27 octombrie 2010

De la Sumedru la venerarea moaştelor Sf. Dumitru

Toamna este anotimpul analizei. Omul preistoric îşi dă seama că Timpul se apropie de sfârşit şi îşi ia măsurile de precauţie. Focul de Sumedru este metoda ce o are la îndemână pentru a îndepărta spiritele rele şi de a indica celor bune intenţiile sale de a supravieţui peste iarnă. Binenţeles, ca metodă agricolă, arderea "gunoaielor, buruienilor şi a rebuturilor" face din ogorul tratat astfel nu numai un suport bun germinaţiei viitoare dar şi o mijlocire a legaturii cu divinităţile. Oamenii preistorici nu aveau habar de tehnicile agricole sau de biochimie. Dar au observat, în primul rând pentru că doar ei au supravieţuit, că cei ce "tratau" astfel ogoarele aveau recolte mai bogate şi mai uniforme decât cei ce nu ardeau miriştea. Aşa a existat o selecţie printre cultivatori, cei ce erau mai "credincioşi" metodei au avut mai mulţi urmaşi, fideli acesteia, în detrimentul celor mai puţin "credincioşi".

Astfel apare oportunitatea religiilor de a converti acestă igienizare a ogorului, arderea fiind şi o "jertfă" ca eveniment funerar. Apoi prioritară devine jertfa în sine, arborele ca simbol al vreunei uitate divinităţi este ucis prin foc şi totodată renăscut din propria-i cenuşă, îngemănând aici forţa purificatoare a focului cu simbolistica fecundă, vegetală, a arborelui. Igienizarea prin ardere a pământului este exclusă din sistemul divinaţiei, devenind profană, mai nou chiar interzisă pe considerente ecologiste şi de siguranţă.

Dar actul mistic, divinaţia, rămâne. Întâmplarea face că apare creştinismul care îi dă un nou nume: Sumedru sau Sâmedru. Deoarece în acea perioadă este sărbătorit şi un anume Dumitru de către creştinii deveniţi majoritari, aceştia redenumesc manifestarea, legând-o de acest sfânt. Schimbările se întâmplă permenent în societate, mai ales pentru că biserica preia frecvent o serie de practici care sunt din afara ei şi cărora le dă conţinut. Biserica a învăţat o chestie: "Când nu pot să interzic, mai bine preiau", de aceea cele mai multe ritualuri pe care mulţi le cred creştine sunt păgâne. ne spune sociologul Alfred Bulai. Problema este că aceste tradiţii sunt încet încet disipate, transformate, convertite şi mai ales, pervertite. Pe lângă forţa reprezentată de foc apare şi ideea de renaştere, legată, cum se poate altfel, de moaştele (cadavrul) sfântului Dimitrios, ucis în anul 306 la ordinul împăratului Gaius Galerius Valerius Maximianus pentru nesupunere. Biserica le promovează ca fiind făcătoare de minuni, vindecătoare de boli, apărătoare de necazuri etc. Nu au efecte adverse fiind 100% naturale. De altfel divinaţia cadavrelor este răspândită în toate religiile arhaice prin cultul strămoşilor.

Marketingul bisericesc este foarte puternic şi funcţionează din plin, mai ales la persoanele credule, uşor de influenţat. Ideea precum că unde este o coadă se dă ceva bun, reminiscenţă a comunismului decrepit, este o eroare de logică, cum că majoritatea are dreptate. (Acum 600 de ani majoritatea credea că pământul este plat. Ei bine, nici atunci, şi nici acum, şi niciodată pământul nu a fost plat, şi nici nu va fi, indiferent ce "crede" majoritatea). Aşa încât când racla Sfântului Dumitru Izvoratorul de Mir a fost adusă în Bucureşti lumea s-a îmbulzit. Aceştia doresc mântuirea acum, pe loc. Pentru ei viaţa este mult prea trepidantă şi nu o mai înţeleg. Obişnuiţi cu creditele "doar cu buletinul" şi cu ajutoarele sociale, oportunişti şi fără scrupule, speră la rezolvarea problemelor pe principiul jocului la LOTO. De asta chinuie copii în îmbulzeală, doar doar aceştia vor trage lozul cel mare cu mânuţa lor nevinovată.

Şi tot de la sociologul Alfred Bulai: Atât timp cât societatea românească merge voios spre Evul Mediu, acest tip de mimetism social a fost larg răspândit imediat după '90. Când oamenii sunt disperaţi şi o duc prost, credinţa devine un instrument compensatoriu.

20 octombrie 2010

Declaraţia unor organizaţii neguvernamentale faţă de proiectul de Lege al Educaţiei Naţionale

Noul proiect de Lege a Educaţiei Naţionale reprezintă o bună ocazie de a răspunde gravelor disfuncţionalităţi ale educaţiei religioase în România. Investigaţiile făcute de organizaţiile noastre și date publicităţii de-a lungul timpului au probat încălcarea, prin felul în care se desfășoară educaţia religioasă, de tip confesional, în școlile publice din România, a unor drepturi și libertăţi fundamentale. Nu mai puţin, am probat încălcarea unor principii fundamentale ale educaţiei copiilor, prevăzute și în Convenţia cu Privire la Drepturile Copilului, care prevede că „educaţia copilului trebuie să urmărească: a) dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor și a aptitudinilor mentale și fizice ale copilului; b) cultivarea respectului pentru drepturile omului și libertăţile fundamentale...” (art. 29). Educaţia religioasă s-a transformat, în timp, într-o „instruire a intoleranţei” care contrastează în mod flagrant cu idealurile educaţiei moderne.

