6 noiembrie 2010

De ce credinţa este în regulă?

De ce credincioşii sunt oameni normali deşi cred în existenţa unor divinităţi inexistente în realitate? Şi nu numai cred în existenţa acestor dumnezei, dar mai şi au sentimente de devoţiune, de dragoste chiar. Pentru că aşa suntem noi, oamenii, construiţi. Informaţiile nu parvin de la vreo cercetare medicală sau biologică, deşi biologicul predispune. Ideea provine de la specialiştii în marketing şi economie ai USC Marshall School of Business (SUA).

Binenţeles că cercetarea nu s-a referit la Dumnezeu, ci la o memă ce are aceeaşi configuraţie, brandul comercial. Cercetătorii au ajuns la concluzia că marca deţine o putere mult mai mare decât se credea asupra psihicului uman, fiind posibil ca "despărţirea" de o anumită marcă să conducă la crize, la anxietatea de separare. Deşi brandurile au corespondent concret în realitatea obiectivă, "numele" în sine este tot atât de eteric ca şi conceptul de Dumnezeu. Dar cum funcţionează construcţia unei meme competitive în ceea ce înseamnă brand comercial. Pentru a se impune un "nume" trebuie să fie construit fonetic într-un anume sens, compatibil cu forma culturală acceptată de publicul ţintă. Binenţeles că în cazul lui Dumnezeu nu există o instanţă (colectiv de specialişti în marketing) care să stabilească forma cea mai performantă din acest punct de vedere. De asta denumirile sale sunt diverse în funcţie de zona culturală şi de limbă. Denumirea respectivă este un rezultat al evoluţiei culturale, iar faptul că s-a bazat pe o preexistenţă culturală este particula "zeu". Acelaşi lucru se întâmplă şi cu o "contra-marcă", brand-ul defect, de ocolit. Deşi Satana este fonetic "corect", fiind repetitiv, acesta este redenumit (Scaraoţchi, Cel de Nenumit, Întunericitul) tot din motive de "marketing". În momentul în care o masă de oameni, numită masă critică, acceptă, promovează şi utilizează un anumit brand, acesta devine situaţie de normalitate şi duce la răspândirea sa ca fiind în regula la toţi oamenii. Pentru marca comercială este nevoie de efort pentru ca această masă critică să fie atinsă. Aici intervine şi partea de imagine, ce funcţionează identic cu cea fonetică pentru ca brand-ul să se impună. Din acest motiv Dumnezeu are forma umană, "convenabilă" speciei noastre, în timp ce Diavolul este nu numai marcat ca fiind "urât" dar este deformat monstruos intenţionat. În ortodoxie cel puţin, dacă nu în tot ceea ce înseamnă creştinismul "clasic", intervine iconografia, accentul punându-se cu precădere pe imaginea "nevinovată" a unor fiinţe umane fără apărare, Iisus-ul însângerat sau copil. Aceste subterfugii tehnice sunt la fel de benefice promovării ca şi cele utilizate de marketerii specializaţi: sănătoşii nuri feminini sau masculini, imaginea nevinovaţilor copii, zâmbetele optimiste şi veselia inteligentă. Prin analogie icoanele (icon-urile) au intenţia de a stimula un efect de benevolenţă pentru obiectul reprezentat sau sugerat.

Prin aceste subterfugii psihologice, pe care religiile le-au folosit în mod instinctual la început, oamenii devin dependenţi de aceste mărci. Brand-ul respectiv nu mai este un dar, o cucerire, este chiar fiinţa omului respectiv, o extensie vitală a sa, devine sensul său de a fi. Consumatorii de Dumnezeu (ca marcă) sunt dispuşi să sacrifice timp, bani, energie şi chiar condiţia lor de oameni pentru a menţine ataşamentul faţă de acest brand. Mai mult de atât, cei dependenţi de brand-ul preferat refuză să încerce un alt brand sau existenţa fără marca ce îi subjugă, devenind ei înşişi agenţi de promovare şi partizani făţişi ai entităţii ce a fost creată pentru ai favoriza. Pentru a-şi justifica acţiunile ajung să recompună imaginea acestuia, renăscând-o, perfecţionând-o. Acum aceasta îi controlează, îi utilizează, se bazează pe aceşti dependenţi pentru a se promova. Independent de "creatorul" său originar, inconştient, ca orice lucru ce evoluează dacă are condiţii propice...

