaliptică, care nu are nici un interes în a prezerva ceva ci doar în a impune ideile sale ca normă. Încă o pildă a valorii familiei în ochii lui Iisus: Matei cap 8
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.

Adi Maharaj Ma, Profu' de Religie, ce bati campii? familie in sensul de frati si surori... ce legatura are cu familie, adica cuplul sot-sotie ???

Acum intră în scenă şi profesorul nostru: Mihai Vaju DEJA TE DAI IN STAMBA CU INTREBARI RETORICE SI POSTARI DE RASPUNSURI ERETICE ....CU CE A ZIS IISUS DE FAMILIE NENEA Adi Maharaj !!!!!!!!!!

Profu' de Religie Creștinismul a devenit atent cu familia ca structură socială abia când a devenit religie de stat, pentru că prin familia conformă dogmei avea posibilitatea de a controla toate generațiile și viața socială, apoi și cea politică.

Adrian Ionescu @Profu de religie "ridicarea familiei la, sau respectarea ei..." dvs o intelegeti raportandu-va la alte aspecte din societatea/cultura crestina, sau ca si simplu fapt in sine, raportandu-va la ceea ce insemna familia in general in orice societate din istorie?

Profu' de Religie O lege împotriva firii este ca două persoane ce se iubesc să nu aibă posibilitatea de a fi împreună social.

Mihai Vaju BAI TU ASAT NU Profu' de Religie , de ce esti doar Prof si nu Profesor ...? handi , ce cauti ce aici dk vb doar tembelinuni de idei ...??? Si nici nu esti profesor macar si un ateu fara ateism !

Profu' de Religie Adi Maharaj
Conform imaginii de la care a plecat discuţia familia are ca scop procreerea, generarea de copii (fraţi, surori). Sau creştinii doresc doar familia cu scop de sex? În acest caz, pardon!
Profu' de Religie Andrei Mihai
Deocamdată spusele mele se bazează pe citate din Biblie. Sau Biblia nu trebuie luată în considerare? Dacă ai o contestaţie fă-o lui Marcu, Matei şi Luca, nu mie.
Profu' de Religie Mihai Vaju
Pseudonimul meu nu este fără fundament: "Aici sunt adunate câteva opinii cu privire la fenomenele religioase, superstiţiile şi pseudoştiinţele care au bântuit sau vor bântui lumea. Viziunea este analitică, fără scrupule de etică religioasă, eretică chiar din punct de vedere al credinciosului îndoctrinat. Dar nu este nici pe departe intenţionat ireverenţioasă sau fără respect pentru credinţele noastre pro, contra sau lipsite de divinitate." - http://profudereligie.blogspot.ro/
Profu' de Religie Adrian Ionescu
Mă refer la familie aşa cum lasă să se înţeleagă că ar trebui să fie familia autorul imaginii de la care a pornit discuţia: creştină, heterosexuală, monogamă, biparentală, obligatoriu cu scop de procreere (cu copii).

Adi Maharaj Ma,familia nu are un scop. Ci este dezvoltarea naturala a relatiei intre 2 oameni.

Profu' de Religie Adi Maharaj
Adică există un scop pentru existenţa fiecăruia pe pământ dar familia nu are un scop? Tare mi-e că e o contradicţie pe aici...
Oricum, autorul imaginii consideră că familia are scop. Şi în realitate chiar are. L-am subliniat într-un comentariu anterior. Are scopul de a conserva acea religie şi pentru asta trebuie să fie conformă cu acel cult. De altfel asta a spus şi Iisus: lăsaţi-vă familiile acelea, construiţi familiile astea. O familie, conform creştinismului, trebuie să fie într-un singur fel: creştină. La fel cum o familie, conform islamului, trebuie să fie într-un singur fel: islamică. Nu e greu de înţeles.

Mihai Vaju Mai Profu' de Religie , dupa ce scrii tu acolo pe blogul tau , mai tembel ca tine nu este pe tot internetul ! Am zis .....
Mihai Vaju Asta e pagina de blog , cu atatea minciuni si analize fara temei moral , si firesc , nu mai zic de experiere a vietii ....
Mihai Vaju Profu' de Religie ce scrii tu aici , deja exista : '' oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios '' ! ASA CA MAI INTERESEAZA-TE DE PROGRAMA SCOLARA ....!!!!

