Campania ”Stop îndoctrinării religioase în şcoli!” III

Cultură vs. Îndoctrinare în şcoala românească

Asociaţia Secular-Umanistă din România a lansat în urmă cu o săptămână campania "Stop îndoctrinării religioase în şcoli!", în primă etapă amplasând panouri publicitare în centrul Bucureştiului, în zona Palatului Cotroceni, a Parlamentului şi a Patriarhiei, cu scopul de a sensibiliza opinia publică şi factorii politici de decizie asupra acestei probleme şi de a iniţia o dezbatere la nivelul societăţii pentru găsirea unor soluţii viabile.

În acest context, răspunsul din data de 15 februarie al Patriarhiei BOR, prin cantonarea în stereotipuri de genul "laicitate = comunism" dezamăgeşte prin încercarea de escamotare a problemelor semnalate de societatea civilă (în paranteza fie spus, veşnica invocare a "roadelor dureroase" moştenite din comunism este cel puţin bizară atunci când vine din partea unei instituţii care refuză deconspirarea membrilor săi care au colaborat cu Securitatea şi care, după 1990, a continuat să păstreze în funcţie înalţi ierarhi dovediţi drept colaboratori ai acesteia).

Prin tonul abordării, BOR îşi afirmă clar poziţia, asumată de facto, de controlor al sistemului de educaţie, "refuzînd" propunerea pe care ASUR a făcut-o responsabililor învăţămîntului şi părinţilor.

Prin conţinut, BOR demonizează cultura care nu este trecută prin filtrul interpretării religioase şi asociază ştiinţa cu "procesul comunist de ateizare «prin informare»", deşi proclamă toleranţa şi respectarea libertăţii de conştiinţă.

Merită făcute câteva precizări:
1. în Constituţia României nu se prevede o educaţie de tip confesional în şcolile publice şi nu se prevede studierea religiei timp de 12 ani, neîntrerupt. Articolul 32 menţionează doar că "În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege". Asociaţia noastră susţine ideea unui învăţământ religios bazat pe înţelegerea fenomenului ca atare şi predat în spiritul dialogului interconfesional. Reamintim că poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţămînt de stat trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de Religie trebuie predată Istoria Religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acela.

2. Este surprinzătoare insistenţa cu care BOR apelează la sprijinul statului; atât în ceea ce priveşte finanţarea, cât şi în problema predării religiei. În comunicatul de presă se afirmă că
[…] educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale […] "părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor". Aşadar, Biserica respectă şi binecuvintează, în acelaşi timp, libertatea copiilor şi a părinţilor acestora
În fapt, Patriarhul BOR a solicitat Parlamentului şi a obţinut eliminarea din textul Legii Educaţiei a prevederii conform căreia elevii puteau să opteze ca în locul orelor de religie să studieze istoria religiilor, istoria culturii şi artelor etc.
În condiţiile în care în România sunt 18.300 de biserici şi doar 4.700 de şcoli generale, ASUR propune ca în cazul predării confesionale a orelor de religie, acestea să se desfăşoare doar în biserici şi strict pe cheltuiala cultului respectiv.

3. "Abilitarea" profesorului de religie de către cult presupune obţinerea aşa-zisei "binecuvântări" din partea ierarhiei religioase locale. În condiţiile în care retragerea "binecuvântării" aduce, conform legii, pierderea automată a locului de muncă, câtă independenţă mai are profesorul în acest caz? O altă întrebare rămasă fără răspuns atât din partea Patriarhiei cât şi din partea Ministerului Educaţiei, Ministerului Muncii sau a organizaţiilor sindicale ale profesorilor.

4. Patriarhia BOR a ignorat semnalele societăţii civile în privinţa manualelor de religie ce promovează violenţa fizică şi psihică asupra copiilor şi nu a luat nici un fel de măsuri pentru retragerea acestora. Un exemplu bine cunoscut este manualul de Religie. Cultul ortodox. Clasa I, de la Editura Sf. Mina, Iaşi (2006) care a fost chiar reeditat în 2008, iar în toamna lui 2010 era disponibil în librariile din Bucureşti.

Să ne mărginim la cifre:
· avem de 4 ori mai multe biserici decât şcoli
· anul viitor Statul va aloca de trei ori mai multi bani pentru constructii de biserici decit pentru reparari de scoli
· fondurile alocate anual cultelor religioase depăşesc bugetul Ministerului Culturii
Aceste argumente vorbesc de la sine.

Patriarhia se teme de "cultură fără credinţă"; noi ne temem de o Românie fără cultură.