O lacună gravă a actualei legi este evitarea de plano a definirii statutului obiectului de studiu religie în școlile publice din România. Sintagma „religia face parte din trunchiul comun” este neclară și dă loc la interpretări și abuzuri. Studiile și evaluările întreprinse de semnatarii acestei petiţii au demonstrat cu date certe că nici personalul didactic, nici părinţii, și cu atât mai puţin elevii, nu cunosc statutul obiectului religie. Solicităm ca în actuala lege statutul obiectului religie să fie clar definit. Semnatarii petiţiei consideră că statutul obiectului religie, predarea fiind confesională, nu poate fi decât facultativ.

Actualul proiect de lege a educaţiei nu a ţinut cont de principiile de mai sus sau de informaţiile privitoare la tarele tipului de educaţie religioasă desfășurat în România. A desconsiderat și prevederile explicite ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia și promovarea drepturilor copilului, al cărei art. 25 (alin. 1 și 3) stabilește: „Copilul are dreptul la libertatea de gândire, de conștiinţă și de religie. Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.” În plus, a introdus o prevedere cu consecinţe agravante căci, conform art. 16 alin. 2 al proiectului de lege: „La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de educaţie religioasă. În acest caz, situaţia școlară se încheie fără această disciplină.”

Educaţia religioasă de tip confesional nu poate fi obligatorie, căci ar încălca în acest caz libertatea de gândire, conștiinţă și religie a elevilor și părinţilor. Asupra acestui aspect s-au pronunţat, de mai multe ori, Comitetul ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. A obliga părintele să ceară, pentru copilul său, nefrecventarea orelor de educaţie religioasă echivalează cu a îl pune pe cel dintâi în situaţia de a solicita în scris respectarea unui drept. Or, drepturile nu sunt „acordate”, ci sunt recunoscute. Prin procedura existentă și reluată de noul proiect de lege a educaţiei, educaţia religioasă capătă o dimensiune obligatorie, în ciuda faptului că rămâne confesională.

Mai mult, procedura nu rezolvă celelalte probleme ridicate de înregistrarea din oficiu a elevilor la orele de educaţie religioasă, perpetuând în schimb practici neprincipiale și ilegale. Statul nu are dreptul să facă presupuneri asupra identităţii religioase a părinţilor. Solicitarea de informaţii asupra opţiunilor religioase a părinţilor încalcă prevederi constituţionale, precum și recenta Lege nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, care interzice la art. 5, alin. 5 „prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfășurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege…” Pentru a fi compatibil cu tratatele internaţionale și cu legislaţia României, art. 16 alin. 2 al proiectului de Lege al Educaţiei Naţionale trebuie răsturnat: „(2) Participarea la orele de educaţie religioasă se face la solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit.”

Organizaţiile semnatare ale acestei declaraţii se pronunţă pentru o educaţie religioasă în care elevii să obţină informaţii despre istoria și ideile religioase, având alocată un număr rezonabil de ore în raport cu celelalte discipline. Solicităm Guvernului și Parlamentului să intervină în acest sens asupra proiectului de Lege a Educaţiei Naţionale. Dacă Parlamentul va adopta actuala formulă care prevede obligarea părinţilor sau tutorilor să ceară în scris nefrecventarea orelor de educaţie religioasă, îi vom sprijini pe aceștia să se adreseze instanţelor de judecată pentru încălcarea libertăţii lor de gândire, conștiinţă și religie, inclusiv în demersurile înaintate la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. De altfel, există deja o plângere penală, în curs de cercetare, împotriva unor cadre didactice care predau Religia, pentru comiterea infracţiunii de obligare a copilului, prin constrângere, să participe, prin frecventarea orei de Religie, la serviciile religioase ale unui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Semnează:

Emil Moise
Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiinţă

Gabriel Andreescu
Centrul pentru Conștiinţă Critică

Atila Nyerges
Asociaţia Secular-Umanistă din România

Smaranda Enache
Liga Pro Europa

Remus Cernea
Asociaţia Umanistă Română

Semnez şi eu, în total acord cu această declaraţie,
Profu' de Religie

PS: Declaraţia este preluată de aici.

13 octombrie 2010

Legea Învăţământului şi răspunderea guvernului

Forma votată de către Camera Deputaţilor (http://media.realitatea.ro/multimedia/other/201010/cd156_10_08207700.pdf) este împinsă de guvern către Parlament prin actul asumării răspunderii. Faţă de legea veche, oricum defectă şi ea, în domeniul "studierii" religiei noua formă încalcă şi mai mult libertăţile copiilor, respectiv dreptul de a nu fi îndoctrinaţi şi dreptul de a avea tratament egal indiferent de opţiunile religioase.

În acest sens un prieten într-ale activismului prosecular mi-a transmis un apel ce merită, fără putinţă de tăgadă, să fie promovat şi luat în seamă. Îl transcriu mai jos:

Scrisoare deschisă către Senatul României

Apel pentru asigurarea unui cadru legal coerent desfăşurării orelor de religie în şcolile de stat

Domnului Senator Mihail Hărdău,

Preşedinte al Comisiei permanente pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României

Domnule Preşedinte, Doamnelor şi Domnilor membri ai Comisiei,

prin prezenta facem apel la competenţa pe care o deţineţi, pentru a vă ruga ca, în sesizarea de miercuri, 26.05.2010, cu privire la avizul Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.84/1995 - Legea invăţământului (adoptată de Camera Deputatilor), precum şi în eventualele dezbateri ulterioare pe marginea acestui proiect, să daţi citire apelului nostru şi să luaţi în considerare următorul aspect:

Noul proiect al Legii Educaţiei Nationale, în special prin prevederile art. 17, modificate, avizate in Comisia de specialitate a Camerei Deputatilor şi aprobate în această Cameră, precum şi practicile administrative ale autorităţilor şcolare, intră în conflict cu legile şi actele normative în vigoare care reglementează drepturile şi libertăţile religioase în România, precum şi drepturile recunoscute naţional şi internaţional ale copilului, după cum urmează:

§ Constituţia României:

art 29, lit.(1), (2);

§ Legea 489 / 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

art. 1 lit.(1); art. 2 lit.(1); art. 3, lit.(1), (2), art. 5, lit.(5), (6); art. 9, lit.(1), (2);

§ Legea 18 / 1990 privind ratificarea Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului:

art. 2, lit.(1),(2); art. 12;

§ Legea 272 / 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului:

art. 2, lit.(1),(2); art. 7; art. 24, lit.(1)-(5); art. 25, lit.(1)-(3), art. 47;

Astfel, prevederea noului proiect al Legii Educaţiei Naţionale, aflată în cuprinsul art. 17, stipulează:

(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit, pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.”

