Campania "Stop îndoctrinării religioase în şcoli" II

Câteva din ideile prezentate într-unul din documentele depozitate pe situl Asocieţiei Secular-Umaniste din România: Informatii suplimentare privind predarea religiei in scoli

Dicţionarul BBC englez-roman (Ed. Coresi, Bucuresti, 1997) ilustrează concis esenţa îndoctrinării:
A îndoctrina pe cineva înseamnă a-l educa într-o credinţă anume cu scopul de a-l determina să nu ia în considerare şi alte credinţe.

Un alt dicţionar (Oxford Advanced Learner’s Dictionary of Current English, Oxford University Press, 1995) afirmă:
A îndoctrina înseamnă să determini pe cineva să adopte un anume set de valori, mai ales prin blocarea accesului la alte puncte de vedere.

Maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării:
• predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios
• se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul "Să ne alegem prieteni credincioşi!" (Plan de lectie pt clasa a VII-a - Profesor Inceu Ioana Anca; Şcoala Gimnazială Bănişor) sau prin catalogarea drept "păcătoşi" a celor "care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă" (Plan de lectie pt clasa a IV-a - Profesor Matei Irina Maria; Şcoala Generalã Iclandu Mare, jud. Mureş):
Prima poruncă este: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine." Această poruncă ne arată că este un singur Dumnezeu adevărat, şi numai Lui trebuie să ne închinăm.
Ne putem închina lui Dumnezeu prin rugăciunea noastră zilnică şi prin participarea noastră la slujbele Bisericii.
Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu; apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât pe Dumnezeu.
• profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească; în caz contrar li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă

Şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre "păcat", "iad" şi "diavoli", inducîndu-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a "poruncilor" îi condamnă la "osînda veşnică".

În acest context, nu este de mirare că unii copii nu pot rezista presiunii psihologice şi clachează. Chiar şi un fost ministru al educaţiei, profesorul de psihologie Mircea Miclea, afirma că "Modul în care s-a predat religia îi înspăimîntă pe elevi. Am facut terapie şi eu şi alţi colegi de-ai mei cu elevi care erau traumatizaţi că vine diavolul" (Citat in cap. 5 din Ştiinţă, chimie, nanoclusteri / Adrian Pătruţ. - Cluj-Napoca : Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008).

Mituri cu privire la cum arată orele de religie din învăţământul românesc:

La Religie se studiază Istoria Religiilor?
Fals! La orele de religie elevilor li se prezintă de o manieră insistentă doar doctrina unui singur cult. În practică, de cele mai multe ori, este vorba de doctrina Bisericii Ortodoxe Române. Programa orelor de Religie - cultul ortodox - pentru clasele I-IV (Anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului cu nr.5229/01.09.2008) prevede explicit:

Noua formă a curriculum-ului de Religie-cultul ortodox pentru clasele I-IV vine în întâmpinarea […] idealurilor Bisericii noastre [s.n.] în ceea ce priveşte educaţia [sic!] tinerilor în spiritul credinţei ortodoxe [s.n.]. […]
Influenţele educative de la disciplina religie completează misiunea Bisericii […]

Noua lege a învăţămîntului prevede posibilitatea înlocuirii, la cerere, a orelor de Religie cu ore de Istoria Religiilor?
Fals! Într-adevăr, proiectul legii prevedea o astfel de facilitate; din păcate, în urma intervenţiei exprese a Patriarhului BOR (http://www.patriarhia.ro/ro/documente/comunicat_72.html) această posibilitate a fost eliminată din varianta finală.

Religia se studiază doar de către copiii mai mari, începînd cu clasa a V-a?
Fals! Religia se studiază an de an, săptămînă de săptămînă, începînd cu clasa I. Timp de 12 ani, copiii sînt obligaţi să participe la cel puţin o oră de religie în fiecare săptămînă. Religia este singura materie, cu excepţia Limbii Române / materne şi a Matematicii, care se studiază în absolut toţi anii de învăţămînt preuniversitar.

