19 ianuarie 2013

Cum funcţionează religia

Analogia este pentru a exemplifica în intenţia de a te face înţeles, nu este un argument. Este, dacă vrei, formula de depanare a pseudo-argumentului pe care l-ai adus: existenţa lui Dumnezeu este certificată de martirajul creştinilor primari.
De chiar vrei să ne legăm de "valoarea" martirilor creştini trebuie să te anunţ că nu există. Aceeaşi valoare o au şi martirii musulmani sau evrei ucişi chiar de creştini. De ce sunt războaie şi acţiuni extreme ale persoanelor religioase în numele religiei lor? E, asta-i altă gâscă-n altă traistă. Pentru că sunt intoxicaţi, virusaţi, bolnavi de ideologia acelei religii, jertfa lor fiind în ultimă instanţă benefică religiei în sine şi nu persoanelor ce o compun. Pentru a explica trebuie să-ţi prezint o analogie biologică. Este vorba de un parazit prezent îndeosebi la rumegătoare, dar poate apare şi la om, ce are la un moment dat în dezvoltarea sa ca gazdă furnica. Acesta este Dicrocoelium dendriticum, un viermişor, ce în stadiul de ou este înghiţit de furnică, în corpul căreia eclozează. Larva apărută se fixează în centrul nervos al furnicii şi preia controlul acesteia. Furnica nu mai acţionează spre binele ei şi al muşuroiului ci spre binele viermelui. Astfel, în fiecare seară, pe măsură ce se răceşte atmosfera, furnica iese din muşuroi şi se urcă pe un fir de iarbă până în vârf. Acolo se fixează cu cleştii mandibulei şi stă aşa până dimineaţa. Dacă nu este mâncată odată cu firul de iarbă de un animal, dimineaţa furnica coboară şi se întoarce la muşuroi unde îşi desfăşoară, normal, activităţile programate genetic şi coordonate chimic de colonie până în seara următoare când procedează la fel. Face acest lucru numai noaptea deoarece larva de vierme este periclitată de căldura excesivă. Pentru celelalte furnici este cât se poate de normală, peste zi îşi face treaba exact ca şi ele, doar noaptea pare un pic ciudată, se duce şi stă pe un fir de iarbă, fără nici un rost. Seamănă întrucâtva cu acei ortodocşi ce-şi fac cruce când trec pe lângă o biserică, în rest sunt oameni normali.

(credit BugTracks/Mind Control)

Aşa acţionează ideologia religioasă: în locul analizei se folosesc prejudecăţi existente deja în creierele noastre, educate şi "obligate" să gândească într-un anumit mod. Ştiu că pare greu de crezut, odată ce noi ne considerăm posesori de conştiinţă şi de "liber arbitru". Dar nu este chiar aşa şi te ajut cu o altă situaţie, experimentată de Gordon R. Stephenson în 1967. Acesta a luat un grup de cinci maimuţe rhesus pe care le-a pus într-o cuşcă în care exista o scară în vârful căreia era o banană. În momentul în care una dintre ele încerca să urce scara pentru a lua banana era stropită cu apă rece, lucru deloc plăcut. Clenciul este că cercetătorii udau şi celelalte maimuţe cu apă rece în acel moment, astfel încât toate aveau de suferit dacă una singură încerca să ia banana. După câteva experienţe de acest gen nici una dintre maimuţe nu mai încerca să ia banana, adică "au fost educate" că dacă una se apropie de scară vor fi udate toate. Apoi a scos una dintre maimuţe, introducând în locul ei o altă maimuţă ce "nu ştia lecţia". Şi care, binenţeles, a dat să se apropie de scară, pentru a ajunge la banană. Celelate patru au sărit imediat şi au încercat să o convingă să nu urce scara, folosind chiar şi forţa. Ele nu aveau de unde să ştie că cercetătorii luaseră decizia de a nu le mai uda. Deşi maimuţa naivă nu a fost niciodată udată cu apă rece, după câteva încercări de a mânca banana însoţite de repercursiunile de rigoare, deşi nu înţelegea de ce, a priceput că "aşa se face" şi a renunţat să mai încerce să se apropie de scară. Apoi a fost scoasă o altă maimuţă din cele "vechi" şi udate, în locul ei fiind introdusă o maimuţă "naivă" ce nu ştia lecţia. Şi aceasta a avut aceeaşi soartă ca şi prima când a vrut să ia banana, fiind "convinsă" de grup să nu se apropie de scară, deşi nu a mai fost nimeni udat. Apoi o altă maimuţă ce fusese udată a fost scoasă şi în locul ei introdusă o maimuţă fără experienţa apei reci. Şi acesteia i-a fost interzis de grup să atingă scara. Şi tot aşa până ce toate maimuţele ce erau în cuşcă erau doar maimuţe "educate" de grup, dar care nu fuseseră, totuşi, niciodată udate cu apă rece. Deşi acestea nu ştiau "de ce" nu trebuie să se apropie de scară, le obligau pe cele nou venite în grup să se conformeze. Ajunseseră să transmită o informaţie dobândită şi nu din instinct, adică să facă un act cultural. Religia este un act cultural. Maimuţele transmiteau informaţia culturală că scara este tabu, deşi în capătul ei era banana. Religia transmite informaţia că "divinitatea este tabu", deşi nimeni nu ştie ce este divinitatea şi de ce este tabu.