A. Conflicte teoretice cu prevederi de natură legislativă existente:

1. Se încalcă drepturile şi libertăţile religioase ale elevilor care au împlinit vârsta de 16 ani, prin anularea libertăţii acestor minori de a opta pentru studierea sau nu a disciplinei “Religie” (şi tipul confesiunii), drepturi stipulate în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

Art. 3:

“(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să-şi aleagă singur religia,

drept prevăzut, de altfel, şi în cuprinsul Legii 272/2004, art. 25, lit.(3).

Amendamentul aprobat de către Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, cf. căruia elevii minori nu-şi pot exprima opţiunea pentru participarea la cursul de “Religie” sau pentru schimbarea confesiunii pe care o studiază, devine, astfel, abuziv şi de natură să îngrădească libertatea de gândire religioasă a elevilor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

Prin urmare, solicităm atenţiei Dvs. luarea în considerare a acestui aspect, de natură să facă atingere gravă drepturilor şi libertăţilor religioase mai sus menţionate, precum şi acordarea lui la cadrul legislativ în vigoare.

-

2. Se încalcă principiul egalităţii de şanse pe care şcoala trebuie să o acorde tuturor elevilor, prin neacordarea posibilităţii de a alege o altă disciplină opţională ca alternativă la materia “Religie”.

Acest aspect încalcă drepturile elevilor ai căror părinţi/tutori optează pentru retragerea elevilor de la studierea acestei discipline, aceştia fiind dezavantajaţi de diminuarea numărului de obiecte studiate şi alterarea teoretică a mediei generale în raport cu ceilalţi elevi, participanţi la curs.

Prin urmare, solicităm Comisiei evaluarea oportunităţii de reintroducere a alineatului (3) din art. 17 al proiectului legislativ în speţă, în forma sa elaborată şi trimisă de M.E.C.T.S. spre dezbatere Comisiilor de specialitate, alineat care prevede:

“(3) La cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar.”

Această prevedere iniţială ar fi de natură să restabilească egalitatea de şanse garantată de statul român tuturor elevilor în învăţământul de stat, drept de care trebuie să beneficieze toţi elevii, cf. legii, indiferent de apartenenţa sau neapartenenţa lor la un cult religios.

-

3. Încalcă dreptul elevului de a nu fi obligat să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale sau ale părinţilor/tutorilor săi, prin obligaţia de a studia aceeaşi confesiune religioasă pe tot parcursul anului şcolar.

Obligativitatea are loc inclusiv în situaţia în care părinţii/tutorii elevului şi-au schimbat, în timpul anului şcolar, opţiunile religioase - şi doresc, legitim, fie înscrierea sa la studiul altei confesiuni decât cea urmată până la momentul respectiv, fie renunţarea la studiul oricărei confesiuni.

Se încalcă astfel art. 29 lit. (1) din Constituţie:

“(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

precum şi Legea 489/2006, art. 2:

“(1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.

Aşadar, vă spunem atenţiei Dvs. corectarea acestor inadvertenţe legislative conţinute în noul proiect al Legii Educaţiei Naţionale (discrepanţe care conduc la încălcări ale dreptului la schimbarea liberă a credinţei religioase) precum şi corelarea, sub acest aspect, a prevederilor proiectului supus dezbaterii Dvs. cu normele cadrului legislativ în vigoare.

-

4. Încalcă drepturile copilului, prin neconsultarea şi neinformarea acestuia cu privire la statutul şi studierea disciplinei “Religie”, drepturi prevăzute în Convenţiile internaţionale ratificate de către statul român, precum şi în legislaţia românească, care stipulează:

Legea 272/2004

Art. 24

“(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.”

Art. 25
(1) Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie.
(2) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

Prin urmare, vă solicităm, prin prezenta, analizarea şi dezbaterea acestui aspect de natură să conducă la nerepectarea drepturilor fundamentale ale copilului la consultare, ascultare şi informare în aceste probleme educative care îl afectează direct, cu rugămintea de a găsi o formulă prin care aceste drepturi, recunoscute internaţional şi ratificate de statul român, să fie respectate întocmai.

-

5. Ignorarea prevederilor dreptului internaţional în educarea copiilor care stipulează preeminenţa disciplinei “Educaţie moral-religioasă” în faţa disciplinei “Religie”, precum şi ignorarea includerii “Educaţiei moral-religioasă” în Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal si profesional, cf. protocolului semnat de Ministerul Învăţământului şi Biserica Ortodoxă Română (august 1990) care includeau oficial această disciplină în curriculumul şcolilor publice din România.

Vă supunem atenţiei, aşadar, propunerea de a discuta statutului disciplinei “Educaţie moral-religioasă”, precum şi posibilitatea includerii ei în Planurile-cadru amintite şi conferirea statutului de disciplină opţională/facultativă acestei materii, cf. protocolului existent, dar ignorat.

B. Conflicte de natură legislativ-procedurală:

1. Se încalcă statutul “non-obligatoriu” al disciplinei “Religiei”, prin înscrierea automată şi asumarea apriori a participării elevului la studierea acestei discipline, aspect de natură să nesocotească din start voinţa părintelui/tutorelui şi care conferă acestei discipline tenta de “obligatorie”.