Profu' de Religie Mihai Vaju
În România sunt doar ore de îndoctrinare religioasă în cultul ortodox, nu de analiză a fenomenului. Probabil în programa din Statele Unite sau Marea Britanie. În România nu este voie, adică BOR nu dă voie. Dacă ai dovezi pentru a susţine afirmaţia te invit să le prezenţi. Eu nu am găsit acea programă, fie nu există fie ministerul o ţine ascunsă.

Reţineţi că Mihai Vaju este profesor de religie, dar nu a fost în stare să prezinte acea Programă şcolară cu subiect istoria religiilor şi studiu comparat al vieţii spirituale. Oare de ce?

Andrei Mihai Ateismul e negarea Creatorului, negarea Creatorului e o credinta pe invers.
Necredinta in Dumnezeu e credinta in "opozitie". Dogma ateista presupune blasfemierea Crestinismului, iata un exemplu:
http://sclavii.blogspot.com/2010/03/mic-ghid-de-comportament-anticrestin.html

Profu' de Religie Andrei Mihai şi alţii asemenea:
Credeţi în Moş Crăciun? Nu? Înseamnă că sunteţi atei faţă de Moş Crăciun.
Credeţi în Zâna Măseluţă? Dacă nu înseamnă că sunteţi atei faţă de Zâna Măseluţă.
Dar în Spiritul Renaşterii Continue credeţi? Sunteţi atei faţă de acesta? Când veţi descoperi de ce sunteţi atei faţă de iluziile altora poate că veţi descoperi şi de ce alte persoane sunt atee faţă de iluzia voastră. Succes!

Cât despre Biserica Ateistă sensul e mult mai clar, simplu şi modest prezentat: oamenii au nevoie, ca animale sociale ce sunt, de a se aduna şi a petrece timpul împreună. Dacă în bisericile religioase acest timp este în slujba şi avantajul iluziei ce a acaparat mintea credincioşilor la cea ateistă este doar o satisfacţie simplă a nevoii de comunicare. Problema oricărei adunări întru comuniune este că va naşte dogme şi reguli specifice, indiferent dacă acea religie va avea sau nu divinitate, adică ideea parazită subjugă acţiunile adepţilor în scopul propriei conservări şi nu în avantajul credincioşilor ca persoane.

Dobre Alexandru "Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Psalm 13 cu 1

Profu' de Religie Dobre Alexandru
"Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Moş Crăciun!”
Psalm 13 cu 1
Argumentul circular - Biblia este corectă pentru că aşa scrie în Biblie - nu este un argument valid. Pentru că în acest caz şi Coranul este corect pentru că aşa scrie în Coran. Dacă scria în Coran că Biblia este corectă merita să ne gândim un pic la asta, dar aşa...

Dobre Alexandru esti cel mai prost ateu din cate am vazut , mecla zice totul , afirmatiile tale lasa de dorit , rarionalitatea ta o gasesc profund dezamagitoare ! Daca esti ateu de ce propovaduiesti asta? cauti adevar? Dupa cunostiintele mele un ateu are menirea de a sta in banca sa ! ateu contemporan porneste de la niste afrimatii si filosofii banale. Tu vii cu argumente foarte slabe si lipsite de cooerenta in exprimare...dupa parerea mea esti o pierdere de timp .

Mihai Vaju ARE HANDICAP CONGENITAL LA MINTE , E BOALA SECOLULUI : MANDRIA PROST INTELEASA ! SAU MAI BINE SIS MANDRIA PROSTULUI CARE SE CREDE SAU SE DA CULT..DESPRE Profu' de Religie ....!

Dobre Alexandru :)) bai" nascut talent si mor speranta" ce filosofie ambramburesti tu ? ce argumente valide zici ma tu?
Dobre Alexandru te faci ateu dupa ce il citesti pe dawkins? cred ca e singura ta carte citita . numai ala face afirmatii gen mos craciun

Profu' de Religie Dobre Alexandru, Mihai Vaju
Faptul că mă faceţi prost nu înseamnă că aveţi argumente pentru ceea ce susţineţi ci că neavând argumente deveniţi violenţi. Deocamadată în limbaj, iar dacă se va întâmpla să fim faţă în faţă probabil mă veţi ataca fizic. Eu nu am considerat pe nimeni prost, nebun, iraţional, mincinos, nu am spus nimic de fizicul nimănui şi nici de mintea acestuia. Dimpotrivă, vă consider pe toţi capabili de a vă depăşi teama de a recunoaşte că greşiţi şi că puteţi să fiţi oameni înainte de a fi "credincioşi".

