Motto:
"Comportamentul etic al omului ar trebui bazat doar pe simpatie, educaţie şi legături sociale; nu e nevoie de nici o bază religioasă. Omul s-ar afla într-o poziţie proastă dacă ar trebui constrâns de frica pedepsei şi speranţa răsplatei dupa moarte." - Albert Einstein
Ateismul, lipsa divinităţii ca explicaţie a realităţii obiective, este o metodă de cunoaştere. Când suntem mici deschidem ochii şi vedem camera. Dacă am considera că dincolo de uşă ar fi divinitatea nu am ieşi. Afară, dacă dincolo de deal am considera că este divinitatea, având un răspuns, nu am mai descoperi muntele pe care încă nu îl vedem. La fel se întâmplă cu marea de dincolo de munte, cu cerul, cu acest univers sau cu infimul boson Higs. Unde "trebuie" să fie limita? Nu trebuie să avem o limită. Pentru că putem să ne lipsim de ea. Suntem în stare. De ce? Pentru că am evoluat. Noi, cei de acum, suntem mai performanţi decât cei de dinaintea noastră.
Cât de deficitar este designul unui creator? Este limitat de timp. Dacă ar recrea acelaşi lucru a doua oară cu siguranţă îi va ieşi mai bine. Un alt creator care are şi experienţa primului va fi şi mai performant. De asta nu este nevoie de un creator universal, pentru că oricare altul, viitor, evoluat din baza primului, va face o creaţie mai puţin deficitară.
Ar putea să creeze Dumnezeu un om mai perfect decât a fost Adam? Dar o morală mai bună decât cele 10 porunci?
Aceste paragrafe se doresc a fi o declaraţie de conformitate şi un prolog pentru abordarea de astăzi: moralitatea. Unul dintre prietenii noştri, Syme, a tot scris pe blogul său (http://wordarmy.wordpress.com) despre ideea că ateii nu pot fi morali pentru că nu au repere, acestea fiind eminamente de sorginte religioasă, respectiv face supoziţia că dacă au morală acei oameni nu pot fi atei: http://wordarmy.wordpress.com/2011/02/10/atei-ignoranti-i/.
Eu spusesem într-o postare că "Omul credincios sa aliniază unor concepte morale nu pentru că acestea sunt dovedit ca fiind corecte ci pentru că i se spune prin intermediul religiei că sunt corecte."
Syme ripostează în ideea că "dacă un ateu ar vrea să sugereze că oamenii ar trebui să adere la un concept moral numai dacă acesta este dovedit ca adevărat, atunci de ce ar trebui aplicată această regulă numai religioșilor? Pentru că este evident că absolut niciun ateu nu poate consistent din punct de vedere rațional să adere la vreun concept moral pe motiv că acesta este dovedit ca adevărat (în ateism, expresia "concept moral adevărat" este o expresie lipsită de sens)."
Syme face o confuzie imensă între "adevărat" şi "corect". Eu nu am spus concepte morale "adevărate" ci concepte morale "corecte".
Ce însemnă asta? Că acele concepte se pot demonstra, cel puţin teoretic, că nu sunt "corecte", respectiv că sunt greşite. Suferă de principiul de infirmabilitate, pot fi infirmate dacă evoluţiile ulterioare vor demonstra asta sau dacă există dovezi în acest sens. Pentru mine morala este câştigată şi muncită, nu primită din surse presupus divine. Seamănă foarte mult cu ceea ce definim ca fiind cunoaştere ştiinţifică. Teoretizarea stă în picioare şi este reprezentarea "adevărului" atâta timp cât nu sunt aduse dovezi care să o infirme, deşi este astfel structurată încât să i se poată aduce aceste dovezi. Asta nu însemnă că ne bazăm pe ideea că se vor "putea" aduce dovezi, odată ce realitatea împiedică acest lucru.
Abordarea arată ceva de genul: "ateul" consideră că pământul este rotund pentru că are suficiente dovezi, "teistul" crede că pământul este rotund pentru că i s-a comunicat. Înlocuieşte pământul cu un concept moral şi ai o imagine sugestivă.
Definiţie principiu moral corect:
Actul pe care îl facem urmărind un minimum de costuri din bunăstarea cuiva la care nu există un alt act care să aducă o bunăstare mai mare pentru un mai mare număr de indivizi.
De ce principiile morale sunt acte: pentru că solicită şi presupun o acţiune, respectiv un proces de judecare, adică analiză apoi decizie. Morala nu se referă la entităţi de tip matematic, absolute, imuabile, perfecte şi infinite. Dimpotrivă, morala este o componentă umană, un raport de valorizare a contactelor dintre oameni sau dintre oameni şi mediu. De ce totuşi au valoare? Pentru că presupun excludere.
Repet.
