"Daţi un leu pentru Dumnezeu"

Patrick Andre de Hillerin a scris atât de bine (http://catavencu.ro/dati-un-leu-pentru-dumnezeu-41016) încât am avut crezut că voi avea orgasm. Din păcate umorul e departe, zâmbetul mi-a-ngheţat într-un rictus şi nodul din gât e tare şi greu.

Dormeam. Mă culcasem într-un stat laic. Imperfect, dar laic. Parlamentarii încă nu erau nevoiţi să urce pe munte pentru a primi pe tăbliţe legile pe care să le voteze. Îngerul Gibreel încă nu-l atrăgea pe şeful statului după stânci pentru a-i dicta decrete. Dacă vedeai 13 bărbaţi la o masă, puteai crede că sărbătoresc o zi de naştere sau se uită la un meci de fotbal, nu că beau sânge şi mănâncă trup.
Dar, în timp ce dormeam, lucrurile s-au schimbat. O voce mi-a poruncit să mă scociorăsc prin buzunare, să iau tot ce găsesc şi să merg să donez pentru casa Lui. Când m-am trezit, statul meu laic făcea la fel. De fapt, făcea asta de ani buni de zile, da’ mie uitase să-mi spună sau îmi spunea cu jumătate de gură.

Acum câţiva ani, Guvernul a dat Bisericii 11 hectare, dintre care o parte în litigiu, pentru a construi pe ele Catedrala Mântuirii Neamului. 11 hectare care, la acea vreme, valorau la preţul pieţei peste 200 de milioane de euro. A şaptea parte din banii luaţi pe Petrom, de exemplu, sau un sfert dintr-o tranşă de la FMI. Şi nu este tot, căci Guvernul a tot continuat să dea unei organizaţii private bani peste bani pentru a-şi construi un sediu de reprezentare. Sau cum s-o numi chestia aia enormă, ce ar trebui să adăpostească 125.000 de oameni.

Catedrala duce, cu tot cu teren, undeva pe la 400 de milioane de euro. Enormă investiţie pentru statul român, suportabilă pentru BOR, ale cărei pasive şi active sunt estimate la aproximativ 9.000.000.000 de euro. Deşi nu-şi permite, moralmente vorbind, statul român a contribuit deja cu mai bine de jumătate din sumă. Asta în condiţiile în care suntem, vă reamintesc, un stat laic. Stat laic în care BOR-ul a devenit stat el însuşi. Stat care îşi revendică monopoluri, stat care dă amenzi dacă arzi alte lumânări decât cele făcute de el, stat care nu plăteşte impozite, stat care refuză să înapoieze proprietăţi ale altor culte. Stat ortodox în mijlocul unui stat laic.

Dar BOR nu-i ajunge că noi, contribuabilii, indiferent de religie sau confesiune, plătim mai mult salariile clericilor şi personalului neclerical ortodox decât ale altora. Nu-i ajunge că sunt oraşe întregi în care nici măcar lumânări decorative nu se pot cumpăra fără aprobarea Bisericii. Acum lansează şi colectă naţională pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Dacă ar fi o operă de artă, aşa cum este Sagrada Familia, aş fi primul care aş băga mâna în buzunar şi v-aş ruga să faceţi la fel. Dar nu este. Este Casa Poporului în formă de cruce, cu nişte chiftele aurite puse deasupra. Într-un fel, nu-i rău că două monstruozităţi arhitectonice se vor afla una lângă alta. Poate, într-o zi, vom face un parc tematic. Zeci de hectare pline de construcţii megalomane, ­kitschoase, şi multe avioane pline de terorişti islamici care să încerce să le dărâme. Vrei să te joci de-a hashashim-ul? Vrei să fii fedayn pentru trei ore? Nici o problemă. Vii la Bucureşti, ţi se pune la dispoziţie un avion şi te repezi cu el în simbolurile înapoierii: Parlamentul şi Mega-Biserica. Dacă reuşeşti să le dărâmi, cu atât mai bine. Tu-ţi iei cele 40 de virgine, iar noi luăm munca de la capăt. Şi poate, de data asta, vom avea şi noi dreptul să ne spunem părerea asupra acestor inutilităţi costisitoare.

Pentru că noi toţi suntem, se zice, făcuţi după chipul şi asemănarea Domnului. Prin acest proiect şi prin această colectă, Biserica şi statul ne cam iau de fraieri. Să însemne asta că-l iau de fraier pe însuşi cel după chipul şi asemănarea căruia am fost făcuţi?

No comment...