Dobre Alexandru esti precum o baba de la tara care zice ca stie toata randuiala , dar ea vine de doua ori pe an la Biserica si atunci o barfeste pe tata leana!
Dobre Alexandru :))) chiar ca esti prost , te hranesti cu afirmatii vide !

Mihai Vaju hei eu nu te fac prost ..
Mihai Vaju eu zic ca esti
Mihai Vaju :))) CHIAR NU TE SIMTI ?
Dobre Alexandru ai dreptatea , nu doar te-as bate , te-as lega cu lanturi de masina si te-as tarii pana ai ajunge la os!
Mihai Vaju NU SIMTI CE STARE TEMBELA AIUREZI PRIN CE RAHATURI DEBITEZI ....? SINCER LASAND VB URATE ....CHIAR ASA DE PROST POTI SA FI ?
Dobre Alexandru vorba aceea prostia nu are limite , dar ca asta nici eu nu am vazut!
Mihai Vaju MAI ARE SI BLOG :))))
Dobre Alexandru Crezi ca daca ai o varsta te respect? Pentru mine esti un rahat cu ochi , faci parte din categoria izolatilor la minte ! ai dat dovada ca ratiunea ta este blocata in spatiul vid ! Estetica uratului spune asa impletesti uratul cu frumosul si vezi ce iese ! dar la tine a iesit o mare MIGRENA DE STOMAC !

Mihai Vaju Dobre Alexandru , LASA-L CA E IN MEDITATIE PE BLOG :)))
Dobre Alexandru astept cu nerabdare sa imi "predea ceva" ,

Profu' de Religie Simplu, dragii mei. Căutaţi în cuvintele voastre morala creştină. Ortodoxă. Când o găsiţi arătaţi-o lumii, să ştie şi cei din jur câtă dragoste şi înţelegere au dreptcredincioşii. Succes!

Mihai Vaju Letia ''despre prostie aplicata la clasa '' e moderna :)) si contagioasa
Dobre Alexandru tind sa cred ca se hraneste cu mancare de caini !
Mihai Vaju Nu cred , cainii sunt mai destepti ca el ....:)) !

Mihai Vaju Spunei Profu' de Religie , ca sa nu zica lumea ca sunt eu ...:)) ! Adica eu chiar sunt Profesor de Religie , dar el e Sarlatanul Ateist !

Dragi părinţi,
oameni ca aceştia au copiii dumneavoastră pe mână şi-i învaţă despre "valorile morale creştine".
Încă nu vă e frică?
Să vă fie!

Şi pentru că există posibilitatea ca aceste comentarii să fie şterse, dacă, prin absurd, îşi va da seama că a făcut o greşeală...

Propunere pentru a înlocui ora de religie

E-mail-ul de mai jos a fost trimis elevilor şi părinţilor acestora. Să vedem ce va ieşi...

Stimată doamnă diriginte,
Dragi părinţi,
Iubiţi elevi,

Mă simt dator să vă transmit mulţumirile domnului deputat Remus Cernea:

Eu va multumesc. Ma bucur mult ca ne-am intalnit...
Tinem legatura :)

Remus Cernea

2013/6/4 Cornel Cretu <cornel_cretzu@yahoo.com>

Stimate domnule deputat Remus Cernea,

Doresc să vă aduc la cunoştinţă mulţumirile exprimate de "fenomenalii" elevi ai clasei a IX-a F de la Colegiul Naţional Andrei Şaguna din Braşov, după întâlnirea de duminică, 2 iunie 2013. Alături de cele ale doamnei diriginte Andreea Bell, care, deşi nu vă cunoaşte personal, a avut numai cuvinte de laudă pentru dumneavoastră în urma portretizării pe care v-au făcut-o elevii săi. Sper ca seminţele democraţiei şi a răspunderii civice sădite în acea întâlnire să construiască adulţii responsabili de mâine, capabili să construiască o lume mai fericită şi mai împlinită decât a noastră.

Vă mulţumesc şi eu,

Cornel Creţu

Unul dintre cele mai importante drepturi este dreptul la informare corectă.

