23 februarie 2011

Morală şi intoleranţă

Cu ceva timp în urmă publicasem un articol, Intoleranţa ucide, în care precizam faptul că morala de sorginte religioasă este defectă:
"Omul credincios sa aliniază unor concepte morale nu pentru că acestea sunt dovedit ca fiind corecte ci pentru că i se spune prin intermediul religiei că sunt corecte. Şi pentru că o anumită credinţă nu poate fi cea adevărată decât numai în măsura în care celelalte nu sunt (nu pot fi toate ideile religioase valabile) şi rezolvările etice au morala influenţată de aceste credinţe. Astfel se ajunge la acţiuni care altfel ar fi stopate de minţile clare, neinfestate de viruşii religioşi. Dar creierele credincioşilor sunt bolnave şi boala se numeşte "a crede". A crede fără dovezi într-o entitate inexistentă, indiferentă la valorile umane, fie că se numeşte Dumnezeul creştinilor, evreilor sau musulmanilor precum şi oricare dintre celelalte denumiri ale unor iluzorii divinităţi."
Apoi desfăşuram mecanismul prin care în numele credinţei au loc acte de intoleranţă. Acest articol l-am pus drept comentariu la ştirea care l-a generat. Am primit şi câteva răspunsuri, notate cu italic mai jos, celelalte fiind contrarăspunsurile mele.

Tocmai aici e misterul. Că Iisus a fost tolerant, deşi deţinea adevărul, El însuşi fiind Adevărul revelat, Nu şi-a ucis duşmanii, nu a decretat uciderea lor, din contră, i-a iubit şi i-a iertat. Aici e misterul, şi aici e tulburătorul sâmbure de etern, că un creştin adevărat poate iubi dincolo de asemănarea relativă, în virtutea celei paradisiace, care ne face pe toţi fraţi nu după mamă ori după străbuni, ci fraţi după Dumnezeu. Creştinul e fiu al cerului, cu privirea înfiptă în divin, antropos, "cel ce priveşte în sus". Nu are nevoie de dovezi, pentru că relativitatea vieţii lui şi nevoia ontologică a alinierii la absolut e fiinţială, nu impusă, şi nici măcar raţională. Creştinul e liber, pentru că iubeşte. Şi-şi iubeşte chiar şi vrăşmaşii, şi-i binecuvântează chiar şi pe asasinii lui. Şi nu se simte în pericol, pentru că, prietene, unui creştin nu ai ce să-i iei. Au descoperit asta demult, păgânii, constatând că unui creştin poţi să-i iei viaţa, dar nu lumina din priviri. Privirile noastre merg dincolo de coaja timpului în care trăim. Şi, deşi mă înduioşează strâmtoarea lui "nu există decât ceea ce ating şi ceea ce gust" (lumea, ca sumă a simţurilor), deşi mă înduioşează micimea orizontului tău de vedere, zic (cât de naiv este cineva care crede că viaţa e întâmplare?), te iubesc şi te preţuiesc nespus, pentru că până şi tu, profesore de ireligie, eşti fiu al lui Dumnezeu şi fratele meu rătăcit!

Nu este nici un mister în "dragostea" lui Iisus. Dacă plecăm de la conceptul că acesta este parte a divinului ce la un moment dat va aduna toate sufletele la dreapta judecată rezultă că de fapt el nu a dat niciodată înapoi, respectiv că nu a fost niciodată tolerant, doar a lăsat acestă impresie. În realitate acest personaj este construit de folclorul creştin ca fiind o victimă, nedrept ucisă, pentru ca această nedreptate să dea motiv de reacţie. Manipularea tradusă în Biblie duce la impunerea unei "iubiri", cu forţa, la o pervertire a dragostei. Iubirea credinciosului (nu numai a creştinului, nota bene) este identică cu iubirea violatorului faţă de victima sa. Este condescendentă cu privire la opoziţie deoarece credinciosul disconsideră pe necredincios. În realitate nu îl iubeşte, îl execută.
Chiar tu, dragă cavaler, mă alinţi: îmi spui "rătăcit".