Acest ultim aspect poate duce la un abuz de autoritate din partea şcolii, lucru constatat de altfel în practică, după cum a fost semnalat şi în anchetele şi rapoartele efectuate de asociaţii neguvernamentale, precum şi de către alte organisme internaţionale.

Practica democratică şi legală ar presupune existenţa unei cereri explicite, în scris, a voinţei părintelui/tutorelui ca elevul să participe la orele de “Religie” - şi NU înscrierea din oficiu a elevului la acest curs.

Prin urmare, studierea de către elevi a acestei discipline în şcolile publice trebuie, cf. statutului de materie “non-obligatorie”, să fie o consecinţă derivată EXCLUSIV din actul de voinţă al părinţilor/tutorilor, exprimat în scris şi adresat şcolii.

-

2. Prezenţa unei practici abuzive, presupusă implicit de noul proiect legislativ în speţă şi impusă de către autorităţile şcolare părinţilor/tutorilor, care impun acestora să completeze datele privind apartenenţa lor religioasă, fără a cere acordul prealabil în scris, ingerinţă care încalcă:

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor:

Art. 5.

“(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.”

Nu poate avea loc înscrierea elevilor la disciplina „Religie” fără prelucrarea unor date cu caracter personal legate de apartenenţa la culte, or, aceasta presupune consimţământul verificabil - deci scris. Lucru care nu are loc, conducând astfel la un abuz.

Actuala practică ignoră cu desăvârşire aceste îndatoriri ale autorităţii şcolare, provocând şi întreţinând, prin autoritatea de care se bucură, un abuz asupra acestor drepturi ale părinţilor la confidenţialitatea opiniilor şi apartenenţei lor confesionale, lucru inacceptabil într-un stat de drept.

Prin urmare, solicităm ca prin dezbaterea sa de către Comisie, acest proiect de lege, precum şi autoritatea şcolară să respecte cadrul legal existent şi să prevadă acest consimţământ, cf. prevederilor legale citate, de natură să protejeze cetăţenii INCLUSIV în faţa ingerinţei ilegale a autorităţii şcolare în faţa părinţilor/tutorilor de a-şi dezvălui apartenenţa confesională fără o cerere în prealabil în acest sens şi fără a obţine un acord verificabil (în scris).

-

3. Se încalcă prevederi ale jurisprudenţei şi dreptului internaţional, care interzic folosirea oricărui element procedural-administrativ de natură să oblige/îndemne un părinte să opteze pentru studierea unei confesiuni sau ideologii religioase.

Prevederi ignorate atât de acest proiect legislativ, cât şi de practica şcolară, conducând astfel la un abuz.

Prin urmare, propunem o dezbatere publică care să supună atenţiei ilegalităţile practicii administrative a autorităţilor şcolare, prin care acestea să fie atenţionate că se folosesc ilegal de aceste elemente de procedură care îndeamnă sau sugerează unui părinte/tutore să opteze pentru această materie de studiu.

De asemenea, pledăm pentru informarea corectă şi neechivocă a părinţilor de către autorităţile menţionate mai sus cu privire la statutul real al disciplinei “Religie”, informare trunchiată, deformată sau chiar, uneori, complet absentă în practica şcolară.

-

4. Practica desfăşurării orelor de “Religie” în cadrul şcolii publice încalcă principiul de egalitate în tratament acordată tuturor cultelor precum şi de nediscriminare religioasă în şcoli, şi îngreunează supravegherea în condiţii optime a elevilor şi a calităţii procesului educativ, prin aceea că:

a. Are loc o discriminare a elevilor aparţinând unor culte minoritare, excluşi la ora de “Religie” (din motive administrative, dar ilegale) din cadrul şcolii publice şi nevoiţi să urmeze cursurile în afara lor, în cadrul lăcaşelor de cult de care aparţin confesional.

Acest aspect încalcă principiul nediscriminării religioase a elevilor, precum şi cel al egalităţii tratamentului de care trebuie să se bucure fiecare elev în şcoală, principii garantate de înseşi prevederile noului proiect de Lege a Educaţiei Naţionale şi de legislaţia în vigoare privind drepturile şi interesele superioare ale copilului, aşa cum sunt ele stipulate în dreptul internaţional.

Prin aceasta, elevii care nu urmează cursul de “Religie” pun atât probleme de supraveghere în timpul acestor ore, cât mai ales, se impune confruntarea acestora cu un act de excludere din colectivul educaţional, de natură să dăuneze intereselor sale superioare de integrare în colectiv/societate, aşa cum sunt ele stipulate în art. 1 din prezentul proiect.

b. Odată cu actul de excludere din şcolile publice de stat la ora de “Religie”, elevul care aparţine unui cult minoritar este supus unui act educativ care eludează, parţial sau total, controlul calitativ riguros al M.E.C.T.S., lucru aflat în contradicţie cu principiile şi normele propuse de autoritatea naţională în educaţie - şi, astfel, de neacceptat.

Ca urmare, solicităm prin prezenta repunerea spre dezbatere a principiilor de egalitatea de tratament în predarea disciplinei „Religie”, principii încălcate de actul legislativ în speţă, precum şi o discuţie care să aibă în vedere introducerea unei formule a studierii „Religiei” în acord cu principiile de echitate, nediscriminare, drepturi egale şi controlul calităţii pe care statul le garantează şi le investeşte în educaţia religioasă a elevului.

În concluzie, solicitarea prezentă are scopul de vă sesiza că actualul proiect de Lege a Educaţiei Naţionale încalcă grav prevederi constituţionale şi legislative având ca obiect: libertatea de gândire şi de credinţă religioas[ (Legea 489/2006), drepturile copilului (Legea 272/2004, Legea 18/1990), precum şi alte legi si statute aflate ]n vigoare dar netratate aici (Codul Muncii, Statutul Cadrului Didactic - aspecte care necesită o dezbatere aparte).