În urma acelei întâlniri precum şi a altor excursii, a discuţiilor particulare cu elevii clasei noastre şi nu numai, am ajuns la concluzia că orele de religie de tip confesional, aşa cum sunt ele acum, nu sunt un avantaj informaţional sau educaţional pentru tinerii noştri şi ei sunt conştienţi de asta. Indiferent cât de deschis ar fi profesorul de religie, deoarece religia este prezentată doctrinar, doar din punctul de vedere al unui anumit cult, nu se poate arăta bogăţia spirituală a omenirii şi nici diversitatea de opinii sau de atitudini faţă de divinitate şi sacralitate. Acest lucru este subliniat până şi de specialişti în pedagogie sau psihologie, inclusiv de profesori de religie valoroşi cum este doctorul în teologie Gabriel Memelis ce face o analiză pertinentă aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/11/un-profesor-de-religie-analizeaza-orele.html

Curiozitatea copiilor noştri nu a dispărut încă şi merită să fie satisfăcută. Am primit întrebări de tipul "Ce este budismul?" sau constatări de genul "La religie este plictisitor, orice comentariu de-al nostru este considerat afront" subliniind nevoia de a schimba ceva aici. Pentru copilul meu e simplu, conform legii poate fi scutit de religie şi asta s-a şi întâmplat, la dorinţa ei. Dar asta nu înseamnă că situaţia este benefică pentru ea (cu excepţia faptului că face o oră mai puţin) după cum nu este normal ca şcoala să genereze aceste situaţii de segregare. În consecinţă propun să iniţiem noi schimbarea, mai ales că se poate face asta. Mai multe detalii despre condiţia religiei în şcoală aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2012/09/religia-in-scoala-consideratii-juridice.html şi aici: http://profudereligie.blogspot.ro/2013/02/stop-indoctrinarii-religioase-in-scoli.html

Propunerea mea este de a solicita retragerea elevilor de la orele de religie confesională, lucru posibil legal, şi solicitarea de a introduce în programă, în schimb, oră de religie comparată şi de istorie a fenomenului religios, mai ales că profilul de ştiinţe sociale ar fi benefic completat de această materie. Mai jos cadrul legal ce permite retragerea de la orele de religie confesională:
Legea nr. 1 din 10 ianuarie 2011 – Legea Educaţiei Naţionale:
“Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar, gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară, parte a trunchiului comun.
Elevilor aparținând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie.
În acest caz, situația școlară se încheie fără disciplina Religie.
În mod similar se procedează și pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”

Am convingerea că se poate asigura de către direcţiune un profesor competent pentru a susţine această materie, doar are la dispoziţie o vară întreagă pentru asta.

Utopia

Freija lansează provocări:
"Dragii mei, astazi, că tot e luni și avem mintea odihnită, vă propun un exercițiu de imaginație:
Dacă v-ar chema NASA și v-ar spune: "Ne-am săturat de tine și vrem să pleci de pe planetă. Avem o planetă foarte asemănătoare cu pământul, e a ta, fă ce vrei cu ea.", ce ați face? Ce ați lua cu voi? Cum ați construi societatea, și cu cine? Cum ar arăta o lume făcută după chipul și asemănarea voastră?"

Mda. Interesant exerciţiul. Dar soluţiile colegilor de pe facebook sunt fie utopice, fie aiureli. Poate cel mai aproape de adevăr e Mefisto Mefisto ("Traim in cea mai buna din lumile posibile" ), restul, inclusiv eseul Freija Vanir, sunt fără fundament. Doar utopii. Bine, poate că utopii am considera şi "lumile" la care se lucrează concret, cum este programul de colonizare marţian. Sau acţiunile ecologice. Sau cele sociale, religioase, politice, culturale etc.
Ce frapează este intenţia, justificabilă şi de înţeles, de a construi o lume după chipul şi asemănarea noastră, o lume "perfectă". De ce este perfectă această iluzie? Deoarece această lume deja există, este imaginea pe care noi am construit-o, virtual, în creierul nostru, şi care reprezintă, mai mult sau mai puţin corect, realitatea la care avem acces . Doar că, virtuală fiind, o putem sintetiza fără asperităţile şi inconvenientele evidenţelor ce contrazic "perfecţiunea" dorită.
Aşa că Utopia devine, încet încet, scop.

Cum arată Utopia mea? Mai întâi că nu e perfectă, e perfectibilă. Va suferi, cu certitudine, de selecţie. Selecţie naturală. De evoluţie. Evoluţia creează soluţii mai bune decât cele iniţiale, chiar şi filosofic privind lucrurile.

Nu mă consider o configurare eficientă pentru a-mi pune în practică ideile aproape perfectibile, deci solicit din start mai multe lumi de probă, pentru a exersa înainte de a decide asupra anumitor soluţii. Un creator va genera o creaţie şi mai performantă în urma experienţei unei prime creaţii. Aşa că, Dumnezeu de sunt, tot voi realiza o a doua creaţie mai bună decât cea iniţială. De câte încercări am nevoie? Infinitul ar fi o valoare suficientă.