Dar mă delimitezi de realii tăi fraţi, biologici. Spui că sunt frate cu tine pentru că sunt "frate după Dumnezeu". În schimb, presupun eu, consideri cimpanzeii ca fiind cu totul altfel decât "noi", deci prea puţin fraţi cu noi. Eu îi includ şi pe ei ca fiindu-mi fraţi, chiar şi peştii sau minunatele gâze îmi sunt fraţi. Pentru că nu mă raportez la divin ci la realitatea obiectivă. Deci limita la care ai putea, cel puţin teoretic, să mă excluzi dintre "fraţii" tăi este foarte aproape. Iar dacă eu susţin că nu suntem fraţi, nefiind creaţi de divinitate, automat mă trimite în opozit, ca reprezentant al diavolului sau ca pericol pentru tine şi sistemul tău de valori. Aşa dispare toleranţa, din prea multă "dragoste"...

Nu pot să nu remarc derapajele logice din mesajul tău. Dacă nici Iisus nu a fost tolerant, atunci înseamnă că după tine albul este negru sau gri şi negrul este alb. Femeii căreia i-a salvat viaţa de la expiere, vameşului, soldaţilor romani care L-au răstignit. Asta înseamnă "niciodată tolerant" pentru tine? Iisus i-a iubit pe toţi, indiferent de etnie, religie, stare materială. Nu cumva te doare că nu a fost tolerant cu păcatul în sine??

Ai creat constraste forţate, cum e cel din al doilea paragraf, creştinului nu îi este frică, pentru că iubeşte toată făptura. Aceasta toată provine de la Dumnezeu, la fel cum fiecare atom din univers (inclusiv al meu sau al tau) provine dintr-un singur punct numit singularitate.

Dacă într-adevăr demersul tău este sincer, te-aş sfătui să te motiveze adevarul, nu minciuna anti-creştină... Ceea ce mă uimeşte este cum nu rataţi cea mai mică ocazie (e.g. un articol fără legătura în cazul ăsta) să săriţi la jugulară împotriva creştinismului. Mai gândiţi-vă cine şi ce vă motivează demersul. Pace vouă!


Am precizat şi acum repet, nu este vorba de creştinism, este vorba de credincioşi, oricare ar fi ei. De sărit la jugulară nu eu sar ci credincioşii (oricare ar fi ei) pentru că nu pot concepe că acea "iubire" pe care ei o declară este de fapt o iluzie construită de religie. Necredinciosul orăcăie de durerea unei "prea mari iubiri" pe care credinciosul i-o dăruieşte împotriva dorinţei sale (ăsta e viol). Şi aici apare, spui tu, păcatul. Păcatul, reţine, este altceva decât morala. Chiar dacă eu sunt moral, sunt totodată şi păcătos, deoarece nu cred în Dumnezei (oricare ar fi ei). Şi aici proclami chiar tu "vestita" toleranţă a lui Iisus - nu a fost tolerant cu pacatul in sine. Adică suntem toleranţi, dar doar cu cei asemeni nouă. Ceva de genul fii ca noi, că altfel... Păi asta e definiţia intoleranţei !!!

Mă iartă, dar nu văd nici o diferenţă între musulmanii din film şi oricare dintre credincioşii celorlalte religii. Atâta doar că ceilalţi nu au avut şi prilejul, încă, de a-şi arăta "toleranţa" faţă de păcat.

Valorile morale creştine sunt europene şi Universal valabile, ceea ce îi seaca foarte tare pe ateişti. Dacă te uiţi aici mai bine, voi, ateiştii, aţi dat năvală cu "toleranţa" voastră anticreştină. Nu noi sărim la jugulară dragă, noi am intrat aici pe o poziţie defensivă care se poate uşor constata. Eu nu te-am obligat să fii creştin ca mine, eu doar mă opun acuzelor şi inepţiilor, tu vrei să mă converteşti la ateism.

Iisus a fost tolerant cu TOATE persoanele, dar nu şi cu păcatul. Este o mare diferenţă pe care nu o vezi. Revenind, necredinţa este un păcat în primul rând prin ceea ce dai dovadă: deformarea, pervertirea adevarului. Iar iubirea, dacă nu este autentică, atunci nu se cheama iubire.