Principiul moral corect este actul (procesul decizional ca acţiune) pe care îl facem urmărind un minimum de costuri din bunăstarea cuiva (adică, evaluând starea de bine şi starea de rău) la care nu există un alt act (adică acel principiu, şi numai acela, aici este excluderea valorică) care să aducă o bunăstare mai mare pentru un mai mare număr de indivizi (aici este încă o dimensionare cuantificabilă).
Bunăstare: stare de bine, utilă, lipsă de durere şi aport de plăcere (asta exclude fantezii de tipul explozii, violuri, manifestări de grup impuse da cineva etc).
Un act devine moral corect după ce, comiţându-l, îi putem testa consecinţele. Prin ceea ce am făcut, am produs o creştere a fericirii şi o scădere a suferinţei? Pentru că fericirea este greu cuantificabilă, se pot propune alţi doi indicatori: plăcerea şi utilitatea.
Ştiinţa are ce căuta în morală, pentru că ea este soluţia moral corectă prin care cuantificările stărilor de bine sau de rău se pot apropia de valorile reale, obiective. Ştiinţa nu dictează morala, nu ia decizii cu privire la actele noastre, ci ne ajută pe noi să luăm deciziile morale corecte. Noi, oamenii, suntem capacităţile decizionale. Dar trebuie şi să recunoaştem că purtăm responsabilitatea acestor decizii. Trebuie să lăsăm deoparte religiile ce nu mai au capacitatea de a trasa paradigme corecte moral, umanitatea fiind deja în faţa unor noi provocări. Mai ales că aceste religii sunt pline de soluţii morale defecte ce au ca scop doar prezervarea propriilor interese de idei parazite.
Acest "trebuie" este o necesitate de transformare a noastră şi nu o impunere dintr-un exterior. Dacă nu vom fi în stare, asta e...
PS: De ce un principiu moral "trebuie" să fie un proces? Pentru că directivele ce nu sunt ancorate la o situaţie dată, concretă, sunt doar nişte deziderate fără fond. Abia în relaţie cu realitatea acestea pot deveni "corecte" sau "incorecte", chiar dacă forma lor enunţiativă este aceeaşi. De aici se desprinde şi ideea că inacţiunea este tot un act (o acţiune). Lipsa de reacţie la o anumită situaţie poate fi un act moral corect sau incorect în funcţie de urmările acelei situaţii.
morala este câştigată şi muncită, nu primită din surse presupus divine . Corect . Am experimentat . Oricum, nu e nevoie sa experimentezi totul personal, uneori poti vedea consecintele din actele altora si sa tragi concluzii .
RăspundețiȘtergereDefinitia principiului moral corect cred ca o intelegeam mai bine in engleza :) L-ai tradus de undeva ? Sunt curioasa cum e in engleza .
De acord cu restul dar nu intru in detalii deoarece nu prea m-a preocupat explicarea acesui fenomen, momentan nu am o viziune aprofundata ca sa judec toate aspectele .
morala oricum este una dintre inventiile ale umanitatii.
RăspundețiȘtergerenoi ca specie, precum si animalele, avem tendinta sa ne furam si sa ne agresam intre noi, pentru evolutie. precum lupii lucreaza in grup pentru a vana, iar atunci cand un membru se imbolnaveste in dau afara din grup si chiar il ataca daca insista sa ii urmeze, iar membrul slab este exclus, moare; aceeasi tendinta o avem si noi, numai ca acum avem salarii si firme, iar membrul ranit sau improductiv este trimis in somaj.
idea de morala face parte din inventia de sistem social, societate.
este un absurd al naturii... morala nu exista de facto, in atomi, in organisme, e o inventie a mintii umane.
@Critic
RăspundețiȘtergereMai exact morala este un rezultat al evoluţiei. De asta oamenii sunt morali iar lupii nu. Pentru că oamenii au devenit mai inteligenţi decât lupii.
Toate ideile sunt invenţii ale minţii umane, de asta suntem oameni şi nu lupi (nu sunt chiar invenţii, sunt mai mult rezultate).
În ultimă instanţă şi lupii au moralitatea lor, lupească.
Asta nu presupune că toţi oamenii sunt morali sau cu o moralitate apropiată de cea corectă. Dar este mai bine pentru toată lumea ca oamenii să fie morali, aceştia vor fi favorizaţi în mediul social, cei imorali nu. Mai ales dacă moralitatea este asumată şi înţeleasă de ei şi nu venită din dogme.
Profule,
RăspundețiȘtergereMă bucur că ai răspuns la articolul meu. Sper că vom putea avea un dialog civilizat.
Din câte văd preferi să ducem discuția în acest fel răspunzându-ne unul altul la articole (și cred că de multe ori o astfel de discuție poate fi mai productivă decât discuția purtată la secțiunea de comentarii).
Te anunț numai că am avut niște probleme cu hostul și am revenit la blogul găzduit de wordpress: www.wordarmy.wordpress.com .
