24 ianuarie 2013

Experienţe personale - obiceiurile mele ortodoxe

Eu sunt ateu. Dar m-am căsătorit şi în biserică, ba chiar mi-am botezat copilul. Din considerente de ordin tradiţional, într-un fel de automatism, aşa cum am crezut eu, soţia, familia lărgită şi prietenii că e plăcut şi convenabil (soţia păstrează anumite tradiţii ortodoxe şi este prima persoană cu care mă consult). A fost un compromis, a fost o alegere, exact ca şi cea de a merge la o anumită piesă de teatru sau dacă îmi iau pantalonii se stofă sau blugii.

Am fost botezat. Eram mult prea mic pentru a lua o decizie şi oricum nu am fost întrebat. Asta nu înseamnă că acum aş ţine cu tot dinadinsul să nu mă botez sau să obţin un certificat de debotezare. Pentru că nu contează. Poate ar fi contat dacă aş fi suferit un accident ca pruncii aceştia: Botezul ortodox - o tradiţie periculoasă. Probabil am avut noroc, ca majoritatea celor botezaţi prin scufundarea de trei ori până peste cap. Sau o fi fost decizia Dumnezeului de a arăta credincioşilor că şi ateii sunt tot oameni? Ca sfat pentru dogmaticii ortodocşi: renunţaţi la partea periculoasă a acţiunii, ajunge doar o stropire simbolică. Oricum mai nimeni nu face botezul copilului pentru a aduce un creştin în biserică ci pentru a face un chef de pomină. Slujba de ce e mai scurtă de aia e mai plăcută. Parol!

Cununia a fost în asentimentul soţiei. Ar fi fost un act sadic să impun unei femei ce toată copilăria şi adolescenţa s-a visat "prinţesă" să nu se îmbrace în mireasă, cel puţin pentru o zi. Cultul rochiei de mireasă şi a magiei căsătoriei a fost bine implementat prin secole de repetare a tradiţiei. Pentru mine putea să fie ceremonia şi la morgă (de fapt biserica nu e departe de a fi morgă, că doar e în centrul cimitirului). A fost mai important ca soţiei mele să-i facă plăcere momentul decât faptul că eu intru în biserică şi sărut crucea cea grea de argint. Pentru că nu contează crucea aia pentru mine. Poate doar dacă luam niscaiva microbi. Dar am avut noroc. Sau l-am păcălit pe Dumnezeu de nu ştie că sunt ateu?

Am fost în multe biserici. De toate felurile. E, ce să-i faci, deformaţie profesională. Doar sunt "profu' de religie", nu? În general respectam cutuma locului, în rând cu lumea. Când am observat că propagandiştii BOR au intrat în minţile şi sufletele copiilor, deviindu-i de la o eventuală cunoaştere analitică a fenomenelor, am decis, pentru ca cel puţin cei apropiaţi să observe problema, să nu-mi mai fac cruce când intru în biserică. De fapt nu mi-am mai făcut cruce trecând prin faţa casei domnului de când eram mic (Experienţe personale - semnul crucii). Dar asta nu mă obligă cu nimic să-mi fac cruce data viitoare când intru în biserică. Pentru că nu contează, fie că mi-o fac, fie că nu. Pentru mine. Deşi pentru alţii contează. Se uită la mine şi cred că dacă am o cruciuliţă la gât sunt credincios sau dacă împreunez mâinile mă rog. Ce lipsiţi de imaginaţie...

Ateii sunt cu adevărat liberi, pot practica anumite obiceiuri sau nu, e alegerea lor. Nu există un for care să le impună ateilor ce să facă şi ce nu, cum e Biserica Ortodoxă. Ateii nu au dogme, au oportunităţi.

Asta dacă nu vine Epoca Creştină din nou peste noi...
Comentarii
7 Comentarii

7 comentarii:

  1. Am trecut si eu prin toate ritualurile, pana la inclusiv cel de botezare a copilului, cam cu aceleasi idei ca si tine. In schimb, la initiativa sotiei care "crede" si cu acceptul meu total, am botezat copilul la greco-catolici (si eu si ea avand bunici care au fost astfel dar nu asta a fost motivul principal, doar a mai linistit bunicii). Nici pe departe nu sustin ca unii ar fi mai buni per ansamblu, doar ca unii sunt mai rai datorita monopolului pe care-l au si incearca sa-l extinda.
    Intrebare: de ce "ortodoxe" in titlu si nu "crestine"?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că "poporul" nostru cică-i ortodox!? Şi de altfel bisericile respective aparţin acestui cult.
      Pe de altă parte a fi ortodox într-un anumit domeniu înseamnă a păstra un anumit fundamentalism, când tocmai lipsa de fundamentalism denotă "fundamentalismul" meu ateu. Este un titlu bivalent.

      Ștergere
    2. Poate că ar fi fost bine să spun "...sau dreptele mele obiceiuri".

      Ștergere
  2. salut Profule!

    "Ateii nu au dogme, au oportunităţi."
    Am să mă leg doar de această afirmaţie pentru că de fapt mi se pare esenţa a tot ce ai descris despre tine, lucruri valabile pentru mulţi alţii, aşa cum e tizul meu LukeH, sau cum sunt eu.
    Oportunitatea este principalul motiv pentru care cei ca noi de a participa la unele ritualuri şi manifestări de tip religios, dar nu numai. Însă vorbind despre cele religioase, mie mi-a plăcut chiar să particip la unele manifestări de acest tip, dar nu ca să mă pierd în noianul de practici inutile şi ridicole, ci la a vedea cum se comportă oamenii în aceste medii, să ascult ce discuţii )de fapt mai mult monologuri) ecistă, ce valori sunt vehiculate, interpretările şi comentariile unora şi altora... e distractiv, pentru că fiind oarecum desprins de context, unele abordări sunt şi interesante, dar de cele mai multe ori comice. Când mă duc la vreo înmormântare aştept cu nerăbdare partea din procesiune când popa îşi dă cu părerea despre cele lumeşti şi legătura cu yeul iubit. Uneori n-are nici o treabă cu subiectul înmormântării aşa că e chiar vorba de distracţie. Respectul pentru cel trecut în nefiinţă nu are nici o legătură cu procesiunea aia, cel mai important gest din toată procesiunea aia lungă şi uneori greu de suportat, mi se pare faptul că mulţimea conduce acel om spre locul unde va rămâne mult timp de aici inainte, gest care reprezintă pentru mine un salut, o finalizare concretă a existenţei acelui om printre cei care trăim şi ne vom aduce aminte de el.
    Apăi că popa profită de ocazie să-şi recâştige enoriaşii de partea lui, cum exploatează acele sentimente grele care încearcă familia şi prietenii celui mort,
    cum "motivează" el auditoriul ameninţând cu pedeapsă eternă şi alte chestii, e alea mă cam inervează, dar cupă cum ziceam, restul manifestării este o oportunitate. Aşa ca îmi vad de ale mele, asta dacă nu cumva mă calcă vreun miel pe coadă...

    Sooo... let's rock! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. scuze greşelile.. m-am grăbit şi-mi merge destul de greu netul, m-am chinuit un pic să postez..

      Ștergere
  3. mai,eu sunt un "dogmatic ortodox" iar tu tre sa ti clarifici orientarea :ori esti ateu convins ori esti neo-protestant (sola scriptura). referitor la crestinism alte variante nu prea exista.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Liber cugetător cu un background creştin-ortodox? Am o prietenă care a spus despre mine că mă comport mai ortodox decât cei ce se laudă că sunt ortodocşi. Aşa o fi...

      Ștergere

Vă rog să treceţi un "nume", chiar dacă este fictiv.