Dacă tu nu poţi să vezi vreo diferenţă între musulmani şi creştini, dacă toţi suntem în aceeaşi oală, te invit atunci să te dai jos din fotoliu şi să te agiti la fel ca aici prin Thailanda sau oricare ţară musulmană: garantat vei constata cât de mare este DIFERENŢA.


Mai întâi că valorile morale acceptate în prezent şi promovate de societatea vestică, euro-americană, nu sunt nici pe departe "creştine", sunt seculare, adică proclamă dreptul fiecăruia de a crede sau nu în vreo religie, subliniind faptul că acest lucru nu trebuie să fie o deosebire. Sau, mă rog, se încearcă asta. De aici pleacă şi toleranţa.

Dacă ar fi fost creştine ar fi proclamat că Iisus deţine adevărul moral, adică ar fi fost ca oricare alte state religioase de tipul Iran sau amărâta Indonezie. Ateismul, şi el, poate fi o religie. Tocmai aici este "farmecul", omul nu trebuie să fie subjugat de credinţe, religii sau ideologii. Pentru că atunci devine credincios. Iar credinciosul este intolerant. Noi trebuie să fim capabili a judeca singuri şi de a deduce valorile morale. Ce trebuie specificat, şi o voi face ori de căte ori e nevoie, este că atunci când moralei câştigate prin cunoaştere şi inteligenţă emoţională şi socială se substituie morala religioasă apare pericolul, respectiv intoleranţa, şi de aici nu mai este decât un pas până la crimă.

Iubirea autentică nu este creştină, este doar iubire. Ce este atât de greu de înţeles?
Eu te oblig să fii ateu? Dar tu eşti de fapt. Atâta doar că mai ai un singur zeu (într-un triumvirat, sic). Când te-ai născut ai fosta ateu. Atâta doar că la tine a prins virusul religios şi încă nu te-ai vindecat. Dar vindecarea nu o face vreun doctor sau vraci, e ca la tutun, te laşi singur sau nu.
Nu are rost să te "convertesc". În "ateism" nu există convertire. Pur şi simplu vei avea atâtea informaţii care să contrazică părerea ta iniţială încât vei începe să judeci cu propriul tău cap. Dar asta cere efort... cum spune motto-ul blogului meu.
Acum, că mi-am făcut şi reclamă, trebuie să spun că am un mare noroc. Nu că trăiesc într-un stat "creştin" (încă nu e, deşi mulţi doresc asta) ci într-unul relativ secular. Sau care se proclamă aşa. Aici cât de cât mai am o şansă la viaţă. Nu-i aşa? Deşi crezi că nu merit, dacă mă trimiţi acolo.

Societatea vestică are puternice rădăcini creştine, în Vatican nu se aplică sharia iar iubirea este de mai multe feluri inclusiv creştină, dar nu are rost să mai batem câmpii, mi-ai răstălmacit cuvintele şi ţi-ai dat gratuit cu părerea despre ceea ce nu sunt.

Dacă în ecuaţia ta creştinismul şi religiile nu au ce căuta pe pamant, atunci nu mai pomeni atâta în sus şi în jos "toleranţă": vă lipseşte cu desăvârşire.

Sper să nu fie prea târzie pentru tine ziua în care vei realiza cât de mult şi inutil te-ai opus Creatorului tau. Peace!


Societatea vestică se bazează pe înţelegerea obiectivă a fenomenelor, pe ştiinţă şi pe morala umanist seculară. Asta îi dă valoare şi un grad sporit de toleranţă, nu creştinismul. Şi da, religiile nu au ce căuta pe pământ, dar nu distrugând credincioşii ci destrămând pseudoadevărurile religioase. Primul dintre ele este cel susţinut de fiecare dintre religii: religia îmbrăţişată de credincios este singura "adevărată" în ochii lui. Asta am precizat mai sus: "o anumită credinţă nu poate fi cea adevărată decât numai în măsura în care celelalte nu sunt". Iar asta duce, repet, la intoleranţă.

Da, credinţa mea o consider "adevarată", corespondent şi tu ai credinţele tale "adevarate". A mea se vrea hristică. A ta,... antihristică?