Tendinţa cea mai ingrijorătoare este că, deşi M.E.C.T.S. a primit o serie de critici (justificate şi argumentate riguros) venite din partea organizaţiilor neguvernamentale şi a unor organizaţii şi organisme internaţionale, Ministerul sus-menţionat NU dovedeşte intenţia de a le lua în considerare, ci dimpotrivă, pare decis, prin noul proiect de lege, să accentueze caracterul ilegal, abuziv şi discriminatoriu al statutului actual al disciplinei „Religie” in şcolile publice. Conflictele legislative şi ilegalităţile pe care noua Lege a Educaţiei Naţionale le prevede, lucru inacceptabil pentru un stat de drept, membru al Uniunii Europene şi semnatar al Convenţiilor şi al normelor de drept internaţional, prevederi pe care, prin practica educativă şi prin actul normativ propus, le incalcă grav.

În acest context, vă rugăm să contribuiţi, prin prisma competenţelor Dvs. şi ale Comisiei pe care o conduceţi şi coordonaţi, la împiedicarea legiferării acestor abuzuri şi încălcări flagrante ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi, prin acestea, să aveţi în vedere necesitatea acordării noului proiect al Legii Educaţiei Naţionale la cadrul legislativ în vigoare.

10 octombrie 2010

Stop îndoctrinării religioase în şcoli III

Radu Oltean spunea...
buna seara/ziua
Sunt taticul (ateu) al unei fetite de cls 1. pana acum pe fii-mea a lasat-o absolut indiferenta religia. Acum e entuziasmata de "povestea lui Isus". Inca e mica (7ani), nu vreau sa o retrag, profesoara nu pare habotnica, nu vreau ca copilul sa fie stigatizat. Dar parca nici nu vreau sa inceapa sa creada ca daca nu-si face cruce langa biserica o sa aiba ghinion (adica o bate Dne-Dne). Poate ati mai discutat asta cu altii, nu am citit tot blogul... Dati-mi un sfat, ceva...

9 octombrie 2010, 19:07

Grea problemă pentru orice părinte. Să ia decizia corectă, care să-i dea progeniturii sale cele mai mari şanse de supravieţuire şi realizare. Această grijă este de fapt ilustrarea egoismului genetic îmbrăcat în faţa altruistă a iubirii faţă de generaţia viitoare. Scopul, nerecunoscut de cele mai multe ori, este cel de a construi o lume "după chipul şi asemănarea noastră", şi prin asta de a deveni pereni, veşnici. Lăsăm deoparte faptul că aceşti copii nu trebuie să fie pregătiţi pentru lumea "noastră" ci pentru lumea "lor". Care va fi cu certitudine diferită de ceea ce vedem noi acum. O lume construită chiar de ei.

Am putea, totuşi, încerca să vizualizăm acea lume. Pentru că acea lume este fundamentată pe ceea ce este acum, construită de urmaşii noştri conform educaţiei pe care au primit-o azi. Au fost îndrumaţi să considere că revelaţia este o formă de cunoaştere? Consideră că sunt adevărate doar informaţiile pe care le primesc datorită autorităţii pe care o are cel ce le transmite? Acceptă situaţia existentă datorită faptului că tradiţia a impus acestă situaţie? Atunci, probabil, acesta va fi lumea lor. Au fost educaţi să utilizeze metoda ştiinţifică şi logica pentru a cunoaşte realitatea obiectivă? Pun preţ pe utilizarea scepticismului pentru a descoperi această realitate? Au învăţat să evidenţieze dovezile pentru afirmaţiile susţinute? Este posibil ca lumea lor să fie croită pe aceste considerente.

Bineţeles că expunerea de mai sus este o teoretizare. Situaţia este mult mai complexă, concretă şi penibilă. Nu îi poţi cere unui copil, care abia acum învaţă să socializeze (primii ani de şcoală), să fie "diferit" de colegii săi. Potenţialul apariţiei unui sindrom de inferioritate este major. Dar aşa gândim doar noi, analiticii. Pentru un habotnic, indiferent de religie (şi aici includ şi habotnicul ateu), nu contează "consecinţele" atâta timp cât acestea sunt "în numele dreptei credinţe". Singurii habotnici "avantajaţi" de acest sistem în care religia confesională este impusă (chiar dacă nu pe faţă) sunt adepţii acestei religii creştin-ortodoxe. Prozelitismul religios ortodox înfloreşte, profitând de oportunităţile pe care slaba aplicare a legii sau proasta croire a acesteia i-o oferă. Afişarea kitch-urilor numite icoane în fiecare sală de curs, cădelniţarea sărbătorilor şcolare, afişarea ostentativă a "moralei" creştine şi înfierarea vulgară a "diferiţilor" sunt doar cele mai flagrante abuzuri oblăduite de instituţia numită şcoală.

Prietenul nostru consideră că unii profesorii de religie "nu par" habotnici. Pericolul nu sunt profesorii "habotnici", respectiv cei ce îşi îndepărtează învăţăceii printr-o manifestare absurdă, ci tocmai cei "naturali" ce sub masca "corectitudinii" transmit copiilor ideea cum că morala este un dar de la Dumnezeu, că binele este apanajul creştinului ortodox, că valorile sunt subjugate divinului şi că umanul este o creaţie independentă de om. La această vărstă copilul "crede" pentru că nu are, încă, posibilitatea de a urma o metodă analitică. El ia de bun ceea ce autoritatea (profesor, părinte, idol) îi transmite ca fiind adevăr. Iar autoritatea profesorului de religie este incontestabil orientată spre misionarism ortodox: "Astfel, şcoala în care acesta se află devine nu doar spaţiu strict didactic sau un loc de muncă, ci si unul misionar. În acest sens, misiunea profesorului de Religie este aceea de a contribui la zidirea Bisericii celei luptătoare şi de a împlini porunca propovăduirii [...] El trebuie să nu uite că are drept misiune întărirea credinţei şi formarea unor credincioşi". Aveţi cumva falsa impresie că nu toţi profesorii de religie au această viziune? Iată comentariul unui alt profesor la acest articol: "foarte frumos, felicitări. la consfătuiri a fost una dintre problemele dezbătute".

