Biserica după Prigoană

"La noi se confundă religia cu cu totul şi cu totul altceva. Nu cel ce stă mai mult la coadă la pupat oase de morţi sau se-nghesuie la sarmale va prinde împărăţia cerurilor, nu, asta-i o chestie care trebuie s-o estompezi şi aicea de vină e tocmai Biserica.
Eu am introdus o lege prin care am cerut imperativ tăierea salariilor popilor în România. Toate confesiunile religioase - din şaptişpe numai două, nesimnificativ, numai 1% - sunt plătiţi din bugetul de stat. Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe, vi-l dau exemplu că e un prieten bun de-al meu, menegerul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, are salariul de 74 de milioane de lei, net, pe lună, prin lege, când el, culmea, a depus un jurământ de sărăcie, d-ăla dă să-mi saie ochii dacă eu o să am ceva, tot ce am eu dau la alţii, păi ce să dai la alţii, tu, bă... când tu iei de la toţi... Incredibil...
Eu nu am nimic cu nimenea, dar nu mi se pare normal: clasa politică să taie pensii şi salarii şi să plătească, contrar constituţiei, clerul. Asta-i o mare greşeală, o mare greşeală atâta timp cât clasa politică acceptă ca Constituţia României să fie încălcată. E o problemă de constituţionalitate aicea..."
(Silviu Prigoană - 5 ianuarie 2013)

Iată ce spunea un alt actual parlamentar, Remus Cernea, aici: "În Constituţia României nu este prevăzută explicit separarea dintre stat şi biserică. Numai printr-o interpretare a mai multor articole se poate vorbi de un spirit constituţional secular. În sprijinul unei astfel de interpretări este Art. 29 alin. 5 „Cultele religioase sunt autonome faţă de stat...”. Articolul respectiv este însă insuficient de clar. El protejează într-adevăr cultele de ingerinţa statului, dar nu exprimă explicit vreo garanţie de protecţie a instituţiilor statului faţă de presiunile nelegitime ale bisericii. Ulterior, în Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor a fost formulată explicit separarea dintre stat şi biserică la art. 9:
„(1) în Romania nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee. (2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.”
Însă aceeaşi lege goleşte de conţinut acest articol acordând privilegii cultelor, limitând grav libertatea de exprimare şi consfinţind legături foarte strânse între stat şi biserică."