Atmosfera de la orele de religie este relaxată, iar copiii învaţă doar principalele elemente ale cultului?
Fals! Toate orele încep şi se termină cu o rugăciune, de obicei în faţa icoanelor aduse de profesor cu titlu de "material didactic". Elevii învaţă despre "trupurile înviate" care sînt "nestricăcioase" (Plan de lectie pt clasa a VIII-a - Profesor Diana Cornea; Şcoala: „Dimitrie Cantemir” - Oradea) sau despre Sf. Mamant, cel pe care "au încercat în fel si chip să îl omoare. În cele din urmă, au înfipt în el o ţepusă cu trei dinţi de fier şi aşa l-au omorât. Iar el s-a dus cu bucurie la Sfinţii din Rai, care îl strigau şi îl aşteptau" (Proiect didactic pt clasa a V-a - Profesor Mirela Șova; Şcoala nr. 3 Nicolae Titulescu, Bucureşti), apoi sînt evaluaţi şi primesc note în funcţie de răspunsul la întrebări cum ar fi:

I: Ce se întâmplă cu trupurile sfinţilor ? Cum se numesc ?
R: Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni […]. Se numesc moaşte.
(Plan de lectie pt clasa a III-a - Profesor Friciu Daniela; Gimnaziul "Al. Ceuşianu")

sau

I: Spuneţi numele sfinţilor pe care îi recunoaşteţi în enunţurile de mai jos (dintre cei despre care aţi învăţat astăzi):
1. Mucenic înainte de Răstignire.
2. Li s-a tăiat capul cu sabia.
3. Răstignit cu capul în jos.
(Plan de lectie pt clasa a VI-a - Profesor Mirela Șova; Şcoala nr. 3 Nicolae Titulescu, Bucureşti)

Manualele de religie incriminate pentru violenţă în raportul Ligii Pro Europa privind educaţia religioasă în şcolile publice au fost retrase din circulaţie? (Educaţia religioasă în şcolile publice: promovarea interesului superior al copilului în educaţia religioasă: monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România /Liviu Andreescu, Laura Ardelean, Remus Cernea...; coord.: Smaranda Enache. - Târgu-Mureş: Pro Europa, 2007)
Fals! De exemplu, manualul pentru clasa I, Religie - cultul ortodox, Editura Sf. Mina, a fost chiar reeditat în 2008, iar în toamna lui 2010 era disponibil în librariile din Bucureşti.
Reamintim că acest manual, dedicat copiilor de 6 - 7 ani, prezintă activităţi normale precum joaca şi dormitul duminica pînă la ora zece dimineaţa drept "păcate" şi ilustrează "cuvenita pedeapsă divină" cu imagini despre accidente de circulaţie sau bolnavi în spitale.

Religia este prezentă în şcoală doar la orele de Religie?
Fals! Începînd cu 1990, treptat, treptat, religia s-a înfiltrat în şcolile româneşti sub nenumărate forme, unele dintre ele frizînd ridicolul. Portretul lui Ceauşescu a fost înlocuit cu crucifixuri sau icoane, copiii sînt încurajati să picteze icoane, festivităţile şcolare sînt însoţite frecvent de slujbe religioase, de cîţiva ani se organizează olimpiade de religie, iar şcolile au ajuns să se mîndrească cu aşa-numite "laboratoare de religie" (!).

Mai mult, tematica religioasă este prezentă şi la alte materii: în Abecedare şi în manualele de Limba Română apar frecvent rugăciuni şi alte texte religioase însoţite de fotografiile unor icoane (Limba Romana, manual pentru clasa a VII-a; M. Iancu, A.G. Olteanu si A. Tulba; Ed. Corint, pp. 139-142.), la Educaţie Civică elevii pot să întîlnească teme de genul "Scrie despre lucrurile pe care le-ai învăţat la ora de religie sau la biserică şi care îţi sînt de folos în viaţă" sau "Precizează trei motive pentru care este bine să mergi la biserică" (Educaţie Civica, clasa a III-a; C. Mihailescu si T. Pitila; Ed. Aramis), iar în manualele de Educaţie Muzicală rugăciunile şi scenetele religioase, însoţite din nou de imagini evocative, sînt prezente în mod curent (Educatie Muzicala, clasa a IV-a; A. Toader si V. Moraru; Ed. Es Print’98, p. 7, pp. 30-32, p. 53, p. 63. sau Cantece metodice, clasele I-IV; S. Matei; Ed. Aramis; pp. 5-6, p. 69, pp. 73-74, p. 84).

Doamne! Ce am ajuns să trăim...