Dragă Radu, eu nu am o reţetă şi nici nu cred că există o reţetă universal valabilă. La un moment dat vom fi nevoiţi să le spunem copiilor noştri adevărul. Sau să îl afle de la alţii. Moş Crăciun nu există. Punct. Procesul va fi dureros, oricum. Face parte din maturizare. Dar de ce a trebuit să îi minţim cu privire la existenţa lui Moş Crăciun?

În subiect:
Mama, învăţătorul şi vedeta
Dumnezeu

8 octombrie 2010

Stop îndoctrinării religioase în şcoli II

Am fost din nou abordat pe messenger, de un alt elev...
alt elev: am aplicat cererea dupa modelul de pe blogul profu de religie, a fost acceptata; dar insa astazi m-a chemat diriginta sa ma anunte ca odata cu retragerea de la religie sunt nevoit sa aduc adeverinte de la biserica la care merg pentru a obtine note, pentru ca astfel i-a fost spus la secretariat.eu i-am explicat cum ca legea prevede ca anul scolar poate fi incheiat si fara, si ca oricum nu vad cum as putea obtine note la ATEISM.
alt elev: doream sa te intreb ce argumente ii pot aduce pe langa cele legale
profudereligie: aha...
alt elev: esti owner-ul blog-ului sau doar un user cu numele asta?
profudereligie: eu am acest pseudonim... profudereligie
profudereligie: blogul este creaţia mea
profudereligie: şi ceea ce am scris pe blog este corect şi legal
alt elev: stiu, am cautat pe google si textul corespundea cu cel prevazut in lege
profudereligie: şi nu primeşti note pentru această materie..
alt elev: tocmai asta doresc si eu, sa nu particip si sa nu primesc
alt elev: dar conform secretariatului, trebuie sa aduc adeverinte cu note de la biserica
profudereligie: presupun că ai deja 16 ani...
alt elev: da
profudereligie: în acest caz poţi lua singur decizia cărei religii aparţii sau faptul că nu aparţii nici unei religii...
profudereligie: aşadar, dacă şcoala nu îţi oferă nici un alt opţional
profudereligie: pur şi simplu este dreptul tău de a nu frecventa orele de religie
alt elev: am precizat in cerere ca vreau sa ma retrag, nu sa urmez cursuri in alta parte.nu am precizat ca sunt ateu dar se pare ca conform spuselor lor, nu exista alta optiune
profudereligie: cum scrie în lege, nu au nici un motiv să nu încheie situaţia şcolară...
profudereligie: este asemănător cu sportul, când sănătatea nu permite se încheie situaţia fără sport
profudereligie: asta teoretic
alt elev: in mod normal, cadrele didactice ar trebui sa cunoasca legea.banuiesc ca trebuie sa ma duc cu un document oficial ca sa le demonstrez asta?
profudereligie: pe de altă parte sunt "obligate" să organizeze alte opţionale pentru cei ce nu doresc să urmeze orele de religie
profudereligie: numai că nu pot organiza acele ore din lipsă de fonduri
profudereligie: inspectoratele nu mai acceptă să plătească un profesor pentru o oră cu cei ce nu fac religie
alt elev: stau si la biblioteca, nu e problema.dar cum conving cadrele respective in ce consta legea ?
profudereligie: Documentul oficial este chiar cererea în sine, înregistrată la secretariatul şcolii
alt elev: pai a fost acceptata, am fost retras de la religie dar cica sunt obligat sa aduc note de la religia careia ii apartin.am vorbit cu diriginta cum ca nu pot obtine note pe ateism si i-am spus ca ii aduc niste documente sa se convinga singura ca ma pot retrage definitiv
profudereligie: la orice solicitare ei trebuie să îţi răspundă în scris.
profudereligie: în 30 de zile, altfel se consideră cererea acceptată
profudereligie: asta este o altă soluţie
profudereligie: tu unde locuieşti, ca oraş?
alt elev: sector 2 buc
profudereligie: cel mai bine este să iei legătura şi cu ASUR, în cazul în care îţi pun piedici
profudereligie: ei au sediu în Bucureşti
profudereligie: oricum, nu trebuie tu să înveţi profesorii cum sunt legile din România
profudereligie: ei trebuie să le cunoscă, ca reprezentanţi ai autorităţii.
alt elev: bine spus 'trebuie'
profudereligie: Tu înaintezi o cerere şi aştepţi un răspuns.
profudereligie: În funcţie de răspuns acţionezi în consecinţă.
alt elev: am intrebat la secretariat de cererea mea de retragere si am prmit ca raspuns doar ca a fost acceptata
alt elev: trebuie sa primesc si raspuns scris?
profudereligie: elegant aşa ar fi fost din partea conducerii şcolii
profudereligie: dar se pare, conform legii, că nu este nevoie de un răspuns
profudereligie: dacă nu apare înseamnă că a fost aprobată "în mod tacit"
alt elev: mi-a aratat diriginta ca scrie 'scutit de religie' pe rubrica mea de la catalog.o sa ma zbat acum cu documente si alte cereri caci altfel nu se poate in tara asta
profudereligie: În acest caz eşti în regulă!
profudereligie: succes la lecţii
alt elev: in regula in mod legal, dar fara presupusele note de la 'propria' religie a spus diriga ca se indoieste ca eu voi termina anul scolar
alt elev: in fine, e absurda situatia.acum asta e daca am fost blestemat sa ma nasc tocmai in Romania
profudereligie: bine că nu te-ai născut în iran
profudereligie: acum erai oale şi ulcele
profudereligie: diriginta va trebui să încheie situaţia ta fără religie
profudereligie: se poate asta, legal
alt elev: legal, si teoretic
profudereligie: E, şi practic. Adună mediile şi le împarte ...
profudereligie: atâta doar că la tine vor fi mai puţin cu o medie valorile luate în calcul...
alt elev: sa speram ca asa va fi

Alte mesaje:
lumea altfel spunea...
Exista orase in romania, in care parintilor , li se spune de la scoala, ca religia obligatorie si ca nu se mai poate alege daca sa faca sau nu religie...