Vei spune, stai, dar maimuţele sunt proaste, nu ştiu a vorbi, nu ştiu "a înţelege", noi avem posibilitatea de "a înţelege" şi prin asta de "a alege". Noi nu trebuie să ascultăm orbeşte. Aşa este. Dar chiar aşa facem? Oare? Acum vom face un exerciţiu de imaginaţie şi ne vom întoarce în timpul personal, pe vremea când eram copii mici. În acel moment nu ştiam nici noi a vorbi, nu eram capabili de a înţelege, în schimb eram pregătiţi, instinctual, de a asculta. Copiii ascultă. Orbeşte. Iar dacă nu ascultă sunt "obligaţi" să o facă, sunt "educaţi" să fie ascultători. Şi asta se datorează nevoii de supravieţuire, puii care nu ascultau de adulţii de care aparţineau aveau mari şanse de a sfârşi tragic. Una este să fugi când mama ta spune asta şi alta este să te întrebi tu, copil, de ce să fugi când spune mama. Poate vine un tigru, poate vine ploaia. Copil fiind nu ai nici capacitatea nici experienţa de a evalua în timp util toate situaţiile, aşa că este ideal să te bazezi pe "educaţia" pe care ţi-o dau adulţii. Numai că, iată, adulţii îţi pot da informaţii "defecte", cum este cazul religiei (nu urca pe scară, chiar dacă acolo e o banană). Involutar, fără ca măcar să ştie, părinţii religioşi infestează cu virusul religiei chiar persoanele la care ţin cel mai mult, proprii copii: trebuie să faci asta pentru că "aşa se face". Apoi, dezvoltându-se, crescând, viitorii adulţi vor asimila doar informaţiile culturale ce favorizează şi vin în completarea virusului religios, celelalte fiind puse sub semnul întrebării, chiar de au în spate munţi de dovezi. Probabil, dacă experimentul ar fi continuat, odată şi odată una dintre maimuţe ar fi pus la îndoială că "nu e voie" să se urce pe scară şi dacă ar fi reuşit să lupte cu celelalte poate că ar fi reuşit să le demonstreze că banana poate fi mâncată. Dar prea târziu, maimuţele "educate" deja tot împotriva urcatului pe scară ar fi fost.

La nivel de societate structurile religioase ce se adresează copiilor au cele mai multe şanse de supravieţuire tocmai datorită structurii de "orbească ascultare" cu care aceştia sunt înzestraţi. De asta Biserica Ortodoxă ţine cu dinţii de orele de religie din şcoală, mai ales pentru copiii foarte mici, pentru că acolo sunt cele mai sigure victime pentru parazitul ce a construit-o: informaţia culturală de tip religios. Pentru că informaţia culturală religioasă nu are interesul ca purtătorul ei să supravieţuiască decât în măsura în care aceasta se poate transmite. Şi dacă este mai eficient pentru ideologia religioasă să devii martir, deoarece prin uciderea ta are şanse mai mari de a se transmite, vei deveni martir. Nu pentru că celalţi te "martirizează", ci pentru că religiei tale îi convine asta, să te sinucizi în numele ideii care te subjugă, exact ca furnica din poveste.
Comentarii
2 Comentarii

2 comentarii:

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.