Secundo, şi aici fii foarte atent, eu nu sunt la concurenţă, eu respect toate celelalte credinţe pacifiste, cu toate similitudinile şi diferenţele lor. Eu nu militez ca tine ca să le pun capăt (tu ai afirmat că religiile trebuie să dispară). Credinţa mea nu o exclude pe a altora, pe cand credinţa ta (ateismul) le exclude pe toate celelalte (tu ai afirmat). Iar de aici îţi rezultă clar in-toleranţa, q.e.d.


Of, greu cu explicatul.
Necredinciosul, recte eu, nu are credinţe, are convingeri. Adică decizii care sunt supuse prezumţiei de a fi greşite. Eu (spun eu pentru simplificare) îmi asum riscul că pot greşi şi că aceste convingeri de care vorbesc sunt personale. Tu, recte credinciosul, consideri că nu poţi greşi. Te consideri "moral" la fel ca interpretarea pe care o dai unor scrieri sfinte. Din acest motiv eu nu pot fi anti, eu doar subliniez inadvertenţele. Şi spun aşa: dacă tu eşti intolerant este pentru că te poţi ascunde după religie. Eu, neavând după ce mă ascunde, nu îmi permit a fi intolerant. Nu pentru că îmi spune cineva, ci pentru că aşa e bine.

Tu ai respect, eu am înţelegere...

...faci o tristă confuzie între moral şi etic. N-o să-ţi ţin cursuri de ermineutică pe-acilea, am treabă la palat, dar o să-ţi explic scurt: morala e mişcarea omului în biologia socială în raport cu normarea revelată de divin. Etica e aceeaşi mişcare în raport cu logica eficienţei sociale. Adică...eu nu fur pentru că e păcat, iar tu nu furi pentru că ţi-e frică de puşcărie. Aşa că, în absenţa lui Dumnezeu, tu nu poţi fi moral, ci doar etic. Aşa erau şi comuniştii..."etica şi echitatea comunistă" niciodată "morala comunistă" - îţi aminteşti? Creştinul nu e niciodată etic. El e moral. Şi tu eşti moral. Şi ştii de ce? Pentru că în tine, plâns şi răbdător, întocmai ca-n mine, Domnul!

Morala pe care credincioşii o practică deoarece nu au alte raportări este cea bazată pe frică (de pedeapsa divină sau socială). Cei care aplică morala dedusă de reperele umanităţii şi ale raţiunii este cea bazată pe înţelegerea fenomenelor. Exemplu: dacă fur şi dacă toată lumea fură nimeni nu mai produce, rezultă că toţi suferim furându-ne unii pe alţii. Un om normal rupe acest lanţ, iar pentru cei care fură în continuare solicită pedepse. Este un pic greu de înţeles deoarece credincioşii se raportează cu instrumente greşite (hermeneutică = tehnică de interpretare a simbolisticii religioase) la ceva ce ar trebui să fie simplu: traiul în comun.
Nu înţeleg de ce amesteci aici comuniştii: vezi Comunismul, o religie.
Mulţumesc pentru faptul că încă mă "ridici" la rangul de parte a divinităţii!

1.Prietene, eu ştiu că te-ai grăbit să dai repede pe google ca să vezi ce tot îndrug eu acolo cu hermineutica... din păcate, dacă nu sapi după informaţii, rămâi cu cojile. Hermineutica nu este o tehnică de interpretare a textelor biblice, aia se numeşte ermineutică exegetică, şi e drept că e prima explicaţie pe care o găseşti prin googăreală. Hermineutica este o ramură ştiinţifică - domeniul tău! - care pregăteşte, prin stabilirea unor principii, valori sau norme interpretative, studiul unei alte ştiinţe. Există şi se predă curs de ermineutică muzicală, lingvistică, a literaturilor comparate, istorică, etc. Nu e o chestie de aia, eclectică şi bisericească, cum crezi matale.
2. N-ai înţeles nimic. Morala şi etica sunt două lucruri diferite. Mere şi pere, fructe, dar diferite. Nu înţelegi de ce amestec comunismul? Ei nu aveau morală. Conceptual, îţi erau superiori. Se prinseseră de diferenţă. Ei erau etici, nu morali. Cum să-ţi explic ca să înţelegi? Uite, mă folosesc de propriul tău exemplu. Creştinul nu fură pentru că se teme de Dumnezeu. Asta înseamnă că se raportează la morală. E persona moralis, cum spuneau filosofii. Cel care nu fură pentru că se teme de societate e etic. Mai sapă, mai citeşte, mai caută. Vezi GORGIAS de Platon, o să te mai limpezeşti.
3. Nu mă mai invita să-ţi citesc blogul.
4. Continui să te iubesc. Nu eu te ridic la rangul de "divinitate", ci ontologia. Prin naştere eşti fiu al cerului. Poţi urla cât vrei că nu-i aşa, poţi să fugi oriunde. Mereu vei fi copil al Domnului.