Pe de altă parte sunt leneş, doresc ca aceste lumi să-mi fie puse la dispoziţie deodată. Asta înseamnă că lumea respectivă de fapt are o mulţime de istorii, concomitent, doar cea evidenţiabilă, adică doar cea care funcţionează, urmând să devină soluţia. Pentru asta nici măcar nu trebuie să-mi bat capul cum să fie fiecare dintre ele. Având la dispoziţie un număr nelimitat de soluţii, toate desfăşurându-se concomitent, este iraţional să încerc o soluţie personală, subiectivă, când stau la dispoziţie nenumărate altele, poate mult mai bune decât cea pe care o gândesc eu. Aşa că şi aici rolul meu demiurgic este prea puţin necesar.

Ce este totuşi absolut necesar? Să vreau. Să doresc acestă lume. Şi pentru ca asta să se întâmple înseamnă că eu trebuie să exist. Vreau, deci exist. Se pare că umanismul este cheia tuturor utopiilor. Indiferent ce-o fi însemnând umanismul ăsta. Pentru că umanismul de azi nu este la fel cu cel de ieri. Şi cu certitudine nu va fi nici măcar pe departe asemănător cu cel de mâine. Cei ce consideră că sunt unele concepte general valabile, că anumite lucruri sunt veşnice, le dau o veste tristă, veşnicia nu există.

Am zis.

Evoluţie sau involuţie?

Universul este mişcare, nemişcarea este un nonsens.

Mişcarea generează selecţie conform legilor fizicii (gravitaţie, electromagnetism, forţa atomică tare, forţa atomică slabă).

În baza legilor fizicii atomii se conectează generând molecule, de aceste legităţi se ocupă chimia.

Dinamica chimică, în anumite condiţii selective, duce la generarea de molecule complexe, autocopiative, purtătoare de informaţie (propria lor imagine, adică planul după care să se replice). Aceste molecule organice putem spune că au viaţă. Dacă au şi ceva proteine care să le delimiteze de mediu şi capacitatea de a folosi materialele aflate la îndemână pentru a se reproduce le definim ca organisme vii.

Indiferent cât de performantă este tehnologia de autocopiere a moleculelor vieţii (ADN), pot apare mici modificări, erori de copiere. Acestea sunt baza selecţiei naturale. Viaţa este supusă selecţiei naturale, biologice, organismele mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv supravieţuind "în detrimentul" celor mai puţin adaptate sau adaptabile. Cu cât un organism este mai simplu cu atât mai repede o eventuală schimbare de mediu îl poate distruge.

Selecţia organismelor complexe urmează şi ea un traiect de eficientizare, în funcţie de provocările mediului şi nişele ecologice existente.
Din acest punct de vedere putem spune că aceste sisteme sunt intenţionale. Noi le investim cu o intenţie, intenţia de a supravieţui. O piatră ce cade pe sol nu are intenţia de a cădea pe sol, dar ca sistem pare un sistem intenţional, deşi pentru asta este de ajuns să înţelegem mecanismul gravitaţiei. Vieţuitoarele nu au intenţia de a genera urmaşi mai evoluaţi decât ele dar faptul că doar cei adaptaţi mediului supravieţuiesc ne face să investim sistemul de reproducere al acestora cu intenţia de a genera evoluţie biologică, noi generaţii mai performante decât părinţii din care se trag.

Organismele ce compun o populaţie sunt în competiţie chiar unele cu altele, nu numai cu hrana şi prădătorii lor. În această competiţie apar situaţii, datorită mutaţiilor ce pot favoriza asta, în care o parte a populaţiei preferă o altă hrană sau un alt mediu, migrând. În timp apar atât de multe mutaţii încât are loc speciaţia, adică fenomenul prin care o anumită specie se ramifică de fapt în două sau mai multe specii, cu indivizi ce nu se mai pot reproduce împreună. Această selecţie ce produce organisme mai performante, mai adaptate mediului respectiv, deci diferite, a fost definită cel mai bine de Charles Darwin. De ce asta este evoluţie şi nu involuţie? Pentru că acele organisme devin mai complexe şi prin asta mai stabile în mediul respectiv, precum şi la provocările de schimbare de mediu. Apariţia unui organ suplimentar nu face ca organismul să involueze, ci să evolueze, el are un plus de complexitate. Este adevărat că unele organe nefolosite, în timp de generaţii, se atrofiază, deoarece efortul energetic pentru a le păstra este ineficient, dar coplexitatea câştigată în alte direcţii se va conserva şi se va transmite mai departe urmaşilor. Omul nu se va transforma înapoi în maimuţă, dar maimuţa îl poate ajunge din urmă.