AlexuGoku spunea...
Daca directoarea imi argumenteaza ca nu poate sa ma scuteasca pentru ca sunt ateu, si nu de alta religie (desi in Decizia 72/1995 scrie clar ca "a alege" inseamna si "nicio optiune religioasa"), nu e discriminare religioasa?
Si inca o intrebare, reglumanetul liceului poate avea reguli interne care sa incalce constitutia? Adica, poate scrie in reguli ca elevii nu au voie renunte la religie, desi in lege scrie ca au voie?

Scutirea la religie nu implică obligaţia de a declara ce religie ai sau dacă ai vreuna. Altfel spus, chiar dacă ai fi creştin ortodox este dreptul tău de a refuza participarea la orele de religie confesională ortodoxă fără a fi nevoit să dai explicaţii suplimentare cu privire la motivaţie. Nu are nimeni dreptul de a presupune ce religie ai şi în consecinţă să impună o anumită conduită faţă de orele de religie. Şi nimeni nu are dreptul de a te obliga să te pronunţi cu privire la apartenenţa ta religioasă. În mod normal toţi ar trebui să fim "fără religie declarată" până în momentul în care ne-am asuma una sau am asuma lipsa de religie ca ideologie.

Liceul sau şcoala nu are voie să utilizeze un regulament prin care se încalcă constituţia sau se îndeamnă la încălcarea ei. Dacă totuşi se invocă sau se interpretează o anumită formulare astfel încât să aducă atingere libertăţii religioase, respectiv dreptul de a crede sau nu într-o divinitate sau mai multe şi libertatea de a participa sau nu la ore de religie organizate în şcoală, acest lucru trebuie adus la cunoştinţa opiniei publice, a ONG-urilor ce se ocupă de drepturile omului sau mass-mediei.

7 octombrie 2010

Expunerea "repetitivă" şi "icoanele copiilor"

Iată că politicienii noştri ştiu foarte bine cum funcţionează reclama vizuală. Nu degeaba Maria Stavrositu, deputat, a făcut o propunere legislativă: arborarea drapelului deasupra tablei de scris şi intonarea imnului României în clase în fiecare zi de luni. Scopul? Pentru ca elevii să conştientizeze importanţa simbolurilor naţionale prin expunere "repetitivă".

Această expunere "repetitivă" nu este o glumă. Toţi specialiştii în promovare ştiu cum funcţionează. Din acest motiv sunt o grămadă de bani investiţi în expunerea "repetitivă" a mărcilor şi mesajelor publicitare. Această expunere insistentă creează în mentalul colectiv senzaţia de "natural", "obişnuit" şi "corect" al simbolului expus. Chiar dacă nu este conştientizat acest fapt de fiecare individ.

Aceasta nu este o invenţie a secolului XX. Iconografia, reprezentarea divinităţii proprii şi expunerea acesteia "demonstra" valabilitatea credinţei reprezentată prin acea icoană. Cu cât sunt mai multe icoane cu atât mai "corectă" este religia reprezentată de ele. Din acest motiv distrugerea iconografiei vechi sau străine şi impunerea cu forţa, dacă este nevoie, a icoanelor proprii, a fost un deziderat al tuturor religiilor. Diferenţa între talibanii afgani ce au distrus cu tunurile vestitele statui budiste şi creştinii timpurii nu există. Credeaţi că statuile reprezentând zeii antici sunt cu capetele distruse din motive de trecere a timpului? Nicidecum, au fost distruse de creştinii ce au primit controlul imperiului roman după impunerea creştinismului ca religie oficială de către împăratul Constantin.

Icoanele din şcoli nu sunt nicidecum nevinovate. Ele au un rol bine definit, de persuasiune, de impunere prin forţă a religiei majoritare, ortodoxe. Nu există absolut nici o diferenţă între drapelul doamnei deputat, panoul cu Coca Cola, afişele cu actori din dormitoarele elevilor şi icoanele ortodoxe. Acest rol este cel de a reaminti existenţa, şi prin asta "valoarea" reprezentată. Fără scrupule, fără menajamente, fără regrete. Este un calcul dur, matematic, economic, cinic...

6 octombrie 2010

Experienţe personale - scutire la religie III

Prietenul nostru pe care în postul anterior l-am numit "el" mi-a remis un alt mesaj:
"mda, pana la urma am refacut cererea etc, nu au vrut aia originala. cica se aproba. da' cica trebuie sa asist la ora, chiar sa fara sa i-au note and stuff. cica precum scutitii de sport stau la ora, stau si eu. da astia au auzit de incalcarea legii? (2) La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz situatia scolara se incheie fara aceasta disciplina. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.
si daca eu asist la ora , tot frecventare e

ASISTÁ vb. I. 1. intr. A lua parte, a fi prezent, a participa. 2. tr. A sta pe lângă cineva pentru a-l putea ajuta. ♦ (Jur. ; despre avocați) A se prezenta alături de o persoană în fața unui organ de jurisdicție pentru a-i apăra interesele. [P.i. asíst. / < fr. assister, cf. lat. assistere – a fi alături]. A asista ≠ a absenta, a lipsi ; A absenta ≠ a asista, a se afla ; Absent ≠ atent, omniprezent, prezent ; A merge ≠ a sta, a (se) opri ; FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des ; Frecvent ≠ rar"

După cum precizam aici (Experienţe personale - scutire la religie) fiica mea este acum în clasa a VII-a. Spre "norocul" ei anul acesta ora de religie este prima oră din zi. Astfel mai poate dormi o oră în plus, se duce la şcoală de la 9 în ziua respectivă. Prefer să consider că acest lucru este doar o întâmplare fericită şi nu o condescendentă acceptare a faptului că am făcut cerere de a nu urma orele de religie. Altfel şi ea ar fi fost obligată să asiste la orele de îndoctrinare fără alte opţiuni deoarece orele ce sunt presupus puse la dispoziţia celor ce nu doresc să facă religie nu mai sunt finanţate în acest buget de austeritate al învăţământului.