Sunt greu de cap...
Cel ce nu fură pentru că se teme de legea socială este etic. OK.
Cel ce nu fură pentru că se teme de Dumnezeu este moral. OK.
Cel ce nu fură nu pentru că se teme ci pentru că nu este corect să fure cum este?

Toleranta anticreştină e un model...
...ne-a adus flori,... pe monumente şi în cimitire. Deformezi totul până în absurd. Tu nu ai înţeles nimic din esenţa creştinismului, sau dacă ai înţeles ceva, spune atunci cui îi servesti?


Mi-e milă şi mi-e frică de tine.
Exact ce spuneam mai sus. Credinciosul crede că a lui este dreptatea, fie că se numeşte creştin sau musulman. Dacă îmi pui eticheta de anti... deja ai luat o decizie. De intoleranţă. Iar asta duce la lipsa de informaţie, tu nu mă mai vezi sau nu mă vezi corect. Şi crezi că sunt aservit unora care, bănuieşti tu, sunt împotriva ta. Deja ai luat şi a doua decizie. Te consideri în pericol. Singurul lucru care mai lipseşte este prilejul de a demonstra, definitiv, ca cei din film, adevărata ta "esenţă".
Of! Of! Of!
Comentarii
18 Comentarii

18 comentarii:

  1. Legat de motivele pentru care unii nu fura...
    Crestinii nu-si ucid copii pentru ca zice zeul lor sa n-o faca. Daca yehova le-ar spune ar face-o (doar Avram e sfant, nu?)
    Acelasi crestin cu logica hermenutica de fier crede ca atei nu-si ucid copii de frica puscariei. Se pare ca dupa parerea lui toti parintii sunt niste indivizi sadici care nu-si ucid copii ca cineva nu le permite (yehova sau societatea). Ma rog, ideea asta e consistenta cu ipoteza ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui yehova. Despre care stim ca un sadic ce-si ucide copii. Ca pe el nu-l trage nimeni la raspundere. Uite dom'le ca e buna si hermeniutica asta la ceva. Aflai si eu acum ca maica-mea e o criminala sadica ce-si reprima pornirile.

    RăspundețiȘtergere
  2. cum adica comunismul nu este moral? idea originala a comunismului este ca tot ceea ce faci este pentru comunitate/societate. raul nu trebuia facut pentru frica de excludere din comunitate. dar comunismul a fost aplicat dictatorial, iar frica a fost de moarte sau sistem.


    "Prin naştere eşti fiu al Domnului" "copil al Domnului." "cui îi servesti?"

    vai dar unora chiar le place frica de autoritate sau sa fie stapaniti :))

    RăspundețiȘtergere
  3. reluand idea de mai sus, dumnezeul comunismului era dictatorul, stalin, ceausescu, etc.

    el era atotputernicul si atotinteleptul care te urmarea si pedepsea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt greu de cap...
    Cel ce nu fură pentru că se teme de legea socială este etic. OK.
    Cel ce nu fură pentru că se teme de Dumnezeu este moral. OK.
    Cel ce nu fură nu pentru că se teme ci pentru că nu este corect să fure cum este?


    Buna ideea . Totusi poate ar fi fost mai evident daca in loc de corect era util, sau ceva care sa excluda morala si etica si sa fie utilitarist, adica ceva care sa scoata in evidenta ca poti sa nu furi/ucizi etc si din considerente logice, interne, egoiste, care sa nu aiba totusi nimic de a face cu pedepsele .