Unele organisme sunt capabile să genereze imaginea mediului în care trăiesc, devenind mai performante în a supravieţui decât cele ce acţionează strict la modificările de mediu. Această situaţie le permite să facă previziuni, să adopte anumite comportamente ce le favorizează în momentul în care mediul se modifică. Această atitudine o au animalele, mai ales animalele cu sistem nervos. Pe măsură ce sistemul este mai complex apare şi posibilitatea de a construi o imagine nu numai a mediului ci a propriei fiinţe, o minte, o gândire. Acesta este un avantaj ce se traduce printr-o situaţie în care se generează nu numai imaginea mediului ci şi imaginea propriului organism în mediu, adică un fel de joc virtual, în care anumite probleme de supravieţuire sunt pre-rezolvate, în condiţii de securitate. Acest lucru îl fac mamiferele superioare, printre care şi omul.

Dar omul mai are un avantaj evolutiv. Conştientizarea situaţiei de intenţionalitate. Individul uman ştie că ştie. Şi mai ales ştie că sunt şi alte fiinţe care ştiu. Şi ştie că acele fiinţe ştiu şi ele că el ştie. Omul are conştiinţă. Asta dezvoltă şi mecanismele sociale de tipul moralei.

Faţă de toate celelalte vieţuitoare noi mai avem şi capacitatea de a înţelege aceste mecanisme, de a le conştientiza, de a conştientiza că modificăm chiar mediul în care existăm şi chiar pe noi înşine. Toate organismele modifică mediul. Oxigenul în mod liber nu a existat înainte ca plantele să-l elimine ca reziduu, şi nici munţii de calcar înainte ca miliarde şi miliarde de miliarde de scoici şi melci să moară şi să-şi depună cochiliile lor pe fundul mărilor. Suntem primele minţi în care gândul că modificăm mediul şi implicit pe noi se poate înfiripa, şi asta ne face extrem de responsabili.
Această responsabilitate generează de fapt posibilitatea de a modifica mediul şi pe noi înşine în mod conştient, intenţionat.
Am devenit capabili să modificăm universul, deşi suntem un produs al lui.

În ultimă instanţă evoluţia este mecanismul prin care universul află de sine însuşi.

Fericiți cei săraci cu duhul

Iată ce spune un „anonim”:
Nu exista incompatibilitate intre stiinta si religie. Stiinta explica legile pe care Dumnezeu le-a lasat ca aceasta lume materiala sa functioneze.

La o anumită situație există cel puțin un răspuns. În cazul în care răspunsul se rezumă la „acolo este Dumnezeu” putem spune că am găsit răspunsul universal, se potrivește oricărei întrebări. Numai că în baza acestui răspuns nu vom putea face predicții, nu putem să știm ce va urma (numai Dumnezeu știe).
Dar mai avem la îndemână un instrument, cunoașterea de tip științific. La o anumită situație corespunde un răspuns la care se pot face predicții, în baza acestuia putem genera un model al realității care chiar funcționează, culmea, fără a mai apela la soluția Dumnezeu. Aceste răspunsuri sunt supuse unei selecții riguroase, dacă ipotezele se confirmă, rezultatul poate fi luat în considerare și folosit. Dacă nu, acele ipoteze sunt date deoparte, sunt eliminate din ansamblul informațional ce construiește imaginea realității.
Încet încet, Dumnezeu a ajuns să mai conteze doar la limita cunoașterii noastre. Dar nu pentru că acolo este Dumnezeu însuși, ci pentru că nu suntem în stare să găsim alte răspunsuri, raționale și funcționale, libere de divinitate.

De fapt, la o întrebare cu privire la anumite lucruri greu de descifrat cu informațiile și tehnologia actuală, mi se pare mult mai de bun simț să răspunzi „nu știu” decât să fii infatuat în mod gratuit, emițând orgolioasa propoziție „Știu, e Dumnezeu”, mai ales că nu ai nici o dovadă care să-ți susțină afirmația.

