Cătălina Oana Curceanu - Scrisoare deschisă

Intre Hawking si .......Bianca lui Bote

CATALINA OANA CURCEANU
Frascati (Roma), Italia, 6 mai 2010

Au trecut putine zile de cand cu multa bucurie am scris pentru cititorii siteului stiintaazi.ro un articol intitulat “Intre atomi si stele” si revin cu un nou articol cu un titlu care, aparent, nu are sens.
Ce au de a face Hawking si Bianca lui Bote? Nu prea multe….afara de faptul ca in presa se vorbeste – din fericire nu in cadrul aceluiasi articol !
Si nici eu nu as fi facut-o.....va asigur! As fi vrut sa va vorbesc de doua personaje deosebite, unul intradevar Hawking, insa celalalt era John Nash – premiul Nobel in economie si....faimos atat pentru geniul lui in matematica cat si pentru lupta pe care a dus-o cu sine insusi – cu schizofrenia si cu vocile care-l bantuiau. Da, as fi vrut sa vorbesc despre Hawking si Nash!
Astazi insa nu pot...si nu pot sa vorbesc nici de celalalt subiect care-mi sta la inima zilele astea – cum putem sa ii ajutam pe copiii din Romania care invata foarte bine dar sunt saraci? Am o prietena, profesoara, care se gandeste doar la ei...
Vroiam sa fac un apel – la toti cei care inca mai au o inima...
Insa astazi nu pot!
De ce nu pot?
Din cauza ca astazi (de fapt ieri seara cand m-a informat tata – dar am refuzat sa cred – am crezut ca nu o fi inteles el bine si as fi preferat sa cred ca a avut tata probleme cu auzul, cu toate ca aceste probleme nu s-au manifestat niciodata...si cum s-a dovedit nici acum nu s-au manifestat) am aflat de ideea guvernului Romaniei de a rezolva problemele cu FMI-ul taind 25% di salariile bugetarilor, 15% din pensii si ajutor de somaj si pregatind noi concedieri. Atazi am vorbit cu sora mea, profesoara de fizica la un liceu din Sfintu Gheorghe – mi-a spus ca aseara a preferat sa inchida televizorul de indata ce a inceput justificarea acestor masuri – ca sa nu ajunga in spital. Si cum sa nu o inteleg?
Nu voi fi originala in cele ce urmeaza – nici nu am cum!
Vreau insa sa spun ce gindesc – incercand sa fiu rationala (cu toate ca am lacrimi in ochi).
Inteleg ca alegerea (oare?) obligata era (in cuvinte simple): ori scumpim mincarea (pentru toti) si atunci mincam mai putin ca nu putem s-o cumparam, ori scadem salariile (nu pentru toti!) si atunci oricum cei care au bani mai putini mananca mai putin...
A fost aleasa a doua solutie (stiu, stiu ca simplific prea mult – dar in fond si la urma urmei am dreptate – sa nu vina specialistii sa imi dea lectii de economie – ar fi putut sa aplice lectiile in practica pana acum) – in felul acesta va fi incurajata economia care va inflori – asa ni se spune.
Cu ce pret?
Las la o parte intrebarea – ce ati facut domnilor guvernanti pina acum??? Cum de doar acum v-ati dat seama ca este o eroare sa cheltuiti banii de la FMI doar in salarii si in pensii? Nu inisit in asa ceva – pentru ca eu cred ca noi toti avem o idee (poate nu aceeasi idee – dar de multe ori – spun italienii – a gandi rau se nimereste).
Revin la intrebarea anterioara: cu ce pret?
Sa judecam putin: ma voi referi in continuare la cazul dascalilor nostri – pentru ca e o situatie pe care o cunosc. Un profesor reuseste sa supravietuiasca (nu sa traiasca!) platind la ora actuala in jur de jumatate di salariu (depinde insa de vechime si de alti parametri) darile la stat si alte cheltuieli obligatorii – asta in cazul in care fericitul are o casa si nu trebuie sa plateasca chirie. Ce ramine, cealalta jumatate, merge in imbracaminte (putina si de multe ori de la second hand!) si mincare – si asta cugetata!
Ce se intimpla cand dispar 25% din bani? Darile la stat si cheltuielile obligatorii raman sau ar trebui sa ramana constante (daca nu vrem sa moara de frig iarna...), rezultatul fiind o reducere a puterii de cumparare efectiva de circa 50%! Evident am simplificat – sunt cazuri putin mai fericite si altele si mai complicate (o familie cu doi profesori si cu doi copii...).