    RăspundețiȘtergere
  5. @Saturnine
    Demonstrasem în paragraful anterior dar colegul de dezbatere a trecut-o cu vederea (ca şi tine):
    "Exemplu: dacă fur şi dacă toată lumea fură nimeni nu mai produce, rezultă că toţi suferim furându-ne unii pe alţii. Un om normal rupe acest lanţ, iar pentru cei care fură în continuare solicită pedepse."

    RăspundețiȘtergere
  6. @Saturnine
    Şi atenţie, nu tot ce este util devine corect...

    RăspundețiȘtergere
  7. Era vorba de paragraful citat ca este foarte bine asa cum este, concentrat, comparativ , separat de explicatia ce ai dat-o anterior . N-am trecut cu vederea demonstratia, ma refeream exclusiv la ceea ce am citat ca este o demonstratie puternica prin comparatia care o face si ca necesita doar cuvantul alt cuvant in loc de corect, deoarece ma gandeam cum deduci ca ceva este corect, si atunci m-am gandit la cuvantul util, dar nu e necesar sa fie acesta , poate fi si altul care sa nu intre in categoriile moral si etic .

    Si stiu ca nu tot ce e util este si corect, dar nici tot utilitatea nu este intrinsec incorecta asa ca in acest caz conteaza cum se raporteaza cuvantul ales la contextul prezentat .

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu acelasi individ ai purtat toata conversatia ? Nu de alta dar pe parcurs pare sa-si piarda acea iubirea frateasca si dezinteresata. Cat de ipocriti is oamneii astia ! Si de multe ori in naivitatea mea ma las pacalit si gandesc : o fi el ignorant si viseaza la zane, dar macar asta face din el un om bun si inofenisv. Asa si cu asta cand am citit primu lui comentariu; dar pana la umra poate ca o sa realizez ca nu exista piosi inocenti ci numai crestini refulati, care sub anumite presiuni pot exploda.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Betelgeux
    O, nu. Ultimele replici sunt ale altcuiva. Norocul meu...

    @Saturnine
    Am încercat să realizez această explicare a "corectitudinii" prin articolul următor: Morala necredinciosului
    Pe scurt este vorba de conceptul fericirii, ca amalgam de utilitate şi plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  10. eu zic ca toate aceste batalii sunt doar la nivel de conducere,si sunt purtate doar de cei dornici de putere si de dominatie, de a fi asemeni Creatorului.Daca fiecare si-ar vedea de treaba,si nimeni nu ar mai ispiti, si nimeni nu ar mai dori sa conduca, eu cred ca abia atunci am fi ca fratii...iar cand s-a raspandit Crestinismul in lume prin Apostoli, din ce-am citit eu, nu mi s-a parut deloc ca au raspandit ceva pentru a face rau...pentru ca prin faptele lor erau un exemplu al binelui.De aceea fiecare persoana e responsabila sa-si caute,sa munceasca singura pentru ea in aflarea adevarului, cercetand si nu asteptand...prin inceput consider ca ar trebui respinsa orice regula, pentru ca apoi sa fie puse cap la cap, iar in final sa traga o concluzie singur...nu sa i se impuna.Iar Crestinismul nu-ti este impus, asa cum sunt celelalte religii...El is vede doar de treaba Lui, iar cine-l cauta acolo unde trebuie, va gasi si raspunsurile.Oricum pentru a afla unde poate fi gasit, trebuiesc studiate toate religiile, care de fapt nu sunt decat 2,indiferent de nume: cea dreapta si cea gresita.Iar ca sa-ti dai seama careia vrei sa aderi, nu citesti pe net sau postezi de la tv, cauti la radacina intotdeauna, pentru un raspuns corect.

    RăspundețiȘtergere
  11. si ceva frumos :
    Pacate "cei ce adera la ele,nu au avut sansa unei alte oferte.atunci cand ai de ales intre noroi si noroi ,se cheama ca nu esti liber.cu urechile veti auzi,dar nu veti intelege,cu ochii va veti uita,dar nu veti vedea"
    Ispita "cu cat e mai hranita, cu atat e mai flamanda"

    RăspundețiȘtergere
  12. @Anonim
    Mulţumesc pentru interes.
    Presupun că ai şi o soluţie pentru a descoperi fără dubii care este religia "dreaptă". Sper că nu te bazezi pe "tradiţie", "revelaţie" sau "autoritatea iniţiaţilor" pentru asta.
    A, ştiai că Biblia este scrisă de oameni?

