30 ianuarie 2010

Agora, creştinismul şi Eliade

Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:

...Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori...

...Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei...

...Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever...
...După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie "anticultura", pustiul şi peşterile...

...Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să "cureţe" Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: "mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare".
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile...

Fără cuvinte...

6 comentarii:

  1. e ciudată referinţa lui Eliade, căci îl citează pe episcopul Synesios, care susţinea că Hypathia a fost şi mamă, căci tradiţia a conservat certitudinea virginităţii primei femei-filosof a Antichităţii tîrzii. Care o fi referinţa lui Eliade?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru vladimir b., şi nu numai:
    Referinţeţe lui Eliade sunt studiile lui Peter Brown, respectiv "The World of Late Antiquity" şi "The Rise and the Function of the Holy Man in Late Antiquity".

    RăspundețiȘtergere
  3. @profu' de religie,

    cînd vorbesc de ”surse” nu mă refer la resurse bibliografice, la uzanța absolut firească și necesară de a se cita istoricii între ei, mai ales cei dintr-o generație, care folosesc același eșafodaj teoretic în demonstrații; mă refer mai exact la sursele primare! La mărturiile contemporanilor evenimentelor despre care vorbim și le analizăm, ne bazăm pe cronicile vremii și alte mărturii scrise sau iconografice. În acest caz concret, ele sunt fie lacunare, fie cu totul inexistente.

    RăspundețiȘtergere
  4. p.s. "Confecționarea miturilor” este și ea o îndeletnicire a istoricilor!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Vladimir Bulat
    Aici ai spus bine, "confecţionarea miturilor". Înclin să îl scot pe Mircea Eliade şi pe Peter Brown (şi pe o grămadă de istorici) dintre cei interesaţi de această confecţionare... Mai repede îi introduc pe liderii spirituali sau politici, pe liderii de opinie, şi chiar pe omul de rând ce îi crede pe aceşti lideri pentru intenţia şi acţiunea de a "confecţiona"... Să nu uităm câte informaţii de mare valoare s-au pierdut datorită intereselor diferiţilor lideri religioşi, şi aici cei creştini, ortodocşi sau nu, şi-au adus aportul din plin.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.