Sexualitate, morală, religie II

Odată cu nevoia traiului în comun specifică societăţilor umane şi a dezvoltării conştiinţei oamenii au fost nevoiţi să traseze reguli şi norme cât se poate de clare pentru a se putea înţelege şi descurca în noua "natură": civilizaţia umană. Deşi apariţia limbajului a favorizat integrarea indivizilor prin educaţie, bazele relaţiilor umane erau (şi încă mai sunt) instinctuale în privinţa sexualităţii: limbajul corpului, emisia de feromoni, sincronizarea etc.

Primele reguli au fost trasate, bănuiesc, de femei. Acestea au observat şi conştientizat capacitatea masculilor de a fi disponibili actului sexual în funcţie de semnalele pe care le primeau de la sexul opus, cele inteligente având astfel oportunitatea de a utiliza "farmecele" specifice într-un mod conştient pentru ca bărbatul ales să fie cât se poate de montat pentru împerechere la un anumit moment şi totodată să rămână fidel în restul timpului. Aceste perioade duale, în care bărbatul este atras sau respins, dar nu prea mult pentru a nu fi pierdut, au creeat un comportament conştient specific speciei umane.

Procesul este complex şi a dus la generarea eticii cu privire la comportamentul sexual. Morala sexuală a fost, şi este în continuare, o dinamică între instinctul sexual, simţul echităţii, nevoia de îngrijire şi de a fi îngrijit, teama de eşec sau frica de durere, paradigmele sociale şi oportunităţile tehnologice. Astfel atât masculii, dar mai ales femelele, au avut capacitatea de a decide ceea ce este corect din ceea ce este oportun cu privire la relaţiile sexuale. Aceste decizii le-au rezumat, sacralizat şi transmis viitoarelor generaţii prin sistemele de credinţe religioase, singurele ce conturau în acea vreme ansamblul cognitiv uman.

Morala sexuală a devenit apanajul religiilor. Regulile sociale, reprezentate iniţial în cadrul religios, au suferit şi pe latura sexualităţii deformări şi transformări în funcţie de ideile religioase promovate de masa socială majoritară. În acest mediu cultural etica sexualităţii a fost supusă transformării şi de veşnicul conflict între generaţii. Odată cu conştientizarea posibilităţii de a putea fi sexy oamenii au căutat şi soluţii tehnice pentru a deveni aşa. Astfel au apelat la artificii specifice (buze roşii, pupile mărite, parfum, simetrie corporală etc) pentru a fi apetisanţi atunci când doreau, adică mai ales când nu mai aveau aceste atuuri doar datorită tinereţii şi sănătăţii sau nu aveau afişate aceste semne într-un mod natural. Sentimentul de bine datorat faptului că se simţeau atractivi îi făceau pe aceştia să practice obiceiurile de înfrumuseţare şi după ce le trecea "sezonul", generaţia următoare fiind nevoită să "inventeze" alte soluţii pentru a se defini ca persoane predispuse spre împerechere şi cu un potenţial mult mai mare decât cei de dinainte.

Aceste presiuni au forţat paradigmele religioase, lăsând loc tinerilor pentru a alege alte idei religioase în măsura în care li se oferea posibilitatea aceasta. Metoda prin care tradiţiile, respectiv cei puternici, stabileau limitele moralităţii au precizat, definitivat şi acutizat legea morală cu specific religios, legea lui "trebuie", în detrimentul lui "se poate". Tinerii au fost nevoiţi să accepte şi apoi să impună urmaşilor lor aceleaşi reguli, aici fiind de fapt vorba de oportunitatea dată de forţa cu care o anumită generaţie se poate impune. Dar presiunea în ambele sensuri a existat, există şi va exista atâta timp cât diferenţele reale dintre generaţii nu vor fi surmontate de tehnologie, lucru care deja începe să se întâmple...

Va urma...
Sexualitate, morală, religie III

În subiect:
Sexualitate, morală, religie
Sexualitate şi înmulţire