    RăspundețiȘtergere
  13. Toate cartile sunt scrise de oameni! Decizia iti apartine in totalitate sa hotarasti care sunt adevarate sau nu, dupa o prealabila studiere.Stiai ca Biblia este inspiratia tuturor cartilor ? Asa ca putem discuta abia dupa ce vei ajunge la un anumit nivel de studiul al vietii,pana atunci, nu faci decat informezi o proprie parere, deloc obiectiva...si faci asta doar pentru a gasi raspunsuri.Ai grija ca nu le cauti cum trebuie si unde trebuie.Sper ca-ti va fi de folos informatia mea!

    RăspundețiȘtergere
  14. este bine ca doresti sa descoperi adevarul,tocmai pentru ca simti dominarea falsului...insa ai grija sa nu cumva sa cazi intr-un fals mai adanc decat simti ca esti si sa tragi si pe altii dupa tine.Te-ai intrebat vreodata de ce ai,ca om,mereu dorinta de putere?Ai observat vreodata ca aceasta dorinta uneori te domina si ca nu-ti apartine?pur si simplu simti ca vine din interior si iti cuprinde intreg corpul...ei,gandeste ca Biblia este o carte care-ti zice sa inveti sa-ti controlezi aceasta simtire,si-ti zice ca ea poate fi controlata doar daca respecti anumite reguli.Si asta doar pentru ca inainte noastra au fost altii care si-au dat seama de aceste lucruri,prin diferite moduri:ca a fost divinitatea sau nu,oricum ajungi intr-un punct cand iti dai seama ca toate lucrurile au un inceput si un sfarsit,iar ca sa aiba inceput acesta trebuie produs de cineva.Si toate astea doar ptr a nu ne distruge intre noi.Pentru ca la cati oameni suntem, toti avem aceasta dorinta de putere care ne vine din interior.Ce-ar insemna toti sa fim la fel de puternici?si daca am fi,cum ne-am mai da seama ca suntem puternici?Nu tot prin distrugere,oare ?Asta inseamna "Sa va iubiti cum v-am iubit si Eu pe voi...".Obiectiv fiind,chiar daca a existat sau nu Iisus,totusi El iti spune sa faci ceva,sa urmezi niste reguli pentru a nu ne omori intre noi,ca pana la urma la asta se rezuma tot:Cei puternici te pot manipula si distruge,cei slabi sunt manipulati si distrusi.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Anonim
    Tot nu mi-ai răspuns: care este metoda pentru a afla care este "dreapta credinţă"?

    RăspundețiȘtergere
  16. Si in cazul asta,daca in fond nu sunt decat 2 lucruri:bun si rau? viata sau moarte? adevar sau fals?iubire sau ura?mandrie sau umilire? si acum gandeste-te cum ar fi pamantul daca toti am fi ca in primul caz, si cum ar fi pamantul daca toti am fi ca in al 2lea caz.

    RăspundețiȘtergere
  17. si afla raspunsul singur.

    RăspundețiȘtergere
  18. "Stiai ca Biblia este inspiratia tuturor cartilor ?"

    pfoai de capul meu, am cazut de pe scaun razand in hohote.

    poate vrei daca vrei sa spui biblia e inspirata din toate cartiile(mitologie) unde niste javre si-au pus numele pe lucrarile altora, da.

    "Si in cazul asta,daca in fond nu sunt decat 2 lucruri:bun si rau? viata sau moarte? adevar sau fals?iubire sau ura?mandrie sau umilire? si acum gandeste-te cum ar fi pamantul daca toti am fi ca in primul caz, si cum ar fi pamantul daca toti am fi ca in al 2lea caz."

    ce viziune monopolista, adica cum poti sa fii atat de idiot incat sa crezi ca dumnezeu = bine, antidumnezeu = rau.

    ce gandire proasta pot sa aiba religiosii, ca si cum nu exista alternative. mi-e mila de voi sincer.

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.