Noile religii - wellness

Conceptul de wellness este un concept modern ce solicită existenţa personală în ideea de a trăi corect şi sănătos, de a imprima o stare de bine şi prin asta de a indepărta pe cât posibil spectrul bolii şi al morţii. Această tendinţă, naturală de altfel, alătură stilul de viaţă wellness stilurilor de viaţă religioase, ce parcurg etape bine definite pentru atingerea imortalităţii, a împlinirii sau a mântuirii. Deşi iniţial conceptul se adresa laturii profane a existenţei acesta devine din ce în ce mai încărcat de sacru, dar un sacru schimonosit şi deformat. Acesta sacru nu mai este raportat la divinitate ci la ultimele "descoperiri ştiinţifice", la modă şi la trenduri, la intenţiile economice ale propovăduitorilor.

Blamarea conceptului în sine nu este benefică şi nici utilă. A trăi frumos, în naturalul propriu, a avea grijă de tine şi de corpul tău şi prin asta a avea grijă de ceilalţi este nu numai o opţiune, ci o necesitate socială. Dar în momentul în care trebuie să apelezi la "iniţiaţi" pentru a accesa informaţiile necesare apar oportunităţi pentru aceştia de a-şi clădi propriile biserici. Priviţi numai la minunatele reviste ce îmbrăţişează şi promovează conceptul, şi odată cu el "consilierii", "specialiştii" şi "furnizorii" de wellness. Sunt care mai de care mai aurite, mai bine şi corect cladite, mai înalte şi reclamă numărul mare de adepţi (cititori).

Dacă ar fi numai sfaturile (de a mânca pătrunjel verde, de exemplu) ar fi în regulă. Dar este de preferat să mănânci un anumit tip de pătrunjel, la un anumit moment, şi, binenţeles, sub atenta îndrumare a "iniţiatului". Astfel "bisericile" wellness au apărut ca ciupercile după ploaie. Gingo-biloba, aloe-vera, microalgele, gin-seng-ul, vitaminele "naturale", tincturile şi extractele au luat locul apei sfinţite, al uleiului de mir sau al tămâiei. Şi ce soluţii mai nimerite de acces la psihicul nostru decât cu ajutorul prietenilor şi rudelor, a persoanelor în care, din principiu, avem încredere.

Metoda cea mai uzitată (şi performantă) este MLM-ul, multi level marketing. Iniţiaţii, antrenaţi prin seminarii şi întâlniri speciale, sunt pregătiţi ca nişte vânzători profesionişti, deşi ei nu sunt asta, sunt "doar nişte utilizatori" (după propriile declaraţii) ai produsului. Care pot garanta, cu experienţa pe propria piele, succesele produselor wellness pe care le promovează (era să zic propovăduiesc).

După cum a funcţionat orice memă, informaţiile se propagă în funcţie de necesitatea de a satisface anumite nevoi, dar folosindu-se metode de persuasiune specifice religiilor (şi nu numai). Tradiţia este invocată , deşi produsele sunt nou "descoperite" sau "perfectate": "chinezii folosesc asta de mii de ani" sau "substanţa este extrasă din componente ale leacurilor tibetane". Revelaţia, ca experienţă personală sau exemplară, are un rol important: "am luat doar o lună şi deja mă simt un alt om" sau "nu îţi vine să crezi, dar un vecin al unui prieten de-al meu a scăpat de boala ce o avea".

Apelul la autoritate este foarte important, aproape întreaga strategie se bazează pe el. Autoritatea "specialistului" este obligatorie. Iniţiatul dă valoare, mai ales dacă este creditat cu performanţe şi în alte domenii, mai ales cele conexe, ştiinţifice sau care au o bază presupus ştiinţifică: "conducătorul grupului nostru este medic", "specialiştii au făcut experienţe şi au avut rezultate spectaculoase" sau pur şi simplu "am trăit-o pe pielea mea, cum să nu mă crezi". Autoritatea dată de dimensiunea şi coerenţa grupului este şi ea folosită: "toate conoştinţele mele folosesc acest produs", "acum am intrat în România, dar în Germania este foarte răspândit" şi "nu am auzit de nici o reclamaţie, deşi îl foloseşte o grămadă de lume". Autoritatea vedetelor, a personalităţilor, a popularităţii este solicitată la maximum. Şansa ca în "reţea" să fie un actor sau un prezentator TV este mană cerească. Dacă "cel ce ştie", şi ştie pentru "că se vede" (doar de aia este în lumina reflectoarelor) este alături de noi şi de "credinţa" nostră ce alte îndoieli să mai ai?

Structura "bisericilor" MLM este forte bine pusă la punct şi funcţionează pe acelaşi principiu ca şi în bisericile consacrate. Iniţiatul atrage noi adepţi pe care îi iniţiază. După "accesul" la resursele grupului adeptul devine la rândul lui un iniţiat cu potenţialul de a se împlini în ierarhia grupului, cu speranţa de a deveni guru. În cadrul întâlnirilor acestora sunt prezentate exemplar experienţe ale celor ce au atins un nivel de invidiat sau au rezolvat exemplar o situaţie ce nu putea fi rezolvată deşi s-a apelat şi la alte mijloace. Prelegerile sunt împănate cu detalii tehnice greu înţelese de audienţă, dar important nu este adevărul "ştiinţific" ci rezultatul psihologic - incantaţiile neinteligibile ale şamanilor sunt purtătoare de "valoare esoterică" tocmai datorită indescifrabilităţii lor.

Dar aceste "biserici" sunt doar vârful aisbergului acestei noi credinţe: wellness. Inconştient aproape fiecare dintre noi suntem parte a ei, mai mult sau mai puţin activi, dar cu certitudine interesaţi. Cine nu doreşte să fie mai bun, să trăiască mai mult, să fie sănătos, să "atingă" nemurirea? Împletirea acestei dorinţe cu structura psiho-socială umană de a transmite şi celorlalţi valorile pe care noi le-am găsit, de "a împărtăşi", ne transformă în vectori ai wellness-ului. Wellness devine astfel mai mult o credinţă de underground, subterană, ce nu se doreşte a intra în conflict cu religiile consacrate, ci dimpotrivă, să le folosească pentru a atinge ceea ce cu toţii ne dorim, fericirea...