În subiect:
Expunerea "repetitivă" şi "icoanele copiilor"
Comentarii
8 Comentarii

8 comentarii:

  1. Încă mai crezi în meme? Fii serios. Până şi Dawkins nu se lua în serios când a vorbit despre ele.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Lex
    Această părere este doar a ta. Consider că structurile stabile ce tind a se reproduce vor putea exista într-un spaţiu suficient de stabil pentru a se forma, chiar dacă acesta nu este "fizico-chimic", adică şi într-o existenţă informaţională. Dovada este faptul că aceste "idei" circulă între creierele noastre ca suporturi informaţionale, replicându-se, deşi fizico-chimic informaţia arată altfel (sunete, 00100010 11110101 00010000, simboluri grafice, procese biochimice etc).

    RăspundețiȘtergere
  3. Sounds like bullshit to me. Nu e decât o încercare stupidă de a introduce jargon biologic în domeniul social. Tot ceva ca darwinismul social, să explici de ce nu ştiu ce societate e "naşpa" zici că nu ştiu ce meme îi controlează.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu aicea m-am pierdut usor : mema asta spune ca daca gogu din -1000 se ruga la Dzeu, prin gene, si gogu stra-stra[...] nepotul gogu Xyz se va ruga si el.

    Asta e discutabil. Mai sunt si alte teorii anti-psihologie ( ex : psihologia spune ca caracterul se formeaza pe parcursul vietii, in schimb stiinta cum ca nasti deja cu el)
    .
    In fine.

    Idea e urmatoarea. Bunica, tati ,mami se roaga. La scoala profesoara se roaga si spune ce bun si frumos e Dzeu.

    Cum toti zic asa Dzeu tu in capul asociezi, ' ok, asta e buna, asa trebuie invatat' .

    Mai e si suportul moral. Ai nevoie de ceva care sa iti garanteze ca mai e ceva dupa viata, si nu ca odata ce mori tot ce ai cugetat numai are valoare.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Lex
    @Veritas
    Am senzaţia că aveţi o idee greşită despre ceea ce este gena şi mema, precum şi despre ceea ce înseamnă evoluţie. În întregul proces genele doar oferă o anumită configurare unui organism sau unei specii. Acest lucru nu se face în baza vreunui instinct de conservare sau a unei influenţe volitive. Genele nu sunt conştiente de propria lor existentă şi nici nu caută o anumită configurare cu scopul de a supravieţui. Pur şi simplu organismele, dacă sunt competitive, reuşesc să trăiască şi să transmită urmaşilor structurile genetice, dacă nu, nu vor reuşi asta, deci structurile genetice nu se vor transmite. Memele se manifestă aproape identic. De asta mema "Zeus este zeul adevărat" a cam dispărut, deoarece subiecţii care se ghidau în baza acestei meme au "dispărut" sau au ales o altă memă, funcţională.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tu ai prea multe senzaţii cred. Nu există nimic similar cu selecţia naturală în societate ca să crezi în "memes". Nu doar că nu sunt ştiinţifice, sunt de-a dreptul proaste în a explica ceva. Ai pus au "dispărut" în ghilimele fiindcă nu ai nici un mecanism similar cu selecţia naturală.

    După cum ziceam, nu explică nimic "meme"-urile astea pentru că societăţile nu evoluează ca speciile. E doar un alt caz de adoptare a unor concepte într-un domeniu diferit. Nici sociobiologia nu le foloseşte, chiar şi aia fiind destul de aberantă.

    Mai lasă-ne cu biologismul.

    RăspundețiȘtergere
  7. auzi ba nene tu ce facultate ai facut? ca io vad ca majoritatea materialistilor astia cu gura mare sunt niste onanisti cu jurnalism, comunicare, sociologie etc si vorbesc in numele stiintei de parca ar face experimente de fizica

    RăspundețiȘtergere
  8. "Auzi ba" 'io' , tu ai macar 10 clase?

    Onanist inseamna labagiu. Poate ca inainte sa folosesti si tu un termen (in)adecvat , in cazul asta, mai dai si cu Google ce tastezi.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.