Pentru a fi mai aproape de sensul gândirii tale încearcă un exercițiu: înlocuiește cuvântul Dumnezeu cu o altă noțiune, de exemplu Moș Crăciun. Să vezi că totul se potrivește la fel de perfect. Și dacă la limita cunoașterii tale este Moș Crăciun și nu Dumnezeu, dacă această permutare este posibilă, rezultă că Dumnezeu nu este altceva decât o noțiune lipsită de valoare, putând fi înlocuită cu orice fel de creație a imaginației noastre.

Cum apelăm la surogatul divin? Când facem asta? În orice moment? Atunci ne întoarcem la situația inițială, lucru dovedit nefuncțional. Doar când suntem depășiți? În acest caz persoanele ce au mai multă informație științifică înseamnă că au mai puțin Dumnezeu. Sau altfel spus, pe măsură ce cunoaștem mai multe în mod rațional, științific, cu atât mai mult ne îndepărtăm de Dumnezeu. Și atunci unde este Dumnezeu? Fiecare are o limită personală. Dacă fiecare pune divinitatea unde nu mai e în stare să pună informație științifică înseamnă că Dumnezeu e relativ, subiectiv, depinde de cum vede fiecare. În acest caz cel mai prezent Dumnezeu este în capul celor ce au cea mai puțină informație științifică. Vorba aia: „Fericiți cei săraci cu duhul.”

Săraca Biserică

O ştire cu privire la o presupusă infracţiune: Părintele Andrei, pe numele său real Sorin Matei Filip, a devalizat caseria Mănăstirii Bobota, conform purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, Tincuţa Dumuţa, în urma sesizării făcute de Părintele Egumen Mina Pletosu, stareţul schitului.

Că morala creştină este egală cu zero sau că mediul religios nu creează persoane corecte ştim demult. Ce doresc să subliniez este valoarea furtului, ce se traduce în sumele ce sunt strânse de la enoriaşi, fără control, în cadrul instituţiilor de cult. În cazul în speţă sunt 20.000 de lei (200 milioane lei vechi) şi 1.200 de euro. Valori "produse" de cei şapte călugări în aproximativ o lună. Adică cam 800 de euro pe cap de călugăr, curat, fără impozite şi după scăderea cheltuielilor, bani "rămaşi" pentru pictura bisericii. Vă întreb şi eu pe voi, stimaţi enoriaşi, care este venitul vostru lunar, cât plătiţi taxe (şomaj, sănătate, pensie, impozit tradus în educaţie, poliţie, armată, aparat de stat etc) şi cât vă mai rămâne "plus" pentru zugrăvit?

Şi ca să înţelegeţi că impozitul ce trebuie plătit contează, iată o întâmplare ce chiar Mănăstirea cu pricina o notează pe propriul site (ortografie originală, sublinierea mea):
Incercare Dumnezeiasca –
Dupa saparea fundatiei la 2.20 m peste credinciosii care lucrau la manastire a venit o incercare mare – in vara anului 2004 a fost o perioada extrem de ploioasa , cu ploi torentiale care nu mai conteneau a se oprii. Din cauza ploilor funfatia a inceput a se umple de apa. Dupa ce ploaia s-a mai oprit s-a cerut ajutorul serviciului de aparare civila Zalau care au venit si au scos apa din fundatiile manastirii. Dupa cateva zile de soare, pe cand se credea ca se pot apuca de lucru a venit din nou o perioada in care ploile curgeau siroaie. Unii dintre credinciosi si-au pierdut speranta ca se va mai putea face ceva la accea fundatie. Dar Parintele Pahomie i-a indemnat la rugaciune pe toti credinciosii si astfel dupa inca cateva zile s-au putut relua lucrarile.
“A fost o incercare Dumnezeiasca la care au participat satenii de la mic la mare” – Pr. Padureanu

Aţi priceput? Credeţi că instituţia numită apărare civilă a primit ceva de la mănăstire? Probabil un mulţumesc, şi ăsta cu o jumătate de gură, doar apa a ieşit din fundaţie mai întâi "cu voia Domnului", şi apoi cu munca şi instalaţiile pompierilor.
Şi acum, cine credeţi că se ocupă de găsirea făptaşului? Domnul Dumnezeu? Ba. Poliţia. Poliţie plătită din banii altora, nu al călugărilor. Ei sunt mult "prea sfinţi", ei nu plătesc nimic. Şi ce dacă "utilizează"? E dreptul lor...
Sunt curios. Cum demonstrează sfinţiile lor fără de scripte (contabile) suma deturnată? Vor fi crezuţi pe cuvânt?