Poate vrei să schimbi și linkul din articolul tău (pentru relevanță).
Deci linkul blogului este: http://wordarmy.wordpress.com/
Și linkul articolului discutat este: http://wordarmy.wordpress.com/2011/02/10/atei-ignoranti-i/
Îți răspund în curând.
Succes.
pricipiul moral corect nu prea exista. corect e o serie de lucruri obisnuite, un algoritm social. niste variable simple.
RăspundețiȘtergeremotivatia aia a actiunii corecte nu e cunoasterea, ci recunoasterea. cea sociala.
tocmai asa functioneaza religiosii.
coana maria e milostiva cu saracii pentru ca acasa sau la biserica o asteapta laude pentru ce cuvincioasa este e.
ateul sau agnosticul, nefiind religiosi, pot face o fapta tot pentru recunostiinta, in grupul lor social.
idea cum ca fapta buna este pentru mantuire sau alt produs final poate fi eliminata numai prin beneficiul social, cel comunicativ.
da domnule, ai facut ceva bun, aplauze. valabil pentru religios/anti.
Apropo de citatul din Einstein, se pot face cateva obiectii:1. iadul pe care il luam in primire daca avem o viata imorala nu este decat consecinta faptelor noastre- in spiritualitatea ortodoxa se vorbeste de pedepse ale iadului specifice fiecarei patimi-desfranatul este chinuit de pofta nesatisfacuta, ucigasul si oamenii nemilostivi traiesc in singuratate eterna, simtind permanent fiorii de gheata din inimile lor etc In consecinta, nu Dumnezeu este cel care a creat iadul, ci vointa omului de a-si refuza Creatorul. Daca nu vrei sa ai de-a face cu Dumnezeu, dupa moarte vei salaslui, dupa propia-ti dorinta, intr-un loc fara Dumnezeu, denumit generic iad. 2. Acelasi lucru si cu rasplata. Oamenii experimentati in viata duhovniceasca nu nadajduiesc in rasplatirea de la Dumnezeu. Acest gand este o inclinatie spre mandrie si este combatut fervent in literatura ascetica ortodoxa, dar a fost cultivat puternic in crestinismul apusean. Ortodoxul pune la pret de cinste smerenia, si nu doreste sa fie dupa moarte decat acolo unde ,,iubirea lui Dumnezeu hotaraste''(parintele Porfirie al Evviei). In concluzie, iadul si raiul ni-l faurim singuri pe parcursul vietii pamantesti, liberul nostru arbitru fiind permanent respectat de Doamne-Doamne. Practic, mostenim raiul considerandu-ne nevrednici de el, iar ideea aceea a lui Einstein nu este decat o prejudecata care nu are nimic in comun cu spiritualitatea profunda crestina, ci este o sinteza a megalomaniei indulgentelor si proceselor juridice cu Dumnezeu.
RăspundețiȘtergerece sa faca ma ? =))
RăspundețiȘtergereUna dintre cele mai mari contradictii ale crestinismului este ca desi 'lumea' ar fi fost creata de Dumnezeu in totalitate, universul, exista o forta contra paralela cu Dzeu, asa zisul Satana care e ala rau. Dzeu nu-l poate invinge, deci nu este atotputernic.
Mai mult decat atat, Biblia spune ca necredinciosii vor arde in Iad, in flacari. Biblia este asa zisul cuvant al d'lui, transmis prin Sf Duh la Isus, apostoli si etc.
Deci Dzeu a creat iadul pentru a pedepsii necredinciosii.
Nu exista liber-arbitru, asta e un cacat neocrestin. Dzeu spune sa faci x, faci x. Daca Dzeu vrea mori, te vindeci de boala, te insanatosesti, ai bani, n-ai bani, ai copii, n-ai copii.
Cat de cretin poti fii?
Bine ca esti anonim, anonim sa ramai si in viata reala, tu si toti astia cu astfel de gandire.
Si sa stii ca Einstein a fost oarecum teist.
@Anonim
RăspundețiȘtergereExact ce spunea şi Einstein, unii au nevoie de spaima de iad şi nevoia de rai pentru a crede că sunt oameni morali. Tu eşti unul dintre ei. E bine şi aşa dacă altfel nu se poate...
Dar mi-e teamă de deciziile tale "profund creştin-ortodoxe". Pentru că acele decizii nu le iei tu, ci religia ta.
Nuuu, le i-a Dzeu, nu religia ! >:)
RăspundețiȘtergereÎn sfârșit, a venit vremea răspunsului. Citind mai atent articolul tău, am observat că tuturor argumentelor tale le-am răspuns deja la secțiunea comentarii. Așa că nu a fost mare lucru să le compilez.
RăspundețiȘtergereAștept următorul tău articol și sper să avem o discuție cât mai productivă.
Articolul răspuns se află aici: http://wordarmy.wordpress.com/2011/03/03/re-morala-necredinciosului/