Deochiul şi vampirismul energetic

De curând am descoperit apologia deochiului şi a "explicaţiilor ştiinţifice" referitoare la fenomen. Surprinzător, pe "Think outside the box" - Privitul cu ochi răi. Există vampirism energetic?. În cadrul articolului are loc şi o trimitere către explicaţia ştiinţifică: Deochiul explicat ştiinţific: ochiul uman poate emite energie luminoasă! care este bazat pe studiile de aici: http://www3.interscience.wiley.com/cgi-bin/fulltext/123310535/PDFSTART?CRETRY=1&SRETRY=0

Ei bine, în concluzie, deochiul există. Cel puţin aceasta este concluzia autorului, deşi nu oferă explicaţii ştiinţifice concludente. Întradevăr, şi eu sunt de aceeaşi părere, dar avem explicaţii mult mai concrete decât vampirismul energetic sau emisiile energetice ale ochilor umani (care, apropo, sunt infinitezimale faţă de restul luminii captate de ochi). Deochiul există dar numai în mintea celui deochiat. Acesta are senzaţii pe care le pune în cârca unei priviri, moment în care s-a simţit incorfortabil. Aceste procese sunt la urma urmei doar mesaje empatice. Dacă, după acea întâlnire, nu i se întâmplă nimic nici măcar nu-şi va mai aminti de ea sau nu cu această conotaţie. Pe de altă parte poate fi pur şi simplu o stare negativă de sănătate, ce are alte cauze, dar care este alăturată deochiului.

Creierul uman receptează foarte rapid şi inconştient, prin intermediul vederii (dar nu numai) şi procesează prin analogii expresiile faciale ale celorlalţi. Astfel ne dăm seama aproape instantaneu dacă cel pe care îl privim este vesel sau trist, furios sau calm. Atunci când nu se poate face încadrarea optim, suferim o stare de nervozitate, de discrepanţă. Acest lucru se întâmplă fie când privim un chip foarte frumos sau foarte urât, unul asimetric sau neproporţionat. Cel mai mult ne influenţează ochii, deoarece ei "transmit" subliminal cele mai multe şi complexe informaţii. De asta deochiul se "leagă" de ochi. Dar nu numai, cei ce deoache sunt de cele mai multe ori "însemnaţi" într-un anume fel. Fie o altă culoare a pielii, un contrast (păr negru, ochi albaştri), un semn vizibil sau chiar invizibil. Deja aici se intră în domeniul tradiţiilor şi al prejudecăţilor.

Pe de altă parte şi postura celui deochiat poate fi favorizantă sau nu deochiului. Miresele pot fi mai uşor deochiate deoarece sunt într-o situaţie "delicată", deosebită, excepţională. De fapt, în esenţă deochiul se întâmplă doar pe latura celui deochiat. Acesta simte sau nu. Sunt persoane care nu se deoache niciodată, după cum sunt persoane ce nu pot deochia pe nimeni. Şi nu întotdeauna cel ce a deochiat pe cineva îl va deochia de fiecare dată, chiar dacă ar dori asta.

Este clar că aceste situaţii sunt subiective, înrădăcinate în mentalul colectiv prin tradiţii şi sincretism religios, reminiscenţe ale magicului foarte vechi, când a te simţi "rău", în pericol, era o chestiune de supravieţuire. Analogia "privirii de fiară" spune exact acest lucru, putem considera o anumită privire ca fiind deosebită, ieşită din comun, şi prin asta potenţial periculoasă. Aceste explicaţii sunt mult mai "credibile" raţional şi demonstrate psihologic.
Dar magicul este mult mai atractiv, mai ales dacă are şi o aură "ştiinţifică" de iniţiat modern...