Suntem oare pregatiti sa avem profesori care maninca jumatate din cat mananca la ora actuala? Suntem, domnilor guvernanti si toti cei care v-ati declarat multumiti de solutia gasita, pregatiti ca copiii nostri sa fie instruiti de profesori carora le ESTE FOAME?
Suteti pregatiti sa ii priviti in ochi??? Sunteti pregatiti sa ucideti pensionarii care au pensii de 700 de lei dupa mai bine de 30 de ani de munca (si care de multe ori oricum isi doresc sa moara)?
Poate ca da...poate ca poporul lui Bianca lui Bote este capabil de asa ceva!
Eu insa sper ca mai este o parte din noi, partea lui Hawking (chiar si cei care nu-l inteleg – dar am toata admiratia fata de cei care incearca) – care nu poate fi satisfacuta cu o astfel de solutie!
Nu – domnilor guvernanti – eu nu pot sa accept sa vad dascalii mei cu foamea si cu plinsul si umilinta in ochi!
Nu – domnilor guvernanti – eu nu pot sa accept sa imi imaginez un viitor al copiilor nostri in care ignoranta va deveni valoare si meseria de profesor de aruncat la gunoi! In care cuvantul bugetar este echivalent cu paduchi al societatii...cum am citit astazi pe anumite siteuri.
Nu – domnilor guvernanti – eu nu pot sa accept ca voi nu v-ati gindit la o altfel de solutie si ca asta este tot ce ati reusit sa creati!
Nu pot nici sa accept ca nu aveti bunul simti ori sa va demiteti pentru incapacitate ori cel putin sa cereti scuze! Pe nici unul dintre dumneavoastra nu l-am auzit cerandu-si umil scuze si sa spuna ca a gresit!!! Este oare asa greu? Ar fi fost obligatoriu!!! Si poate am fi apreciat – chiar daca tot ce spun in continuare ramane valabil.
De fapt greseala este a noastra – a celor care v-am ales, da...a noastra. Tare ma tem ca situatia ar fi fost aceeasi insa cu oricine am fi votat – ceea ce demonstreaza ca este ceva extrem de subred cu tot sistemul nostru.
Sigur – intrebarea este legitima – ce putem face?
Daca pana si Grecia este in starea in care este cum putem noi sa ne salvam?
Cum?
Suflecandu-ne manecile! Da! Incepand chiar cu voi – faceti schimb pentru o luna cu dascalii nostri, sau cu pensinarii nostri. Oare voi nu aveti parinti? Nu aveti inima? De multe ori ma intreb....
Si investind!
In ce?
In VIITOR – in care viitor? In tineri!!! In educatie, in stiinta, in tehnologii de varf, in cercetare si in noi insine.
Chiar astazi am citit de elevii romani care au cistigat noi premii la un concurs international de matematica – felicitari lor! Vor ramane oare in Romania? Cine i-a instruit?
Nu – domnilor guvernanti – nu pot sa accept miopia dumneavoastra si lumea voastra mica. Nu aveti ambitie, nu aveti idealuri...si nu aveti nici idei...si asta este grav.
Nu aveti mandrie si ne faceti sa nu o mai avem nici noi.
Acum este un moment greu – pentru toti, nu doar pentru Romania – si nu eram pregatiti...dar, domnilor guvernanti, permiteti-mi sa va spun, ca nu dati dovada ca ati putea face fata lucrurilor.
Unde este un pic de orgoliu? Unde sunt ideile?
Stiti ce ar trebui?
Sa va trimitem pe toti acasa – si sa punem in fruntea bietei noastre tari persoane tinere, cu idealuri, cu idei si cu carte – persoane ca acei tineri carea au castigat premiile in matematica sau ca multi alti tineri care ar face mai bine decat dumneavoastra!. Cu orgoliu, care nu au uitat importanta dascalilor nostri si care inca isi mai iubesc bunicii. Care se incumeta – cu fruntea sus!
Si care prefera sa citeasca Hawking decat articolele stupide despre Bianca lui Bote.

Scrisoarea este preluată de aici: Cercetătoarea Cătălina Curceanu ia atitudine împotriva scăderii salariilor din educaţie

Şi ca să nu mai spună cineva că nu sunt bani: Minune: nu ceri bani, dar primeşti - Politicienii miluiesc Biserica pentru succesul în alegeri