Corect şi incorect în educaţia românească

O vorbă populară spune că un prost aruncă o piatră în lac şi zece înţelepţi se chinuie s-o scoată. Şi asta nu pentru că înţelepţii sunt incompetenţi, ci pentru că prostia prinde. Mai ales la vârste fragede. Atunci creierul copilului este atât de avid de informaţii încât toate informaţiile sunt considerate corecte. După mult timp şi efort ajung tinerii (care ajung) să manevreze cu scepticism şi atenţie informaţiile ce le primesc. Sau sunt atât de saturaţi cu elemente contradictorii şi false încât pur şi simplu devin refractari la orice fel de informaţie. De asta are dreptate părintele ce subliniază eroarea dintr-o anexa a unui manual de clasa I, în care Constantin Brâncuşi este rebotezat Nicolae: "La şcoala la care învaţă copilul meu, părinţii elevilor de clasa I au fost obligaţi să cumpere această carte, întrucât este folosită atât la ore, cât şi la temele pentru acasă. Abia am reuşit să-mi conving copilul că este o greşeală. Este la vârsta la care crede tot ce învaţă la şcoală: 'Doamna ştie cel mai bine'. Cu atât mai mult manualul!"

Iisus ştia ce ştia când a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine. Vor pleca complet îndoctrinaţi, fără putinţa de a mai fi recuperaţi. Pentru că a pune în mintea copiilor pseudoştiinţa şi informaţia eronată e uşor. De scos erorile înlocuindu-le cu gândirea de tip analitic este un efort colosal. De asta ora de religie de tip confesional, ce susţine anumite idei totalmente false ştiinţific, este crima cea mai mare pentru că ucide mintea copiilor noştri. În loc să-i ajute să gândească singuri, şcoala, mai ales prin prin orele de religie catehetică, le ucide spiritul. Această crimă este mai mare decât vărsarea de sânge. Şi este făcută asupra unor copii de şase, şapte ani. Exact la vârsta ideală pentru a fi uşor de manipulat.

Dar iată ce spunea Carl Sagan despre importanţa cunoaşterii de tip ştiinţific (spicuiri din cartea sa "Creierul lui Broca", sublinierile îmi aparţin):

"Ştiinţa este mai curând un mod de gândire decât un volum de cunoştinţe.

Dacă îţi vei petrece o parte din timp făcând ipoteze, încercând să vezi dacă au sens, dacă sunt în acord cu celelalte lucruri pe care le cunoşti, gândindu-te la testele pe care le poţi născoci pentru a sprijini sau a contrazice aceste ipoteze, vei constata că te ocupi de ştiinţă. Pe măsură ce te obişnuieşti cu acest mod de gândire, vei obţine mai mult. A pătrunde în miezul lucrurilor [...] înseamnă să încerci un sentiment de bucurie de care poate că numai fiinţele umane sunt capabile pe planeta noastră.
Suntem fiinţe inteligente, iar folosirea adecvată a inteligenţei ne face cu adevărat plăcere. În acest sens, creierul este ca un muşchi. Atunci când gândim bine, ne simţim bine. Înţelegerea este un fel de extaz.

În trecut, teama avea o funcţie utilă, de adaptare. Acum, cred că frica a devenit mai curând un balast emoţional.
Merită să te lupţi cu teama.
Toate cercetările comportă un oarecare risc.
Nu există garanţii că universul se va conforma predispoziţiilor noastre. Dar nu ştiu cum am putea trata universul [...] fără a-l studia.

Câtă vreme ştiinţa este considerată o pustnicie ermetic închisă în faţa neiniţiaţilor, prea dificilă şi misterioasă pentru înţelegerea omului de rând, pericolul de abuz este mare. Dar dacă ştiinţa devine un subiect de interes general şi de preocupare obştească şi dacă frumuseţile ei, ca şi consecinţele ei sociale sunt discutate regulat şi cu competenţă în şcoli, în presă şi acasă, în jurul mesei, atunci vor creşte şansele noastre de a afla cu adevărat ce este lumea şi de a o îmbunătăţi - şi pe ea şi pe noi înşine."

Ei bine, în şcoala românească se face exact invers. Programatic. Conform doctrinelor pedagogice înghiţite pe nemestecate de profesorii ce acceptă fără crâcnire indicaţiile unor oameni cu funcţii sau pedigree cum este Constantin Cucoş. Ce recomandă educaţie de tip mistic. Că e "tradiţională", "morală" şi "benefică" intelectului elevilor...