Acest defect al sistemului este de fapt mană cerească pentru profesorii de religie. Scopul lor nu este de a "învăţa" pe cineva ceva, ci de a îndeplini misiunea asumată:
"Trebuie făcută însă, de la început, o precizare: profesorul de Religie este membru al Bisericii. De aceea, el trebuie să menţină continuu legătura cu Biserica, atât prin participarea la sfintele slujbe, cât şi prin păstrarea şi transmiterea neschimbată a învăţăturilor Bisericii. Astfel, şcoala în care acesta se află devine nu doar spaţiu strict didactic sau un loc de muncă, ci si unul misionar. În acest sens, misiunea profesorului de Religie este aceea de a contribui la zidirea Bisericii celei luptătoare şi de a împlini porunca propovăduirii, dată de Mântuitorul sfinţilor Apostoli, având în vedere că „obiectivul general al disciplinei Religie constă în formarea personalităţii în concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase în structurarea de atitudini moral-crestine si prin aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii” (Nota de Prezentare a Programei de Religie – cultul ortodox pentru clasa a IX-a)...
... El trebuie să nu uite că are drept misiune întărirea credinţei şi formarea unor credincioşi..."

Această citare nu este de pe vreun site al vreunui religios extremist, ci de pe didactic.ro, cancelaria virtuală a profesorilor şi învăţătorilor din România...

1 octombrie 2010

Fenomenul Monica Tatoiu

Cum a reuşit Monica Tatoiu să vindece cancerul cu miere: „Nu am încredere în medici, toţi vor să-ţi rezolve problema cu cuţitul!”
Mai mult de atât, pe site-ul personal aceasta îndrumă doritorii spre "Retete naturiste de la bunica", multe dintre ele fără nici un fel de logică. Iată câteva perle:
Cancer mamar; în fiecare dimineaţă şi după fiecare masă se clăteşte gura cu apă sărată, 1 linguriţă de sare grunjoasă la 1 litru de apă. (ce au sânii cu clătirea gurii?)
Accident vascular: (reţeta mânăstirească), rădăcină spânz de mărimea palmei, se toacă, se pun 2 litri de apă călduţă, se lasă la căldura camerei la macerat până face floare deasupra, se filtrează. Se înmoaie un tifon pus în 4 în lichid, se pune pe cap, se acoperă cu un fes timp de 1 ora, apoi se usucă părul la aer. (să stai cu părul ud e perfect când ai şi tensiunea mărită...)
Cataractă; 1 picătură miere încălzită puţin, se unge pleoapa de sus apoi se clipeşte, ustură puţin. (probabil mierea schimbă structura cristalinului!)
Şi aşa continuă până la absurdităţi astrologice (Slăbit zodiacal; LEU – nu mâncaţi pâine decât la micul dejun,(pâine integrală), fără alcool, brânzeturi cu peste 20% grăsimi şi mâncare cu sos, dulciuri. Se recomandă carne la grătar, peşte fiert în abur sau la grătar, legume verzi, fructe . Nu vă serviţi de 2 ori şi nu beţi în timpul mese sau Luna de naştere, determinặ destinul şi sặnặtatea) şi lista icoanelor ce plâng, probabil ca ultimă soluţie după ce ai practicat erorile medicale "a la Tatoiu".

Pentru a vă face o idee cât de cât despre cum şi de ce funcţionează medicamentele şi tratamentele verificate ştiinţific vă invit la Prin filtrul raţiunii - Ace scumpe din Canada unde aveţi explicaţii pentru ceea ce înseamnă cercetare medicală, efect placebo, teste dublu orb şi diagnosticare.
In concluzie nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce este "băbesc" are valoare, nu tot ce se induce ca fiind "natural" ajută, nu tot ce debitează Tatoiu este valabil, ba chiar dimpotrivă...

PS:
Medicii privesc cu cu specticism reţeta după care aleargă alexăndrenii. "Niciun tratament naturist nu se substituie tratamentului medical. Acest tratament cu miere sau mai ştiu eu ce nu este unul medical. Se poate urma un tratament naturist, dar în paralel cu cel medical adecvat, sau după.” ne-a spus Alice Drăghici, şefa secţiei de Oncologie din cadrul Spitalului de Boli Infecţioase Alexandria. În opinia medicului oncolog, cancerul nu se opreşte, ci eventual încetineşte în evoluţie :” Cancerul, oricum, nu se opreşte, dar pot exista perioade când nu se extinde şi poţi să ai senzaţia că tratamentul naturist are efect. Sunt mulţi vraci şarlatani care profită de aceşti oameni, care sunt disperaţi", a adăugat explică Alice Drăghici. (Adevărul)
PS2:
Aici este spotul pe care Monica Tatoiu l-a realizat pentru Fundaţia Renaşterea ce activează pentru diagnosticarea din timp a cancerului mamar: http://www.youtube.com/watch?v=VQbpNGCYFdg. Pe 1 octombrie este ziua internaţională de luptă împotriva cancerului la sân.
PS3:
O expunere amplă, argumentată, a erorii medicale susţinute de Monica Tatoiu: Monica Tatoiu şi reţeta anti-cancer